Participantii la raporturile juridice de comert international pot fi clasificati in doua caterorii :
1) subiecte de drept intern ; 2) subiecte de drept international.
I.SUBIECTELE DE DREPT INTERN
Pot avea, la randul lor, nationalitate romana sau straina, statutul lor juridic fiind determinat potrivit legislatiei fiecarui stat. In dreptul roman, subiectele proprii comertului international pot fi persoane fizice si persoane juridice, cea de-a doua categorie, fiind la randul ei reprezentata de mai multe categorii de participanti : societati comerciale, (subiectele traditionale), regii autonome, organizatii cooperatiste, grupurile de interes economic.
In general, comercianii persoane fizice, societatile comerciale,
grupurile de interes economic se regasesc in categoria comerciantilor prezenti in relatiile comerciale internationale si in cazul celorlate state, nu doar in dreptul roman. Dintre aceste categorii, cele mai reprezentative raman societatile comerciale.
1.a. Comerciantii persoane fizice, pot angaja relatii comerciale internationale. Complexitatea acestora ii face insa mai putin prezenti in acest domeniu, adecvat unor structuri de mai mare anvergura. Diferitele legislatii nationale au adoptat conceptii diferite in definirea calitatii de comerciant persoana fizica. Astfel, legislatiile de influenta germana recunosc calitatea de comerciant numai persoanelor fizice care se inscriu in registrul comertului. Inscrierea in registru are, in acest caz, efecte constitutive, confera calitatea de comerciant. Persoana fizica devine comerciant ca efect al inscrierii firmei sale in registru, indiferent daca realizeaza sau nu acte de comert cu titlu profesional sau numai ocazional.
Legislatiile de influenta franceza consacra o conceptie obiectiva in definirea comerciantului persoana fizica. Potrivit acestora, devine comerciant persoana fizica ce indeplineste acte de comert in sensul celor enumerate de lege, in mod profesional, obisnuit, si pe proprie raspundere. In aceasta opinie, impartasita si de legea romana, este irelevanta inscrierea in registrul comertului pentru dobandirea calitatii de comerciant.
1.b. Societatile comerciale activeaza in planul comertului international fie direct fie prin intermediul structurilor lor exogene fie grupate in structuri organizatorice de mare anvergura si concentrare economica menite sa faca fata concurentei si sa-si asigure pozitii strategice pe piata intr-un context in care concentrarea de capitaluri este o realitate. Astfel ;
Filiala, ca persoana juridica distincta de societatea mama care a infiintat-o, dobandeste nationalitatea statului pe teritoriul caruia ii declara sediul social. Ea poate avea, asadar, o nationalitate diferita de cea a societatii mama.In Romania, filiala unei societati comerciale straine se infiinteaza cu respectarea legii romane.
Sucursala este un dezmembramant fara personalitate juridica. Ea dobandeste, de la societatea mama, un anumit grad de autonomie economica si juridica. Neavand personalitate juridica, pastreaza nationalitatea mamei. In Romania, sucursala unei societati straine se infiinteaza cu respectarea legii romane. Statutul sau organic este suspus, insa, legii nationale a societatii mama.
Reprezentantele societatilor comerciale straine ; Sunt structuri ale societatii mama, lispite de personalitate juridica si capital propriu. Ele indeplinesc doar functii de reprezentare, de intermediere intre societatea mama si partenerii sai contractuali. Scopul lor se rezuma la promovarea si sprijinirea activitatilor societatii mama, nicidecum al realizarea de acte de comert efective. In Romania, regimul juridic aplicabil reprezentantelor este reglementat prin decretul lege nr.122/1990 care vizeaza deopotriva reprezentanta societatii comerciale ca si a organizatiilor economice straine. Ele activeaza in Romania pe baza autorizatiei de functionare emise de Ministerul Economiei si Comertului.
Trustul reprezinta reunirea mai multor societati comerciale de forta economica relativ redusa. Societatile reunite isi pierd autonomia decizionala, supunandu-se unei conduceri centralizate care decide directiile, obiectele si modalitatile de realizare a activitatii economice. La baza activitatii societatilor reunite in trust este un contract de dominare. Decizia, in cadrul acestui contract revine unei societati dominante care va exercita controlul asupra celorlalte societati grupate in trust. Fiecare dintre acestea se specializeaza pe realizarea a diferite categorii de operatiuni, actionand coerent si corelat in cadrul trustului.
Concernul este o societate care grupeaza mai multe societati comerciale mici, fie pe baza unui contract de dominare, fie prin absorbtie. Societatile integrate au o forta economica redusa, fiind dependente de societatea dominanta care va prelua gestiunea societatilor integrate.
Holdingul constituie o societate comerciala care detine pachetul majoritar de actiuni in mai multe societati care dobandesc, practic regim de filiale. In virtutea acestei pozitii, societatea holding isi asigura controlul, va influenta strategia si politicile comerciale ale societatilor integrate. Este o forma adecvata de preluare a firmelor mici si mijlocii.
De regula, capitalul societatii holding este mai mic decat cel al societatilor comerciale integrate.
Grupul de interes economic. Structura a fost initial consacrata de dreptul francez. In prezent, ea beneficiaza de o reglementare expresa si in legislatia romaneasca si, de asemenea, in cea a Comunitatii Economice Europene care il denumeste « grup european de interes economic ». Sintagma defineste o entitate juridico-economica care prezinta trasaturi atat ale societatilor comerciale cat si a asociatiilor non-profit. Societatile reunite in grup isi mentin propria identitate. Spre deosebire de acestea, ele nu isi propun scopuri lucrative si nu au capital social, iar spre deosebire de asociatiile non-profit, ele nu au patrimoniu propriu, desi au personalitate juridica. Proprii grupului ii sunt urmatoarele trasaturi distinctive : dobandeste personalitate juridica prin inregistrare in registrul comertului (1), desi se inmatriculeaza in registrul comertului, nu dobandeste automat prezumtia de comercialitate, intrucat poate avea atat o activitate comerciala cat si necomerciala, (2) ; nu poate emite actiuni, obligatiuni sau alte titluri negociabile, (3) ; membrii sai raspund nelimitat si solidar pentru obligatiile asumate fata de terti.
Grupul european de interes economic trebuie sa cuprinda un numar de minim doi membri, care pot fi societati comerciale sau alte persoane juridice de drept privat precum si persoane fizice care desfasoara activitati comerciale, mestesugaresti, agricole, etc, situate in state diferite, membre ale Uniunii europene.
Constituirea grupului se realizeaza pe baza unui contract de asociere, numit act constitutiv, in care vor fi cuprinse mentiuni obligatorii privind : denumirea grupului, sediul, obiectul de activitate, datele de identificare ale membrilor grupului, perioada de functionare, etc. El poate infiinta filiale, sucursale sau alte unitati fara personalitate juridica.
Societatile transnationale (multinationale) ; sunt mari companii in a caror structura nu sunt prezente elemente cu caracter national, nefiind legate din punct de vedere juridic de vreun stat anume. Incidenta legilor nationale este evitata prin stabilirea de sedii principale in mai multe state si prin provenienta capitalului de la asociati din mai multe tari. Se caracterizeaza prin : caracterul national sau multinational al capitalului social(1) ; o structura organizatorica proprie, un centru de decizie si o gestiune globala (2) ; o strategie economica si financiara comuna pentru toate activitatile de productie si comercializare desfasurate pe diverse piete.
Dezvoltarea lor este favorizata de globalizarea schimburilor, de mondializarea pietelor. Ele controleaza economia mondiala, domina sectoarele ei strategice.
Actele constitutive ale societatilor transnationale nu cuprind referiri la o anume lege nationala sau la sistemele de drept ale participantilor. Regimul lor juridic este configurat prin statutele proprii. Ca o consecinta, si litigiile legate de interpretarea si aplicarea actelor lor constitutive sunt sustrase de sub incidenta jurisdictiilor nationale, fiind, de regula, supuse solutionarii unor institutii arbitrale sau tribunalelor internationale.