Clauzele contractelor de comert international pot fi clasificate in:
- a) clauze generale, de drept comun, valabile pentru orice tip de contract, nu doar pentru cele de comert international ;
- b) specifice, acestea din urma, valabile tuturor contractelor de comert international sau numai anumitor tipuri de contracte de comert international.
- A) Clauzele generale se refera la elemente ca :
- corecta si completa identificare a partilor contractante ;
- determinarea exacta a obiectului contractului ;
- precizarea duratei contractului, a termenelor si locului de executare a
obligatiilor partilor ;
- determinarea pretului contractului, a modalitatilor si termenelor de
plata ;
- garantii privind calitatea marfii, ambalarea, marcarea si etichetarea
acesteia
- clauze privind reclamatiile de cantitate si calitate
- clauze privind raspunderea contractuala a partilor, sanctiunile
aplicabile in cazul neindeplinirii obligatiilor asumate;
- B) Clauze specifice ale contractelor de comert international
b.1.Clauze asiguratorii, de prevenire sau atenuare a riscurilor contractului
Reprezinta cea mai reprezentativa categorie de clauze specifice. Utilitatea lor in contractele de comert international este de deplin jusitificata de complexitatea si, de regula, durata mare, sau cel putin medie a contractelor. Ca urmare, pe parcursul derularii lor, pot surveni imprejurari care sa determine modificarea substantiala a echilibrului prestatiilor partilor, facandu-l impovorator pentru una dintre ele. Aceste imprejurari sunt generic denumite riscuri contractuale. Ele pot fi definite ca fiind evenimente posibile, imprevizibile la momentul incheierii contractului si a caror producere este independenta de conduita lor contractuala, dar care, daca se realizeaza, genereaza prejudicii cel putin pentru una dintre ele. In functie de natura lor, risurile pot fi economice, politico-administrative, datorate unor evenimente naturale, etc. Cele economice, la randul lor, pot fi : a) valutare, constand in modificarea cursului de schimb al monedei de plata in raport cu moneda de referinta, b) nevalutare, reprezentate de diverse evenimente economice, ca de exemplu : modificarea conjuncturii ecnomice de pe o anume piata, cu efect asupra preturilor materiilor prime, materialelor, energiei, fortei de munca, etc., falimentul debitorului, etc.
Din categoria riscurilor politico-administrative, amintim: embargoul, modificarea regimului politic, grevele, restrictii vamale, conflicte armate, etc.
In esenta, pentru ca obligatiile contractului de comert international sa nu suporte impactul acestor riscuri si, astfel, sa ramana pentru parti un instrument util si eficient pe toata durata lui de valabilitate, devine necesara, prudenta, inserarea in continutul lui, a unor clauze asiguratorii.
- Clasificarea clauzelor asiguratorii;
- In functie de felul riscurilor la care se refera sunt: a) clauze de
asigurare impotriva riscurilor valutare ; b) clauze de asigurare impotriva riscurilor nevalutare; c) clauza de forta majora;
- In functie de obiectul lor, sunt: a) clauze de mentinere a valorii
contractului, b) clauze de adaptare a valorii contractului.
CLAUZE DE MENTINERE A VALORII CONTRACTULUI
- Clauzele valutare ;
Sunt mai multe categorii de astfel de clauze, si anume :
a). Clauza monovalutara ; este menita sa mentina valoarea contractului, pe toata durata lui de valabilitate, indiferent de fluctuatiile de curs ale monedei de plata in raport cu moneda de referinta, (de cont). Partile aleg, asadar, doua monede diferite : una de plata, care este de regula fluctuanta si una de referinta, (de cont), care este mai stabila. Practic, moneda de cont devine etalonul la care se raporteaza moneda de plata. Este considerata o clauza de indexare valutara. Prin continutul ei, partile pot conveni ca numai in cazul in care fluctuatia atinge anumite cote sa se produca ajustarea in raport cu cursul monedei de referinta.
b). Clauza plurivalutara sau multivalutara ; consta in determinarea
cursului monedei de plata, mai putin stabila, in functie de mai multe monede de referinta stabile, care alcatuiesc un asa-numit « cos valutar ». O varianta a clauzei consta in utilizarea unui cos valutar institutionalizat (cum ar fi DST – drepturi speciale de tragere – ca instrument de evidenta si decontare utilizat de catre Fondul Monetar International).
- Clauza de optiune a monedei liberatorii; potrivit ei, partile convin
ca exprimarea pretului contractului sa se faca in mai multe monede, in raport cu paritatea acestora la data incheierii contractului, urmand ca la scadenta obligatiei de plata, plata sa se faca in moneda aleasa fie de catre creditor, fie de catre debitorul obligatiei de plata, potrivit intelegerii contractuale dintre parti.
- Clauza de optiune a locului de plata; este o combinatie a primelor
doua clauze; potrivit ei, una din parti, determinata ca atare prin contract, are dreptul de a opta, la scadenta, ca plata sa se faca intr-unul din locurile convenite prin contract, urmand a se utiliza, ca urmare, ca mondea de plata, moneda locului platii.
- B) Clauzele de adaptare a pretului contractului ;
a). Clauza de revizuire sau recalculare a pretului ; potrivit ei, partile convin ca in functie de evolutia preturilor la unele materii prime, transporturi, taxe vamale, servicii, etc., sa revizuiasca de comun acord pretul, utilizand in acest scop o metoda de recalculare, determinata ca atare prin contract.
b). Clauza clientului cel mai favorizat ; in temeiul ei, de exemplu, daca vanzatorul dintr-un contract, pe durata derularii contractului, ofera unui tert, pentru aceeasi marfa, conditii mai favorabile decat cele oferite cumparatorului din contractul initial, aflat in derulare, vanzatorul este obligat sa-i recunoasca acestuia si sa-i aplice conditiile mai favorabile acordate tertului.
c). Clauza ofertei concurente ; este o clauza specifica , de regula,
contractelor de aprovizionare incheiate pe termen lung. In temeiul ei, daca aceeasi marfa este oferita de un tert in conditii mai favorabile, furnizorul este obligat sa acorde cumparatorului aceleasi conditii favorabile, pentru viitor. Pentru a produce efecte, e necesar ca oferta concurenta sa provina de la competitori seriosi, credibili si care actioneaza independent de grupul din care face parte beneficiarul ofertei, deci cel in favoarea caruia opereaza clauza.
CLAUZE DE ADAPTARE A CONTRACTULUI
Spre deosebire de clauzele valutare, cele de adaptare a contractului vizeaza contractul in ansamblul sau, nu doar unul din elementele sale. Tot spre deosebire de acestea, clauzele din aceasta categorie presupun o renegociere a contractului. Ele nu opereaza, asadar, automat.
- Clauza de hardship, (sau de impreviziune); In traducere
directa,« hardship » inseamna situatie grea, nedreptate, privatiune. Clauza are, in vedere, asadar, o atare situatie, cu efecte dezastruoase asupra conditiilor realizarii contractului, cel putin pentru una dintre parti. In temeiul ei, oricare dintre parti este indreptatita sa ceara celeilalte adaptarea contractului la noile conditii survenite dupa incheierea lui. Invocarea ei devine posibila daca sunt intrunite urmatoarele conditii :
- partile vor determina, in continutul clauzei, riscurile care permit
utilizarea ei ; de regula, ele sunt generale, de orice natura, (economica, financiara, legislativa, etc.). Pe de alta parte, aceste riscuri trebuie sa nu se datoreze conduitei partilor contractante, sa nu fie rezultatul culpei lor. Ele constau in evenimente externe, imprevizibile la momentul incheierii contractului.
- Producerea riscurilor va perturba in mod grav situatia uneia
dintre parti, va dezechilibra considerabil contractul a carui realizare devine, ca urmare, inechitabila pentru partea respectiva.
Ca rezultat al producerii situatiei de harship, partea interesata va
initia demersurile renegocierii contractului, adaptarii lui la noile imprejurari. Pattile trebuie sa-si reglementeze, in continutul clauzei, si solutiile de urmat cond renegocierea contractului esueaza. Astfel, ele pot prevedea rezilierea contractului sau posibilitatea de a apela la serviciile unui tert, (arbitru) caruia ii vor recunoaste competenta de a decide asupra adaptarii contractului.
Desi clauza este un produs al practicii comerciale anglo-saxone este
aplicata si in alte sisteme de drept. Exista o tendinta de extindere a aplicarii ei, datorata avantajelor pe care le prezinta, posibilitatii de adaptare a contractelor pe termen lung la fluctuatiile economico-financiare internationale.
- Clauza primului refuz
Potrivit acestei clauze, una dintre partile contractante se obliga sa
propuna celeilalte sa realizeze impreuna, in viitor, o anume operatiune comerciala si numai daca aceasta refuza, ofertantul sa fie eliberat sa contracteze cu orice alt tert, dar in conditiile oferite primului contractant. Practic, clauza da expersie unei promisiuni unilaterale, prin care una din parti se obliga sa acorde prioritate, preferinta celeilate parti pentru o anume operatiune comerciala viitoare.
CLAUZA DE FORTA MAJORA
Reglementarea acestei clauze este cu atat mai necesara cu cat sistemul
nostru de drept nu ofera o definitie cazului de forta majora iar in doctrina si practica internationala s-au conturat solutii diferite in definirea notiunii. Ele au in vedere, in esenta, 3 modalitati diferite ;
- Formula sintetica recurge la enumerarea, in continutul contractului, a caracteristicilor esentiale care califica evenimentul survenit drept caz de forta majora. Pot primi aceasta calificare numai evenimentele imprevizibile, insurmontabile, inevitabile, independente de vointa si conduita partilor contractante, ulterioare momentului incheierii contractului si care impiedica, in totalitate sau in parte, executarea acestuia.
- Formula analitica de definire a cazului de forta majora recurge la enumerarea principalelor evenimente care pot fi calificate drept situatii de forta majora ; embarbo-uri, calamitati naturale, conflicte de munca, etc.
- Formula mixta, consta in imbinarea primelor doua ; dupa enumerarea caracteristicilor esentiale ale unei situatii de forta majora, se ofera exemplul unor astfel de situatii, calificate drept cazuri de forta majora.