Drept

Particularităţile dezbaterilor judiciare

în privinţa minorilor

-  Aspecte şi definiţii generale cu privire la dezbateri judiciare

-  Specificul dezbaterilor cauzelor cu inculpaţi minori

Conform art. 377 al. 2 din Codul de procedura penală dezbaterile judiciare constau din cuvîntările procurorului, părţii vătămate, părţii civile, părţii civilmente responsabile, apărătorului şi inculpatului cînd apărătorul nu participă în cauza dată sau dacă inculpatul cere cuvîntul. Dacă există mai mulţi reprezentanţi ai părţilor, ordinea cuvîntărilor lor o stabileşte instanţa.

Dezbaterile judiciare încep după terminarea cercetării judecătoreşti, cind preşedintele şedinţei de judecată le anunţă.

Art.378 al CPP prevede ca  în cuvîntările lor, participanţii la dezbateri nu au dreptul să se refere la probe noi care nu au fost examinate în cadrul cercetării judecătoreşti. în cazul în care trebuie prezentate probe noi, participanţii la dezbateri pot cere reluarea  cercetării judecătoreşti, indicînd, totodată, care anume circumstanţe vor fi cercetate suplimentar şi în baza căror noi probe. Instanţa, ascultînd opiniile celorlalte părţi, adoptă o încheiere motivată privind admiterea sau respingerea cererii sau demersului respectiv.

Instanţa nu poate limita durata dezbaterilor la un anumit timp, însă preşedintele şedinţei de judecată are dreptul să întrerupă cuvîntările participanţilor la dezbateri dacă aceştia, în susţinerile lor, depăşesc limitele cauzei ce se judecă. Între cuvîntări nu se admit întreruperi, însă, pentru motive întemeiate dezbaterile pot fi întrerupte, dar  întreruperea nu poate depăşi 3 zile.

            Inainte de a se incheia dezbaterile, presedintele completului de judecata da ultimul cuvant inculpatului personal. In timp ce inculpatul are ultimul cuvant nu i se pot pune intrebari. Neacordarea ultimului cuvant inculpatului personal poate atrage nulitatea hotararii pronuntate daca se va constata ca exista o vatamare ce nu poate fi inlaturata. Dupa terminarea dezbaterii judecatoresti se declara inchisa sedinta de judecata trecandu-se la deliberarea si solutionarea cauzei.

În lucrarea stiinţifica „Minorul si jstiţia penală” autorii subliniază că dezbaterile judiciare reprezintă punctul culminant al procesului penal şi constau din concluziile orale pe care procurorul şi părţile (personal sau prin aparatorii lor) le spun cu privire la chestiunile de fond ale cauzei. Dezbaterile judiciare reprezinta stadiul în care se manifesta în plenitudine principiile specifice judecatii, cind se confruntă în mod direct şi nemijlocit functiile procesuale fundamentale : acuzarea. apararea si jurisdictia.

 Legislatia procesula penala din Romania defineste dezbaterile judiciare ca fiind faza judecatii în care procurorul şi partile prin concluziile orale privind chestiunile de fapt şi de drept ale cauzei, prezinta instantei din punct de vedere al invinuirii si al apărării, existenta sau inexistenta faptei, vinovatia inculpatului, incadrarea juridica a faptei, solutia care trebuie pronuntată. (art.340–342 CPP al Romaniei).

               Examinind practica judiciara în cauzele privind examinarea infractiunilor savirsite de minori, Plenul Curtii Supreme de Justitie mentioneaza, că instanţele judecatoresti in principiu asigură aplicarea corectă a legislaţiei în cauzele de felul acesta.                Conform Hotarirei PLENULUI CURŢII  SUPREME  DE  JUSTIŢIE  a RM - despre practica aplicării de către instantele judecatoresti a legislatiei în cadrul examinării cauzelor privind infractiunile săvîrşite de minori, nr.37 din  12.11.1997 - în scopul intensificarii influentei educative a dezbaterilor judiciare in cauzele cu inculpaţi minori, clarificării mai ample a datelor ce caracterizeaza personalitatea si comportarea minorului, a conditiilor lui de educare, de instruire si de muncă, instantele judecatoresti, sint în drept sa atragă la dezbaterile judiciare reprezentanţi ai intreprinderilor, institutiilor, în cadrul cărora a facut studii sau a muncit minorul, reprezentanţi ai comisiilor şi inspecţiilor pentru minori, iar în caz de necesitate - şi reprezentanţi ai altor organizatii. Acestor persoane în cazul în care este necesar li se ofera posibilitatea de a expune parerea organizaţiilor, care le-au imputernicit, despre inculpat sau parinti, despre masurile luate cu caracter preventiv şi educativ şi despre alte circumstanţe privind evidenţierea şi înlaturarea cauzelor şi condiţiilor, care au contribuit la săvirşirea infracţiunei.               Ţinind cont de vîrsta inculpatului, dezbaterile judiciare trebuie sa se efectueze în asa mod, ca să se excludă circumstanţele, ce ar putea acţiona negativ asupra minorului. Este necesar sa se ţină cont de aceasta şi la interogarea minorului pătimit şi a martorilor, mai ales în cazurile cu privire la infractiunile privind viaţa  sexuală.                În conformitate cu Legea privind drepturile copilului, adoptată la 15 decembrie 1994 şi intrata în vigoare la 2 martie 1995 (Monitorul Oficial, nr.13, 1995), participarea pedagogului este obligatorie în procesul dezbaterilor judiciare în care figureaza copii pînă la virsta de 18 ani (art.1 si art.28).                Pe durata dezbaterilor judiciare este posibilă luarea deciziei cu privire la înlaturarea inculpatului minor dacă participantul la dezbateri comunică judecaţii printr-o cerere că în discursul său se va referi la careva circumstante legate de minor. Însa este posibil ca instanta de judecata din propria initiativa sa ia decizia înlăturării minorului din sala de judecata chiar dacă participanţii la dezbateri nu au depus o astfel de cerere dar în cuvintările lor, se vor referi la unele împrejurari ce pot influienta negativ inculpatul minor.               Un şir de particularităţi ale dezbaterilor judiciare pe cauzele penale a minoriolor poartă caracter pur metodic. În primul rînd este vorba, despre stabilirea consecutivităţii cuvîntărilor. O particularitate esentiala a acestui stadium de examinare judiciară o constituie faptul că între participanţi sunt posibile divergenţe de păreri în aprecierea anumitor probe şi circumstanţe ale cauzei penale.               Cerinţele generale înaintate faţă de participanţii la dezbaterile judiciare constau în concretizarea, obiectivitatea afirmatiilor şi influienţei educative pentru crearea unei atmosfere prielnice în desfaşurarea procesului judiciar.               În timpul examinării cauzelor cu inculpaţi minori în instanţa de judecată, pentru procuror pe lîngă cunoaşterea regulilor generale de costrucţie a discursului este necesară cunoaşterea  particularitaţilor specifice acestei categorii de dosare.  Discursul procurorului : faţă de procurer, sunt înaintate două sarcini :-          susţinerea învinuirii înaintate.-          Exercitarea unei influieţe educative maxime asupra inculpatului minor şi celor prezenţi la dezbateri.               Cuvîntarea procurorului în cauzele cu minori se deosebeşte de altele prin volumul şi particularităţile reflectării anumitor momente, printr-un caracter specific al naraţiunii. În timpul aprecierii faptei, procurorul atrage atenţie asupra cicumstanţelor ce caracterizează gradul de pericol social al acesteia, cînd caracterizează inculpatul minor formulează concluzii privind condiţiile de viaţă, de educare, cele care ating influienţa negativă a copilului, legătura acestor momente cu infracţiunea, rolul lor în apariţia motivului criminal. Nu este raţional de a expune şi de a aprecia imediat totalitatea cicumstanţelor cauzei, moment care ar putea genera dificultăţi şi repetări confuze. Este de dorit de a expune iniţial fabula învinuirii pe fiecare episod aparte şi apoi analiza probelor ce se referă la acestea.Uneori       minorul sbandonează o poziţie condamnabilă, legîndu-se de alta de o cu totul de altă natură.                Privind pedeapsa procurorul se expune reieşind din importanţa educativ-preventivă a acesteea cu luarea în consideraţie a tuturor cicumstanţelor care influenţează gradul de vinovăţie, dar şi din necesitatea de individualizare a sancţionării. Concluziile procurorului privind volumul şi caracterul pedepsei, individualizarea acesteia în corespundere cu circumstanţele cauzei şi cu persoana inculpatului este cel mai important moment al aplicării normelor juridice.               În cuvîntarea acuzatorului trebuie să se acorde o atenţie deosebită analizei probelor, fiecare probă pe care procurorul îşi întemeiază învinuirea, trebuie realizată indicarea bunei calităţi a sursei acesteia, autenticitatea şi veridicitatea faptului stabilit.               Participarea procororului la examinarea dosarelor cu inculpati minori trebuie să ia forma unei dialogări perceptibile copiilor, argumentul sau contraargumentul trebuie să fie particularizat în funcţie de situaţie.               Dicursul avocatului :  în discursul său avocatul trebuie să atingă cîteva  scopuri de bază : -          De a convinge instanţa de necesitatea aplicării unei pedepse mai blînde sau chiar achitarea inculpatului minor.-          Corectarea şi reeducarea minorului.-          Să ofere o perspectivă nouă (un nou viitor).-          Să atragă atenţia celor prezenţi la împrejurările ce au dus la săvîrşirea infracţiunei.-          Să se refere la măsurile ce pot exercita o influieţă educativă asupra inculpatului.-          Să influienţeze pozitiv minorul ajutîndu-l să perceapă corect esenţa legii.-          Să-l incomodeze în faţa faptei comise –  să nu rămînă minorul cu sentimentiul iresponsabilităţii sau cu gîndul că nu poate fi pedepsit.               Este raţional de a arăta aspectele negative din comportamentul său. De altfel, bunul simţ dovedeşte că acest moment nu contravine funcţiei de apărare, ci dimpotrivă , sporeşte influienţa educativă a procesului judiciar.               Uneori avocaţii încearcă a trece responsabilitatea pe seama părinţilor, tutorilor, uitînd că inculpatulîşi poate forma o închipuire incorectă în privinţa vinovăţiei sale , iar aceasta produce acţiuni cu sens contrar celor dorite. Cel vinovat de comiterea infracţiunei trebuie să fie supus răspunderii penale, de aceea trebuie de menţionat că vinovăţia părinţilor, tutorilor, curatorilor nu-l eliberează de responsabilitate.               Preşedintele şrdinţei are dreptul să oprească participanţii la dezbateri, dacă în cuvîntările lor ei se vor referi la împrejurări ce nu au legătură cu procesul. Cuvîtările participanţilor la dezbaterile judiciare  presupun o polemică, o polarizare a intereselor, însă pînă la o anumită limită. În aceste cazuri polemica trebuie redusă la minimum, pentru ca să nu afecteze influienţa educativă a procesului.               Concluzile participanţilor la dezbateri, în privinţa autenticităţii faptelor, sunt diferite nu întotdeauna pe deplin obiective , uneori chiar ostile, ceea ce nu face faţă cerinţelor eticii judiciare.               Pînă la retragerea completului de judecată pentru deliberări , judeca ascultă ultimul cuvînt al inculpatului care-şi exprimă atitudinea sa definitivă faţă de învinuire şi se adresează cu careva solicitări. Acordîndui ultimul cuvînt inculpatului, preşedintele şedinţei trebuie săi explice  în ce constă esenţa acestei etape a judecăţii cauzei.               Dacă inculpatul relevă fapte sau împrejurări noi, esenţiale pentru soţionarea cauzei , instanţa are obligaţia să dispună reluarea cercetării judecătoreşti.