Răspunderea ca fenomen social are un caracter complex. Cuvîntul „răspundere”, ce derivă din latinescul „respondere”, în jurisprudenţă e utilizat cu sensul de „a răspunde de faptele sale”, dar în acelaşi timp şi a repara prejudiciile cauzate răspunderea este totdeauna legală, nimeni nu poate fi judecător în propria cauză.
Răspunderea juridică este un raport juridic între stat (organele sale reprezentative) şi persoana care a săvîrşit o încălcare de lege, care este obligată să suporte aplicarea faţă de ea a măsurilor statale de limitare , prevăzute de sancţiunea normei încălcate, în scopul asigurării stabilităţii raporturilor sociale şi al îndrumării membrilor societăţii în spiritul respectării ordinii de drept.
Răspunderea juridică este o formă a răspunderii sociale, constînd în raporturile juridice care iau naştere ca urmare a săvîrşirii unei fapte ilicite şi care cuprind, pe de o parte, dreptul persoanei vătămate şi al societăţii, în general, de a obţine repararea prejudiciului cauzat şi restabilirea ordinii de drept, iar pe de altă parte, obligaţia celui vinovat de a acoperi paguba şi a se supune sancţiunilor legale atrasă de conduita sa, contrară legii şi celorlalte reguli de convieţuire socială.
După V.Guţuleac „răspunderea juridică[1]”este o notiune care are o bază reală şi ocupă un loc central în fiecare din ramurile sistemului de drept. Justiţia nu poate fi înfăptuită decît prin raporturile de constrîngere. Răspunderea juridică apare în cazul acţiunii sau inacţiunii ce contravine prevederilor unei norme de drept. Ea atrage după sine o anumită consecinţă juridică, adică pedeapsa prevăzută de normele juridice materiale. Neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a normelor de drept inevitabil atrage după sine aplicarea măsurilor corespunzătoare de constrîngere, care îmbină acţiunea educativă şi represivă asupra delincventului. Caracterul complex al răspunderii constă în totalitatea drepturilor şi obligaţiilor organelor de stat pentru stabilirea unei sancţiuni în caz de încălcare a ordinii publice.Răspunderea juridică este susţinută de următoarele principii generale care sunt caracteristice şi pentru celelalte forme de răspundere:
- principiul răspunderii pentru fapta săvîrşită cu vinovăţie;conform căruia persoana este trasă la răspundere numai dacă este vinovată şi se sancţionează în limitele vinovăţiei sale;
- principiul răspunderii personale; această idee constă în aceea că pentru fapta ilicită va purta răspundere doar autorul ei cu toate imprejurările obiective şi subiective din cazul săvîrşirii faptei. Acest principiu mai presupune imposibilitatea aplicării faţă de aceeaşi prsoană pentru aceeaşi încalcare a două sau mai multe sancţiuni identice fie penale sau administrative deoarece încălcarea unei norme juridice poate atrage după sine doar aplicarea unei singuri sancţiuni;
- principiul justei sanctiuni; orice faptă ilicită se sancţionează în baza legii adică de către organul competent în acest domeniu şi corecta alegere atît a autorului ce trebuie tras la răspundere cît şi a sanctiunii corespunzătoare;
- principiul celerităţii tragerii la răspundere; ce constă în aplicarea la timp a sancţiunii, la momentul şi locul potrivit, importanţa acestui principiu este că numai actionarea la timp a organelor de stat, sau a persoanelor vătămate, a martorilor, va produce un raţionament o eficienţă în colaborarea organelor statale cu societatea depistînd întro perioadă mai scurtă cine este autorul faptei ilicite micşorînd în acest fel posibilitatea lui de a mai săvîrşi ceva ilegal.
Răspunderea juridică conţine mai multe forme de răspundere: penală, civilă, administrativă. După părerea lui Sergiu Furdui mai există şi o altă formă cum este răspunderea contrvenţională. Autorul, această idee o stipulează din definiţie că: răspunderea contraventională este un raport juridic de constrîgere, adică forma răspunderii juridice identificată cu raportul juridic contrvenţional de constrîngere, stabilit între stat şi contravenient, al cărui conţinut îl constituie dreptul statului de a aplica măsuri de asigurare şi sancţiuni vinovatului de comiterea contravenţiei şi obligaţia corelativă a acestuia de a suporta măsurile respective. Această părere este susţinută şi de V.Guţuleac căci răspunderea contraventională este o varietate a răspunderii juridice, care apare in toate cazurile de comportament ilegal al persoanei şi se manifestă prin aplicarea faţă de ea a sancţiunilor juridice corespunzătoare în ordinea stabilită de legislaţia contravenţională.
Dar există şi alte păreri referitor la aceea, că răspunderea contravenţională este o formă a răspunderii administrative pentru exemplu profesorul A.Iorgovan. Această idee reese din momentul cînd autorul clasifică iliciţii administrativi în trei mari categorii:[2]
- ilicitul administrativ propriu-zis;
- ilicitul contrvenţional;
- ilicitul cauzelor de prejudiciu material sau moral.
De aici rezultă şi cele trei forme de răspundere administrativă:
- răspunderea administrativă tipică;
- răspunderea contravenţională;
- răspunderea administrativă patrimonială(materială).
Răspunderea contrvenţională provine şi de la fapta ilicită pentru care trebuie sancţionat autorul, fapta este denumită contravenţie care este un fenomen complex avînd aspecte materiale, sociale, umane, moral-politice şi juridice. Conform art.10, Codul contravenţional, prevede:constituie contravenţie fapta- acţiunea sau inacţiunea- ilicită, cu un grad de pericol social mai redus decît infracţiunea, săvîrşită cu vinovăţie, care atentează la valorile sociale ocrotite de lege, este prevăzută de prezentul cod şi este pasibilăde sancţiune contravenţională. Contravenţia joacă un rol foarte important deoarece ea reprezintă obiectul, fapta antisocială generatore de răspundere. Această idee reese din principiul justei sancţiuni un principiu al răspunderii juridice evidenţiat mai sus, care a devenit şi o trăsătură a răspunderii contravenţionale pericolul social al faptei. Toti pot fi autori ai contravenţiei care are tot o importanţă deosebită în răspundere, dar nimeni nu va fi sancţionat pînă nu va încălca, deci iarăşi de unde şi rezultă că fapta este temeiul răspunderii contravenţionale. A doua trăsătură sînt subiecţii răspunderii din care fac parte statul ca subiect activ şi făptuitorul ca subiect pasiv. Caracterul activ al statului constă în aceea că el dispune de drepturi de a aplica persoanei vinovate sancţiunea prevăzută de lege pentru contravenţia comisă pe cînd făptuitorul este pasiv deoarece el se obligă să suporte aplicare şi excutarea sancţiunii contrvenţionale. O altă trăsătură este vinovăţia autorului care presupune în ce măsură să fie sancţionat luîndu-se în considerare timpul, locul, modul, dacă a fost o faptă intenţionată sau din imprudenţă. De vinovăţie depinde gradul de pedepsire a contravenientului de catre organul competent şi desigur pe baza actului normativ ce reglementează acest domeniu. A patra trăsătură o reprezintă sancţiunea pentru fapta ilicită, ea este finalul procesului de răspundere. Numai prin aplicarea sancţiunilor respectarea drepturilor şi libertăţilor omului, menţinerii ordinii publice va putea fi cît de cît echilibrată. Răspunderea contravenţională avînd un caracter general adică are scopul apărării valorilor sociale, şi se aplică în egală măsură pentru toti contravenientii bine înţeles în dependenţă de contravenţie şi alte condiţii.
Răspunderea contravenţională este reglementată de Codul contravenţional al Republicii Moldova. Cadrul legal al răspunderii este alcătuit din prevederile capitolului doi, partea generală al CCRM are sarcina de a ocroti valorile sociale, personalitatea, drepturile şi interesele legitime ale persoanelor fizice şi juridice, proprietatea, orînduirea de stat şi ordinea publică, precum şi de a depista,preveni şi lichida contravenţiile administrative şi consecinţele lor, de contribui la educarea cetăţenilor în spiritul îndeplinirii întocmai a legilor.
Răspunderea contravenţională este o formă juridică de pedepsire a persoanelor care au săvîrşit o fapă ilicită numită contravenţie, şi sînt obligaţi să suporte măsurile de asigurare şi sancţiunea contravenţională stabilită de organe competente. Răspunderea pour faptele sale este calea de respectare a normelor juridice şi de micşorare a contravenţiilor, a infracţiunlior, a abaterilor disciplinare şi altor fapte ilicite.
[1] V.Guţuleac, Drept contravenţional, Chişinău 2006
[2] A.Iorgovan, Drept administrativ, Tratat elementar, vol.III, Ed. Proarcadia, Bucureşti, 1993