Constitutia, prin art. 19 stabileste ca: 1) Cetateanul roman nu poate fi extradat sau expulzat din Romania, dar, prin derogare de la aceasta regula cetatenii romani pot fi extradati in baza conventiilor internationale la care Romania este parte, in conditiile legii si pe baza de reciprocitate; 2) Cetatenii straini si apatrizii pot fi extradati numai pe baza unei conventii internationale sau in conditii reciprocitate; 3) Expulzarea sau extradarea se hotareste de catre justitie.
Extradarea si expulzarea sunt doua masuri foarte grave care privesc prin excelenta libertatea individuala si dreptul la libera circulatie. Este motivul pentru care cele mai generale reguli in acest domeniu sunt cuprinse in chiar corpul Constitutiei, urmand ca reglementarile de detaliu sa fie realizate prin lege. Revizuirea Constitutiei din 2003 a creat premisele participari Romaniei la acest spatiu juridic european, cu respectarea insa a tuturor conditiilor legale, cumulativ cu cele referitoare la reprocitate in ceea ce priveste extradarea cetatenilor proprii. Astfel, art 9 din Codul penal precizeaza ca extradarea "se acorda sau poate fi solicitata pe baza de conventie internationala, pe baza de reciprocitate si, in lipsa acestora, in temeiul legii". Desigur norma penala se refera si la situatia in care autoritatile romane solicita extradarea.
Pot fi extradati sau/si expulzatii cetatenii straini si apatrizii, de asemnea cu respectarea conditiilor generale acceptate prin conventii internationale sau in conditii de reciprocitate.
Extradarea este intitutia juridical ce permite unui stat sa ceara altui stat pe teritoriul caruia s-a refugiat unul din cetatenii sai sa i-l predea. Ea asigura ca autorii unor infractiuni, mai ales a unor infractiuni internationale grave, sa nu ramana nejudecati si nepedepsiti, ascuzandu-se pe teritoriul altor state. Intr-o definitie considerata mai exacta, extradarea este
"un act de asistenta judiciara interstatala in materie penala care urmareste transferul unui individ urmarit sau condamnat penal, din domeniul suveranitatii judiciare a unui stat in domeiul celuilat stat" (Grigore Geamanu).
Art.19 din Constitutie nu a nominalizat situatiile in care extradarea este admisibila sau nu, un asemenea procedeu fiind dificil de realizat si desigur ineficient. Cateva reguli insa sunt deja de larga aplicatie si, am putea spune, universal recunoscute de sistemele si practicile juridice. Astfel nu se admite extradarea pentru ratiuni politice, sau atunci cand persoana in cauza ar putea fi condamnata la moarte ori ar exista riscul de a fi supusa torturii si altor pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante etc. Extradarea se admite si se practica in cazurile de piraterie maritima si aeriana, traficului de femei si copii, traficului de arme, traficul de stupefiante, terorism, genocid etc.
Expulzarea este institutia juridica ce permite autoritatile publice dintr-un stat sa oblige o persoana (cetatean strain sau apatrid) sa paraseasca tara, punand astfel capat, in mod silit, sederii acestei persoane pe teritoriul sau. Codul nostru penal reglementeaza expulzarea strainilor in cadrul masurilor de siguranta, adica acele masuri care au ca scop inlaturarea unei stari de pericol si preintampinarea savarsirii faptelor prevazute de legea penala si care se iau fata de persoanele care au comis fapte prevazute de legea penala (vezi art. 112 si 117 Cod Penal). Masura expulzarii sa ia de regula pentru ocrotirea ordinii de drept, fiind motivata de consideratii de ordin politic, economic, juridic, mentionandu-se in acest context tulburari ale ordinii publice, actiuni contractare legii sau actiuni politice contra sigurantei statului, ofensele aduse statului de resedinta sau unui stat strain.