Elaborarea Constitutiei a fost unul din punctele formulate in programele si platformele fortelor politice. Guvernamantul de fapt insituit in decembrie 1989, desi s-a legitimat ca o veritabila putere constituanta si a abolit vechile structuri de putere, nu a elaborat si constitutia, dar a organizat alegerea unei Adunari Constituante care sa faca acest lucru.
Odata legal constituita in urma alegerilor parlamentare din 20 mai 1990, Adunarea Constituanta a procedat la constituirea Comisiei de redactare a proiectului
Constitutiei Romaniei, potrivit regulamentului sau. Comisia formata a cuprins 12 deputati, 11 senatori si 5 specialisti, desemnati, in mod obisnuit in dezbaterile din comisie si Parlament prin termenul experti. Prin regimul juridic ce i s-a stabilit, Comisia de radactare a proiectului Constitutiei Romaniei a fost o comisie parlamentara speciala, subordonata numai Adunarii Constituante.
Principiile si structura Constitutiei au fost discutate pana la detalii si votate in Adunarea Constituanta in perioada 13 februarie 1991 - 21 iunie 1991. Desigur, Adunarea Constituanta a adus imbunatatiri documentului prezentat. Cat priveste votarea, ea s-a realizat prin vot deschis. Totusi s-a folosit sistemul votului secret cu bile pentru un amendament la textul privind alegerea sefului de stat.
Dezbaterea proiectul de Constitutie in Adunarea Constituanta a inceput in ziua de 10 septembrie 1991, textul in intregime fiind votat in ziua de 21 noiembrie 1991.
Pentru Constitutie au votat mai mult de doua treimi din numarul total al membrilor Adunarii Constituante. Constitutia a fost supusa referendumului national, organizat in ziua de 8 decembrie 1991 si, fiind aprobata, a intrat in vigoare.
Continutul Constitutiei
Continutul normativ al Constitutiei este structurat, din puct de vedere juridic, in 156 de articole, care sunt grupate in 8 titluri, unele titluri avand capitole si sectiuni.
Primul titlu, denumit Principii generale, cuprinde norme referitoare la structura unitara a statului, la forma sa republicana de guvernamant. Ştatul roman este caracterizat ca un stat de drept, democratic si social, in care suveranitatea nationala apartine poporului care o exercita prin organele sale reprezentative sau prin referendum. In legatura cu teritoriul, acesta este organizat administrativ in comune, orase si judete. Tot in acest titlu exista dipozitii prin care se recunoaste si garanteaza dreptul persoanelor apartinand minoritatilor nationale la pastrarea, dezvoltarea si exprimarea identitatii lor etnice, culturale, lingvistice si religioase. In acelasi timp este stabilita obligatia statului roman de a sprijini intarirea legaturilor cu romanii din afara frontierelor tarii si de a actiona pentru pastrarea, dezvoltarea si exprimarea identitatii lor etnice, culturale, lingvistice si religioase, desigur cu respectarea legislatiei statului ai carui cetateni sunt. De asemenea, in acest titlu exista dispozitii privitoare la partidele politice si la sindicate, la dobandirea si pierderea cetateniei romane. Şub acest ultim aspect trebuie retinuta regula in sensul careia cetatenia romana nu poate fi retrasa aceluia care a dabandit-o prin nastere. Unele dispozitii privesc relatiile internationale ale Romaniei - definite ca relatii pasnice si de buna vecinatate - si valoarea juridica a tratatelor internationale. In acest sens se stabilesc doua reguli de mare importanta si anume: Romania se obliga sa indeplineasca intocmai si
cu buna-credinta obligatiile ce-i revin din tratatele la care este parte; tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.
Tot in primul titlu sunt dispozitii privitoare la simbolurile nationale (drapel, ziua nationala, imnul, stema si sigilul statului), la limba oficiala in stat - care este limba romana- si la capitala, care este municipiul Bucuresti.
Cel de-al doilea titlu este denumit Drepturile,libertatile si indatoririle fundamentale. El este structurat in patru capitole.
In capitolul I, purtand denumirea Dispozitii comune sunt stabilite principii constitutionale aplicabile domeniului drepturilor si libertatilor.
In capitolul 2, Drepturile si libertatile fundamentale, sunt consacrate: inviolabilitatile (dreptul la viata, dreptul la integritate fizica, dreptul la integritate psihica, libertatea individuala, dreptul la aparare, dreptul la libera circulatie, dreptul la ocrotirea vietii intime, familiale si private, inviolabilitatea domiciliului); drepturile si libertatile social-economice si culturale (dreptul la invatatura, dreptul la ocrotirea sanatatii, dreptul la munca si la protectia sociala a muncii, dreptul la greva, dreptul de proprietate, dreptul de mostenire, dreptul la un nivel de trai decent, dreptul la casatorie, dreptul copiilor si tinerilor la protectie si asistenta, dreptul persoanelor cu handicap la o protectie sociala); drepturile exclusiv politice ( dreptul la vot si dreptul de a fi ales); drepturile si libertatile social-politice (libertatea constiintei, libertatea de exprimare, dreptul la informatie, libertatea intrunirilor, dreptul de asociere, secretul corespondentei); drepturile-garantii (dreptul de petitionare si dreptul celui vatamat de catre o autoritate publica);
In capitolul III sunt stabilite îndatoririle fundamentale si anume: indatorirea de fidelitate fata de tara; indatorirea de aparare a patriei; indatorirea de a satisface serviciul militar; indatorirea de a contribui la cheltuielile publice; indatorirea de exercitare cu buna-credinta a drepturilor si libertatilor si de a respecta drepturile si libertatile celorlati.
Capitolul IV reglementeaza Avocatul Poporului, ca un garantat al drepturilor si libertatilor cetatenesti.
Titlul III, denumit Autoritatile Publice este structurat pe capitole iar unele capitole au si sectiuni. Mai intai sunt reglementarile privitoare la Parlament. Acesta este organizat ca un Parlament cu structura bicamerala (Camera Deputatilor si Senatul), ales prin vot universal, egal, discret, secret si liber exprimat, pentru un mandat de 4 ani. Sunt apoi reglementate: drepturile si obligatiile deputatilor si senatorilor; procesul de legifirare; domeniul rezervat legii organice etc.
In capitolul II al acestui titlu sunt cuprinse reglementarile prinvind Presedintele Romaniei, care este ales prin vot universal, egal, direct, secret si liber exprimat, pentru un mandat de 4 ani, Sunt stabilite atributiile, incompatibilitatile, imunitatea si raspunderea sefului de stat.
Guvernul este reglementat in capitotlul III, care contine norme privitoare la compozitia, investitura, incompatibilitatea si actele acestuia.
Un capitol aparte (IV) este consacrat raporturilor Parlamentului cu Guvernul: obligatia informarii Parlamentului, dreptul parlamentarilor de a pune intrebari, si de a se adresa interpelari, angajarea raspunderii Guvernului si motiunea de cenzura, delegarea legislativa.
Capitolul V, Administratia publica, reglementeaza administratia publica centrala de specialitate si administratia publica locala, iar capitolul VI Autoritatea judecatoreasca. Dispozitiile din acest capitol se refera la instantele judecatoresti, Ministerul Public si Consiliul Superior al Magistraturii.
Un titlu distinct (IV) denumit Economia si finantele cuprinde norme referitoare la economie, proprietate, sistemul financiar, bugetul public national, impozitele si taxele, Curtea de Conturi
Titlul V, Curtea Constitutionala, reglementeaza controlul constitutionalitatii; Titlul VI se refera la integrarea euroatlantica;
Titlul VII, Revizuirea Constitutiei reglementeaza initiativa revizuirii, procedura si limitele sale, conturand de altfel, caracterul rigid al Constitutiei;
In fine, titlul VIII, purtand denumirea Dispozitii finale si tranzitorii cuprinde regulile referitoare la intrarea in vigoare a Constitutiei, conflictul temporal de legi, institutiile existente si cele viitoare.