Constitutia in Romania a aparut mult mai tarziu decat constitutiile din tarile europene de vest (Franta, Germania, Italia, etc.). Aceasta s-a datorat faptului ca epoca moderna, caracterizata prin dezvoltarea tehnica, economica, sociala si culturala, a inceput in Romania mult mai tarziu fata de alte tari precum Olanda, Anglia, Franta, Italia. Dezvoltarea mai tarzie si mai lenta a capitalismului in Romania a fost cauzata, la randul sau, de indelungata dominatie a imperiului otoman. Inlaturarea dominatiei otomane a permis Tarilor Romane o dezvoltare, dar aceasta a fost mai lenta.
Perioada premergatoare aparitiei constitutiei romane s-a caracterizat si prin puternice framantari si miscari care au fost forma de manifestare a luptei pentru infaptuirea unitatii de stat a poporului roman, pentru inlaturarea oranduirii feudale, pentru revendicari cu caracter democratic.
Revolutia de la 1848 desi infranta, a impulsionat aceste tendinte, ideile exprimate atunci, continutul Proclamatiei de la Izlaz, continuand sa se dezvolte.
Un loc deosebit in cadrul premiselor istorice ale primei Constitutii din Romania il ocupa infaptuirea in 1859 a statului unitar national, prin unirea Munteniei si Moldovei sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza. Sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza s-au realizat o serie de reforme importante, precum reforma agrara si alte reforme politice, administrative si culturale, care au avut urmare crearea si dezvoltarea unor insitutii statale.
Statul dezvoltator al Conventiei de la Paris
Intampinand greutati in realizarea reformelor sale, prin lovitura de stat de la 2 mai 1864, domnitorul Alexandru Ioan Cuza desfiinteaza Adunarea Electiva si supune plebiscitului "Statutul desvoltator al Conventiei din 7/19 august 1858", cunoscut in istorie sub denumirea de "Statutul lui Cuza" si legea electorala. Aceste doua acte formeaza prima Constitutie a Romaniei. Statutul lui Cuza, asa cum indica chiar denumirea sub care a fost supus plebiscitului, era o dezvoltare a Conventiei de la Paris din 1858, dar in acelasi timp prin el se aduceau importante modificari acestei conventii, care era un act impus din afara, de catre puterile straine.
Prevederile Statutului incredintau puterile statului domnitorului si reprezentantei nationale cu structura bicamerala. Reprezentanta nationala este formata din Adunarea Ponderatoare si Adunarea Electiva. Sistemul bicameral al Parlamentului este o modificare fata de Conventia de la Paris. Cat priveste puterea legiuitoare, ea este exercitata colectiv de catre domn si cele doua adunari, initiativa legilor apartinand domnului. Statutul lui Cuza consacra independenta legislativa castigata de Principatele Romane inca din 1862, in urma vizitei lui Alexandru Ioan Cuza la Constantinopol.
Interesante sunt si dispozitiile cuprinse in art. 18 al statutului, care dau domnitorului dreptul de a emite, pana la convocarea reprezentatei nationale, decrete cu putere de lege, la propunerea Consiliului de Ministri si cu ascultarea Consiliului de Stat.
Statutul lui Cuza mai cuprinde: reguli privitoare la formarea, organizarea si functionarea adunarii ponderatorii si adunarii elective; reguli privind elaborarea legilor, unele reguli privind guvernul, obligatia functionarilor publici de a presta juramantul de credinta Constitutiei, legilor si domnitorului.
Legea electorala anexata statutului, stabilea drepturile electorale, conditiile pentru a alege si a fi ales, regulile privind organizarea si desfasurarea alegerilor. Statutul impreuna cu legea electorala sunt o constitutie, deoarece cuprind reglementari ale unor relatii sociale fundamentale, esentiale pentru instaurarea, mentinerea si exercitarea puterii. Statutul lui Cuza stabileste regulile fundamentale de organizare a puterii, iar legea electorala cuprinde unele drepturi fundamentale si anume drepturile politice. Pe baza Statutului au fost adoptate celelalte legi in timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, el constituind deci baza constitutionala a intregii legislatii urmatoare.De astfel, chiar Statutul se defineste a fi o constitutie prin art. 17 care stabileste obligatia functionarilor publici "de
a jura supunere Constitutiei si legilor tarii".