- Libertatea conştiinţei
Din examinarea articolului 29 din Constituţie rezultă că libertatea conştiinţei este posibilitatea persoanei fizice de a avea şi de a-şi exprima în particular sau în public o anumită concepţie despre lumea înconjurătoare, de a împărtăşi sau nu o credinţă religioasă, de a aparţine sau nu unui cult rehgios, de a îndeplini sau nu ritualul cerut de acea credinţă. Libertatea conştiinţei ca libertate fundamentală cetăţenească are un conţinut complex, ea încorporează mai multe aspecte, mai multe „libertăţi". Aceste aspecte sunt şi trebuie analizate numai împreună pentru că există şi se pot concretiza numai împreună şi pentru că ele configurează din punct de vedere juridic un singur drept, o singură libertate.
Libertatea conştiinţei este o libertate esenţială, ea comandă existenţa şi conţinutul altor libertăţi, precum libertatea cuvântului, libertatea presei, libertatea asocierii, pentru că, în fond, aceste libertăţi sunt mijloace de exprimare a gândurilor, religiei, opiniilor. Articolul 29 din Constituţie dă dreptul fiecărei persoane de a avea o concepţie a sa proprie despre lumea înconjurătoare.
- Libertatea de exprimare
Constituţia defineşte ce anume se poate exprima liber şi prin ce forme şi mijloace se poate realiza un asemenea lucru, în legătură cu primul aspect, vom observa că pot fi exprimate liber, gândurile, opiniile, credinţele şi creaţiile de orice fel. Această formulare largă exprimă atât domeniul reglementat cât şi imposibilitatea nominalizării prin Constituţie a tuturor creaţiilor spirituale pe care mintea iscoditoare a omului le poate imagina şi realiza, fantezia umană fiind nemăsurată şi imprevizibilă. De aceea, prin formularea creaţii de orice fel textul constituţional reuşeşte să fie eficient şi cuprinzător.
Cât priveşte formele şi mijloacele de exprimare (cel de al doilea aspect) formularea constituţională este de asemenea cuprinzătoare, acestea fiind: viu grai, scrisul, imaginile, sunetele, alte mijloace de comunicare în public.
Constituţia României interzice cenzura de orice fel. Este o
prevedere constituţională decisivă pentru libertatea de exprimare. De asemenea, este interzisă suprimarea publicaţiilor
Libertatea de exprimare permite cetăţenilor (de altfel oricui, în general) 383 de a participa la viaţa politică, socială şi culturală, manifestându-şi public gândurile, opiniile, credinţele etc;
- Dreptul la informaţie
Dreptul la informare este un drept receptat de Constituţia României din marile instrumente juridice internaţionale în acest domeniu. el este un adevărat drept fundamental deoarece dezvoltarea materială şi spirituală a omului, exercitarea libertăţilor prevăzute prin Constituţie şi mai ales a acelora prin care se exprimă gândurile, opiniile, credinţele religioase şi creaţiile de orice fel, implică şi posibilitatea de a putea recepţiona date şi informaţii privind viaţa socială, politică, economică, ştiinţifică şi culturală.
- Libertatea întrunirilor
Libertatea întrunirilor este o libertate cu caracter social-politic care constă în posibilitatea oamenilor de a se întruni în reuniuni private sau publice pentru a-şi exprima gândurile, opiniile, credinţele. Prin conţinutul său această libertate se află într-o strânsă corelaţie cu libertatea conştiinţe: precum şi cu libertatea de exprimare. Este şi motivul pentru care în moc tradiţional şi constant aceste libertăţi sunt clasificate în aceeaşi categorie de drepturi, cele social-politice, denumite şi libertăţi de opinie.
Această libertate se poate exercita prin mai multe forme şi mijloace Dintre acestea Constituţia enumera mitingurile, demonstraţiile şi procesiunile. Diversitatea formelor şi mijloacelor prin care se poate realiza această libertate şi caracterul deschis, receptiv al dispoziţiilor constituţionale, îi determinat ca după nominalizarea celor trei forme să se adauge şi exprimarea "orice alte întruniri". Astfel, articolul 39 nu restrânge formele şi mijloacele de realizare a libertăţii întrunirilor numai la cele trei forme nominalizate.
Articolul 39 din Constituţie stabileşte trei reguli mari în legătură cu întrunirile şi anume: a) libertatea întrunirilor; b) caracterul paşnic al întrunirilor; c) interzicerea la întruniri a oricărui fel de arme. Aceste trei reguli au caracter constituţional.
- Dreptul de asociere
Dreptul de asociere este un drept fundamental, social-politic, clasificat de regulă în categoria libertăţilor de opinie, alături de libertatea conştiinţei, libertatea de exprimare etc., cu care şi prin care se explică în ce priveşte conţinutul său. Acest drept cuprinde posibilitatea cetăţenilor români de a se asocia, în mod liber, în partide sau formaţiuni politice, în sindicate, patronate sau alte forme şi tipuri de organizaţii, ligi şi uniuni, cu scopul de a participa la viaţa politică, ştiinţifică, socială şi culturală, pentru realizarea unei serii de interese legitime comune.
- Secretul corespondenţei
Un principiu fundamental care urmăreşte să protejeze posibilitatea persoanei fizice de a-şi comunica prin scris, telefon sau prin alte mijloace de comunicare gândurile şi opiniile sale, fără a-i fi cunoscute de alţii, cenzurate sau făcute publice este inviolabilitatea corespondenţei. Acest principiu este rezultatul unei îndelungate istorii, în care nu au lipsit abuzurile, primitivismul, încălcările repetate. Formulat simplu, prin articolul 28 din Constituţie, secretul corespondenţei are totuşi un conţinut complex, plin de semnificaţii şi aspecte juridice.
Prin corespondenţă textul constituţional înţelege scrisori, telegrame, trimiteri poştale de orice fel, altele decât scrisorile şi telegramele, convorbirile telefonice şi alte mijloace legale de comunicare. Formularea articolului 28 încearcă să surprindă, şi
reuşeşte, gama largă de forme şi mijloace prin care oamenii comunică între ei.