Egalitatea in drepturi a cetatenilor este principiul constitutional potrivit caruia, cetatenii romani fara deosebire de rasa, nationalitate, origine etnica, limba, religie, sex, opinie sau apartenenta politica, avere sau origine sociala, se pot folosi, in mod egal, de
toate drepturile prevăzute in Constitutie si legi pot participa in egala masura la viata politica, economica, sociala si culturala, fara privilegii si fara discriminari, sunt tratati in mod egal atat de de catre autoritatile publice cat si de catre ceilalti cetateni. Acest principiu este consacrat prin art. 16 alin.(1) si (3), precum si prin art. 4 alin. (2) din Constitutie.
Daca examinam continutul acestui principiu, putem identifica trei aspecte si anume: egalitatea in drepturi a femeilor cu barbatii; egalitatea in drepturi a cetatenilor fara deosebire de rasa, nationalitate, origine etnica, limba, avere sau origine sociala; egalitatea in drepturi a cetatenilor fara deosebire de religie, opinie sau apartenenta politica. Egalitatea in drepturi a cetatenilor priveste toate drepturile pe care le au cetatenii romani, fara deosebire de faptul daca ele sunt inscrise in chiar textul Constitutiei sau in alte acte normative. Totodata, egalitatea in drepturi se manifesta in toate domeniile de activitate. Trebuie retinuta, de asemenea, regula ce rezulta din reglementarile internationale, potrivit careia nici o masura luata in caz de pericol public, care ameninta existenta natiunii, nu poate duce la discriminari intemeiate numai pe rasa, religie, culoare, sex, limba sau origine sociala. Legea garanteaza ocrotirea egala a tuturor cetatenilor si sanctioneaza discriminarile.
Egalitatea in drepturi a femeilor cu barbatii exprima realitatea ca femeile reprezinta jumatate din populatia tarii si ca in toate implinirile materiale si spirituale este incorporata si munca lor. De aceea femeile se bucura, in mod egal cu barbatii, de toate drepturile. Ele pot ocupa in conditii egale cu barbatii orice functii si demnitati [teza finala a alin. (3) al art.16 mentioneaza expres egalitatea de sanse intre femei si barbati in ocuparea unor functii si demnitati publice], iar la munca egala primesc un salariu egal cu al barbatilor. Egalitatea in drepturi a femeilor cu barbatii este garantata si prin ocrotirea deosebita ce se acorda femeii mame, prin ocrotirea si asistenta acordata familiei.
Egalitatea in drepturi a cetatenilor fara deosebire de rasa, nationalitate sau origine etnica, limba, avere sau origine sociala, exprima la nivelul acestei institutii juridice, in principal, realitatea ca pe teritoriul Romaniei, in decursul dezvoltarii istorice, s-au asezat, au locuit, au muncit si au luptat cot la cot cu romanii si cetatenii de alta nationalitate (minoritati nationale) precum maghiari, romi, germani, sarbi, turci, evrei,armeni etc.In unitate cu romanii acesti cetateni au luptat pentru dreptate sociala, pentru libertate si democratie, pentru cucerirea si apararea independentei si suveranitatii Romaniei. Toti acesti cetateni se bucura in mod egal cu romanii de toate drepturile si libertatile si-si asuma,tot in mod egal,indatoririle fudamentale. Cetatenilor romani de alta nationalitate li se asigura folosirea limbii materne, carti, ziare, reviste, teatre, in limba materna, acces egal cu romanii la toate categoriile de munci si functii. Potrivit art. 6 alin. (1) din Constitutie, statul recunoaste si garanteaza persoanelor apartinand minoritatilor nationale dreptul la pastrarea, la dezvoltarea si la exprimarea identitatii lor etnice, culturale, lingvistice si religioase.
Egalitatea in drepturi a cetatenilor fara deosebire de religie, opinie sau apartenenta politica, este de fapt o prelungire a celorlalte doua aspecte mai inainte explicate, aici urmarindu-se ca optiunile politice sau religioase ale oamenilor sa nu fie speculate in sensul discriminarii in drepturi.
- Functiile si demnitatile publice pot fi ocupate de persoanele care au cetatenia romana si domiciliul in tara
Constitutia Romaniei stabileste prin art. 16 alin. (3) ca functiile si demnitatile publice, civile sau militare, pot fi ocupate de persoanele care au cetatenia romana si domiciliul in tara. Aceasta regula este aplicabila nu numai pentru domeniul drepturilor si libertatilor cetatenesti, ci si pentru cel al accesului la autoritatile publice. Constitutia utilizeaza termenii functii si demnitati publice. Explicatiile se regasesc in intentia legiuitorului de a determina cat mai precis sfera de aplicabilitate a principiului.
Demnitatea publica exprima mai mult (si este prin excelenta) o categorie a dreptului constitutional, aceasta ramura principala a dreptului care se identifica in ansamblul sistemului dreptului nu numai prin obiectul sau de reglementare, ci si prin specificul notiunilor si categoriilor cu care opereaza. Cat priveste functiile publice este fara indoiala ca textul constitutional se refera la acelea care presupun exercitiul autoritatii statale, un statut aparte si mai ales (o conditie, care ni se pare, importanta) acelea pentru ocuparea carora depunerea juramantului, potrivit art. 54 din Constitutie este obligatorie. Desigur, ocuparea unei functii sau demnitati publice se poate face numai de catre persoane care indeplinesc toate conditiile legale cerute (varsta, capacitatea, etc.), la care Constitutia impune doua conditii de maxima importanta si generalitate si anume : cetatenia romana si domicilierea pe teritoriul Romaniei. Cat priveste prima conditie, de a avea cetatenie romana, ea trebuie corelata cu dispozitiile legii romane care ingaduie dubla cetatenie. Revizuirea constitutionala din anul 2003 a eliminat conditia restrictiva a exclusivitati cetateniei romane pentru ocuparea functiilor publice si a consacrat posibilitatea detinerii unor astfel de functii si de catre persoane cu dubla cetatenie. Art. 54 din Constitutie, nu a suferit nici o modificare, in sensul carora una din indatoririle fundamentale ale cetatenilor este fidelitatea fata de tara, alin (2) precizand ca cetatenii carora le sunt incredintate functii publice, precum si militarii, raspund de indeplinirea cu
credinta a obligatiilor ce le revin si, in acest scop, vor depune juramantul cerut de lege. Cea de a doua conditie, a domiciliului pe teritoriul tarii, este practicata in mai toate sistemele constitutionale, domiciliul fiind, alaturi de cetatenie, o garantie a atasamentului persoanei fata de tara la guvernarea careia participa ca demnitar sau functionar public.