Relatiile sociale specifice dreptului constitutional sunt cele care apar in procesul instaurarii, mentinerii si exercitarii puterii de stat. Prin urmare, elementul comun si propriu doar relatiilor sociale care formeaza obiectul de reglementare al dreptului constitutional este faptul ca ele apar in procesul instaurarii, mentinerii si exercitarii statale a puterii.
S-a considerat ca normele din constitutie care privesc sistemul economic, relatiile de proprietate, sistemul social, nu reglementeaza relatii sociale, ci consfintesc esenta statului, bazele acestuia (economica si sociala), ele fiind reglementate de alte ramuri ale dreptului. Costitutia oferra doar o definitie pentru aceste concepte, scotand in evidenta ceea ce este fundamental pentru insasi existenta puterii de stat. Se ajunge astfel la concluzia ca toate dispozitiile constitutionale in discutie au doar un caracter de consacrare a unor fenomene sociale obiective, care stau la temelia puterii statale; prin urmare, aceste dispozitii nu pot fii cuprinse, in totalitatea lor, decat in acea ramura a dreptului care reglementeaza organizarea si exercitarea puterii de stat, adica dreptul constitutional.
Obiectul de reglementare al dreptului constitutional cuprinde doua categorii de relatii sociale:
- relatii cu o dubla natura juridica, adica acele relatii care fiind reglementate si de alte ramuri de drept sunt reglementate in acelasi timp si de catre constitutie, devenind implicit si raporturi de drept constitutional;
- relatii specifice de drept constitutional, care formeaza obiectul de reglementare numai pentru normele de drept constitutional.
Comun tuturor acestor relatii este faptul ca se nasc in procesul complex de instaurare, mentinere si exercitare a puteri. Exercitarea puterii de stat este o activitate specifica desfasurata de organele reprezentative, fiind o activitate de conducere, dar o conducere de nivel superior tuturor activitatilor de conducere desfasurate de alte organe ale statului (vezi art. 2 din Constitutie)