Dreptul este definit ca ansamblul regulilor de conduita, instituite sau sanctionate de stat, reguli ce exprima vointa poporului ridicata la rangul de lege,a caror aplicare este realizata de buna voie si,in ultima instanta,prin forta coercitiva a statului.
Dreptul romanesc se prezinta ca un ansamblu sistematizat de norme juridice, cuprinzand mai multe ramuri de drept, precum dreptul constitutional, dreptul administrativ, dreptul civil, dreptul penal etc. Ramura principala a dreptului romanesc este dreptul constitutional prin care normele sale consacra si ocroteste cele mai importante valori economice, sociale si politice.
In procesul aparitiei si dezvoltarii dreptului, ca unul din principalele mijloace de realizare a intereselor si vointei guvernantilor, ramura dreptului constitutional se cristalizeaza mult mai tarziu si anume o data cu aparitia primelor constitutii scrise din lume . Este stiut ca inaintea sfarsitului secolului al XVIII - lea nu existau constitutii, iar guvernantii se supuneau foarte rar unor reguli de drept. Dreptul constitutional este deci o prezenta mai tarzie in sistemul de drept, neavand vechimea dreptului civil, dreptului penal etc. De aceea si conceptul clasic de drept constitutional se formeaza mult mai tarziu, el fiind de origine italiana, dar format sub impulsul ideilor franceze.
Prima catedra expres denumita „ drept constitutional" s-a creat la Ferrara in 1797, fiind incredintata lui Giseppe Campagnoni di Luzo. In Franta,prima catedra de drept constitutional s-a creat in 1834, la Paris, iar cel care preda dreptul constitutional era Pellegrino Rossi, tot un italian. Notiunea de drept constitutional se raspandeste cu timpul si in alte tari. In unele state precum Austria, Germania si Rusia acesta disciplina( si implicit ramura de drept) este raspandita si cunoscuta sub denumirea de drept de stat.
In tara noastră, dreptul constitutional s-a predat initial impreuna cu dreptul administrativ, sub denumirea de drept public,dar la 1864 A. Codrescu isi intituleaza cursul publicat „Dreptul constitutional", iar la 1881 la Braila apar „ Elemente de drept constitutional" de Christ I. Suliotis. Concepul de drept constitutional se considera incetatenit prin predarea (si publicarea) la Facultatea de Drept din Iasi a cursului de Drept constitutional al profesorului Constantin Stere (1910) si la facultatea de Drept din Bucuresti a cursului de Drept constitutional al profesorului Constantin Dissescu (1915).
Trebuie sa observam ca exista o diversitate de pareri cu privire la definirea dreptului constitutional ca ramura a unui sistem normativ statal.
Dreptul constitutional este definit ca fiind alcatuit din norme juridice care reglementeaza forma statului, organizarea, functionarea si raporturile dintre puterile publice, limitele puterilor publice, organizarea politica a statului etc. Definitiile date au elemente comune dar si unele nuante specifice . In acest sens trebuie sa observam ca unele definitii includ drepturile si libertatile omului si cetateanului, altele nu.
Apoi,asemenea nuantari rezulta din intelesul diferit ce se da unor notiuni, aceasta avand ca efect restrangerea sau, dimpotriva, extinderea sferei dreptului constitutional. Retinem in acest sens ca unii considera ca dreptul constitutional reglementeaza relatiile sociale ce apar in procesul organizarii si exercitarii puterii, alti ca organizarea puterii se cuprinde in exercitarea puterii, in timp ce altii sustin ca relatiile sociale reglementate de dreptul constitutional sunt cele care apar in infaptuirea puterii.
Daca unele definitii se marginesc la prezentarea elementelor definitorii general, altele cuprind si enumerari de institutii ale dreptului constitutional. De asemenea, unele definitii exprima ideea ca anumite norme ale dreptului constitutional nu ar fi veritabile norme juridice deoarece nu ar cuprinde sanctiuni pentru incalcarea lor. Mentionam ca aceasta din urma opinie este contrazisa de realitatea juridica din zile noastre.
Vom defini astfel dreptul constitutional ca acea ramura a dreptului unitar roman formata din normele juridice care reglementeaza relatile sociale fundamentale ce apar in procesul instaurarii, mentinerii si exercitarii statale a puterii.
Trebuie sa adaugam ca notiunea dreptului constitutional nu trebuie confundata cu notiunea de constitutie. Constitutia este o parte a dreptului constitutional, e drept cea mai importanta, dar drept constitutional exista chiar si acolo unde nu exista o constitutie, sfera sa normativa fiind, in mod firesc, mult mai larga decat cea a constitutiei.
Expresia institutii politice cunoaste multe acceptiuni si sensuri.In sens restrans, in drept, prin institutie se intelege un grup de norme juridice, unite pe criteriul unui obiect comun de reglementare, obiect care ii asigura unitatea si permanenta. Astfel, institutia
denumita si juridica este o parte a unei ramuri de drept si vorbim, de exemplu, de instituţia casatoriei, institutia proprietatii,etc.
Pentru disciplina noastra prezinta interes institutiile referitoare la putere. Astfel determinate, instutiile politice cuprind organele insarcinate sa realizeze puterea politica si normele privitoare la aceasta realizare, precum Presedintele Romaniei, Primul Ministru, Parlamentul etc.