Constitutia Romaniei prin articolul 20 stabileste un principiu de incontestabila actualitate si care exprima intr-o viziune moderna corelatia dintre dreptul international si dreptul intern, cu aplicatia sa specifica in domeniul drepturilor constitutionale.
Prima regula ce rezulta din articolul 20 al Constitutiei consta in interpretarea si aplicarea dispozitiilor privind drepturile si libertatile cetatenesti in concordanta cu prevederile tratatelor internationale la care Romania este parte. Este nominalizata Declaratia Universala a Drepturilor Omului, adoptata la 10 decembrie 1948, iar in ce priveste celelalte documente internationale se vorbeste de pacte si tratate, desi intr-o viziune larga, stiintifica, pactele sunt tratate.
Cea de a doua regula acorda prioritate reglementarilor internationale, desigur celor cuprinse in tratatele ratificate de Romania, in situatia in care s-ar ivi anumite nepotriviri, conflicte - necorcondante - intre ele si reglementarile interne, cu exceptia cazului in care constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile. Trebuie mentionat ca aceasta prioritate este acordata numai reglementarilor din domeniul drepturilor omului, ea nu este aplicabila altor domenii.
Solutia constitutionala data de articolul 20 exprima nu numai atasamentul fata de reglementarile internationale, ci si marea receptivitate fata de dinamica lor posibila si previzibila. Deschiderea Romaniei spre Europa si spre comunitatea internationala este astfel constitutional garantata prin art 20. Aceasta solutie este o solutie moderna, ea se regaseste in Constitutiile Frantei (art 54 si 55), Spaniei (art. 10, 11, 93, 96) care permite atribuirea de competente constitutionale unor organizatii sau institutii internationale, Germaniei (art. 24, 25, 150), desigur in formulari specifice si nuantate.
Dispozitiile art.20, in perspectiva aplicarii lor, implica doua consecinte majore. O prima consecinta priveste chiar pe legiuitor, care va trebui intotdeauna si obligatoriu sa verifice daca proiectele de legi pe care le discuta si le adopta se coreleaza cu tratatele internationale la care Romania este parte. O a doua consecinta priveste autoritatile publice competente a negocia, incheia si ratifica tratatele internationale, care vor trebui sa manifeste o atentie sporita in observarea corelatiei dintre prevederile actului international si dreptul romanesc, iar in situatii mai dificil de depasit sa se foloseasca procedeul rezervelor sau declaratiilor. In acest sens, art. 146 litera b) din Constitutie stabileste competenta Curtii Constitutionale a Romaniei de a controla constitutionalitatea tratatelor si a altor acorduri internationale, evident anterior ratificarii lor. Aceasta dispozitie trebuie corelata cu cea a art. 11 din Constitutie, care face posibila ratificarea unui tratat international ce ar cuprinde dispozitii contrare legii fundamentale doar dupa revizuirea constitutiei. De vreme ce aceste dispozitii se refera la toate tratatele internationale, consideram ca cu atat mai mult ele se vor aplica in materia tratatelor internationale referitoare la drepturile omului.