Raportul juridic în general este o relaţie socială reglementată prin norma de drept.
Raportul de drept administrativ reprezintă acea relaţie socială care a fost reglementată direct printr-o normă de drept administrativ sau indirect prin intervenţia unui fapt juridic. În doctrină s-au exprimat următoarele păreri cu privire la categoriile de rapoarte de drept administrativ:
- Opinia potrivit căreia ele nu pot îmbracă decât forma raportului de subordonare fiind vorba despre subordonarea altui subiect de drept faţă de un organ public, de regulă unul administrativ.
- Concepţia potrivit căreia aceste rapoarte pot îmbrăca pe lângă prima formă şi forma raportului de colaborare când ele se stabilesc între subiecţi aflaţi pe aceeaşi poziţie juridică.
- Recunoaşterea, pe lângă celelalte două, a încă unei categorii – raportul de participare recunoscut a fi prezent în situaţiile existenţei unui organ colegial şi privind membrii acelui organ. În realitate, această formă de raport juridic nu are o identitate de sine stătătoare pentru ca membrii organului colegial nu participă la formele de lucru ale acestuia ca subiecte distincte de drept, ci ca membri ai autorităţii respective.
In concluzie, în mod tradiţional se recunoaşte existenţa raportului de drept administrativ sub forma raportului de colaborare şi subordonare. În afara lor, Constituţia actuală mai permite şi identificarea altor forme de astfel de rapoarte (raportul de tutelă administrativă care se stabileşte între Guvern şi autorităţile autonome locale din unităţile administrativ teritoriale). Potrivit Art. 101 Guvernul are două misiuni constituţionale pe care le exercită în baza programului său de guvernare care a fost acceptat de Parlament şi anume:
ˇ Aceea de a asigura realizarea politicii interne şi externe a ţării.
ˇ De a exercita conducerea generală a administraţiei publice. În această ultimă calitate el veghează la respectarea legalităţii de către unităţile administraţiei publice alese în unităţile administrativ teritoriale. Această activitate şi rapoartele care se stabilesc în temeiul ei sunt denumite tradiţional rapoarte de tutela administrativă şi ele îl îndrituiesc pe prefect, reprezentantul Guvernului în teritoriu, să atace în faţa instanţelor de contencios actele pe care le considera ilegal emise de acestea, acte care sunt suspendate de drept.
Alte tipuri de rapoarte sunt cele reglementate de Art. 121 care consacră rolul coordonator al Consiliului Judeţean asupra Consiliului Local în vederea realizării serviciilor publice de interes judeţean.
Rapoartelor de drept administrativ, indiferent de modalităţile de concretizare, le sunt caracteristice următoarele trăsături:
1) Din punct de vedere al subiectelor, raporturile de drept administrativ au în mod obligatoriu un purtător al autorităţii publice, care, potrivit Constituţiei ar putea fi: statul, prin organele sale, unităţile administrativ teritoriale, un organ al administraţiei publice, dar poate fi şi o altă autoritate publică, potrivit art.48 din Constituţie.
2) Cel de-al doilea element, continutul, particularizează raporturile de drept administrativ prin aceea că ele sunt formate din drepturile şi obligaţiile părţilor care participă la procesul de înfăptuire a administraţiei, respectiv executarea legii şi prestarea de servicii publice în limitele legii, precum şi emiterea de acte normative cu forţa juridică inferioară legii.
3) Trăsătura generală a raporturilor de drept administrativ prin prisma obiectului lor este aceea că acţiunea sau inacţiunea lor, în general conduita părţilor, se realizează într-un regim de putere publică, raporturile de drept administrativ fiind “raporturi de putere”.
BIBLIOGRAFIE:
ˇ Constituţia Romaniei
ˇ Codul Civil
ˇ Legea Nr.215/1991 a Administraţiei publice locale
ˇ Deleanu, “Drept constituţional şi instituţii politice”, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1991
ˇ Drăganu, T., “Drept constituţional şi instituţii politice”, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1998
ˇ Iorgovan, A., “Tratat de drept administrativ, Editura Nemira, 1996
ˇ Muraru, I., “Drept constituţional şi instituţii politice”, Editura Actami, Bucureşti, 1998
ˇ Negoiţă, A., “Drept administrativ şi ştiinţa administraţiei”, Editura Atlas Lex SRL, 1993
ˇ Popa, N., “Teoria generala a dreptului”, Bucureşti, Editura Actami 1994
ˇ Vedinaş, V., Tipisca, M., “Noţiuni de drept administrativ”, Editura Departamentului de Învăţământ Deschis la Distanţă, Bucureşti