Pin It

Pensia pentru limită de vîrstă, LEGE Nr. 156 din  14.10.1998 privind pensiile de asigurări sociale de stat*

Articolul 14.  Dreptul la pensie pentru limită de vîrstă

    Dreptul la pensie pentru limită de vîrstă se acordă dacă sînt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute la

art.41 şi 42.

Articolul 41.  Vîrstele de pensionare

    (1) Începînd cu 1 ianuarie 1999, vîrstele de pensionare se stabilesc la  60 de ani 6 luni pentru bărbaţi şi la 55 de ani 6 luni pentru femei. În  fiecare an ulterior, vîrstele de pensionare se majorează cu 6 luni. Începînd cu 1 ianuarie 2003, se stabilesc vîrstele de pensionare necesare obţinerii dreptului la pensie pentru  limită de vîrstă de 62 de ani pentru bărbaţi şi de 57 de ani pentru femei, conform tabelului nr. 2.

De la 1 ianuarie

Vîrstele de pensionare

Bărbaţi

Femei

2001

61 ani 6 luni

56 ani 6 luni

2002-2011

62 ani

57 ani

 

     Articolul 42. Stagiul de cotizare

   (11) Începînd cu 1 iulie 2011, se stabileşte stagiul de cotizare necesar obţinerii dreptului la pensie pentru limită de vîrstă de 30 de ani şi 6 luni. În fiecare an ulterior, stagiul de cotizare se majorează conform tabelului nr.51, pînă la atingerea stagiului de cotizare de 35 de ani, atît pentru bărbaţi, cît şi pentru femei.

De la 1 iulie

Stagiul de cotizare

2011

30 ani 6 luni

 

Se majoreaza cu 6 luni in fiecare an (la 1 iulie)=pina vom ajunge la 35 ani stagiu

(2) Se stabileşte stagiul special realizat la lucrări foarte nocive şi  foarte grele, necesar obţinerii drepturilor la pensie pentru  limită de vîrstă persoanelor indicate la art.41 alin.(3), de 10 ani pentru bărbaţi şi de 7 ani şi 6 luni pentru femei.

    (3) Stagiul special se include la determinarea dreptului la pensie cu condiţia că persoanele specificate la alin.(2) au fost ocupate în aceste lucrări ziua completă de muncă.

 Articolul 15.  Condiţiile de stabilire a pensiei pentru limită de vîrstă

    (1) Pensia integrală pentru limită de vîrstă se stabileşte la împlinirea vîrstelor prevăzute 57ani-femei /62,ani- barbati cu condiţia realizării  unui stagiu de cotizare prevăzut la art.42.

    (2) Asiguratul care, la împlinirea vîrstei prevăzute la art.41 alin.(1), nu îndeplineşte condiţia privind stagiul total de cotizare, dar confirmă un stagiu de cotizare de cel puţin 15 de ani, are dreptul la o pensie parţială, calculată proporţional numărului de ani de cotizare.
       Articolul 16.  Calcularea pensiei pentru limită de vîrstă

    (1) Cuantumul integral al pensiei pentru limită de vîrstă se determină din calculul a 1,4% din venitul asigurat specificat la art.8 pentru fiecare an de cotizare din stagiul necesar de 30 de ani.

    (2) Asiguratul care a realizat un stagiu de cotizare mai mare de 30 de ani beneficiază, pentru fiecare an de cotizare în plus, de un  spor, la pensia integrală, de 2% din venitul asigurat.

    (3) În cazul în care asiguratul îndeplineşte condiţiile de pensionare prevăzute la art.15 alin.(1), dar nu-şi  exercită dreptul la pensie, la stabilirea  pensiei el beneficiază, pentru fiecare an de cotizare realizat după împlinirea vîrstei standard de pensionare, de un spor la pensie de 2% din venitul asigurat.

    (4) Formulele de calcul al pensiei pentru limită de vîrstă  sînt  redate în anexa nr.2, parte integrantă a prezentei legi.

    (5) În cazul  în care cuantumul pensiei calculat pentru un stagiu de cotizare de 30 de ani este mai mic decît cuantumul pensiei minime, se acordă pensie minimă.

    (6) În cazul în care pensia calculată în condiţiile unui stagiu de cotizare incomplet este sub nivelul pensiei minime, asiguratului i se acordă pensia calculată, care nu poate fi mai mică decît pensia minimă diminuată proporţional stagiului de cotizare realizat.
       Articolul 17. Plata pensiei pentru limită de vîrstă

    (1) Pensia pentru limită de vîrstă se plăteşte integral, inclusiv pensionarilor care realizează venituri pasibile de asigurări sociale de stat.

    (2) Plata pensiei pentru limită de vîrstă persoanelor care se află la întreţinerea deplină a statului se efectuează în mărime de 25%  din pensia stabilită.

Pensia de urmaş

    Articolul 24.  Dreptul la pensia de urmaş

    (1) Pensia de urmaş se acordă dacă persoana decedată era pensionar sau îndeplinea condiţiile pentru obţinerea unei pensii în conformitate cu  prezenta lege.

    (2) Pensia de urmaş se acordă indiferent de durata stagiului de cotizare în cazul în care decesul întreţinătorului a survenit în urma unui accident de muncă sau a unei boli profesionale.

    (3) Pensia de urmaş se stabileşte în cazul în care întreţinătorul, decedat în urma unei boli generale, a realizat un stagiu de cotizare care i-ar fi acordat dreptul la stabilirea pensiei de invaliditate.

    Articolul 25.  Persoanele care au dreptul la pensie de urmaş

    (1) Se stabileşte pensie de urmaş:

  1. copiilor pînă la vîrsta de 18 ani sau, dacă îşi continuă studiile în instituţii de învăţămînt de zi (secundar, mediu de specialitate şi superior), pînă la terminarea acestora, fără a depăşi vîrsta de 23  de ani;
  2. b) soţului supravieţuitor dacă, la momentul decesului susţinătorului sau pe parcursul a 5 ani după deces, a împlinit vîrsta de pensionare prevăzută la art.41 alin.(1) sau a fost încadrat în  gradul I sau II de invaliditate, a avut cel puţin 15 ani de căsătorie cu persoana decedată şi nu s-a recăsătorit;
  3. c) soţului supravieţuitor sau tutorelui (curatorului) care are în  îngrijire copii sub vîrsta de 3 ani ai susţinătorului decedat, pe perioadele de neîncadrare  în muncă sau de aflare în concediu pentru îngrijirea copilului pînă la vîrsta de 3 ani.

    (2) Pensia de urmaş, stabilită copiilor, se păstrează şi după înfierea lor. În caz de deces al înfietorului, copiii înfiaţi pot opta pentru o singură pensie: sau pentru părintele decedat, sau pentru înfietorul decedat.

    Articolul 26.  Calcularea pensiei de urmaş

  • Pensia de urmaş, în cazul în care susţinătorul era beneficiar de pensie pentru limită de vîrstă sau de pensie de invaliditate de gradul I, se stabileşte procentual din pensia aflată în plată, iar în cazul în care susţinătorul nu era beneficiar de pensie sau era beneficiar de pensie de invaliditate de gradul II sau III - procentual din pensia potenţială calculată pentru gradul I de invaliditate.

Cuantumul pensiei de urmaş se calculează, în funcţie de numărul  urmaşilor, astfel:

  1. a) pentru un singur urmaş - 50%;
  2. b) pentru doi urmaşi - 75%;
  3. c) pentru trei şi mai mulţi urmaşi - 100%.

    (2) Cuantumul minim al pensiei de urmaş se stabileşte în funcţie de numărul urmaşilor, în următoarele proporţii în raport cu pensia minimă pentru limită de vîrstă pentru categoria respectivă de pensionari (agricultori sau alţi beneficiari):

  1. a) pentru un singur urmaş            - 50%;
  2. b) pentru doi urmaşi                    - 75%;
  3. c) pentru trei şi mai mulţi urmaşi  - 100%.

    (3) Cuantumul pensiei de urmaş, în cazul orfanilor de ambii părinţi, reprezintă însumarea drepturilor de urmaş calculate după fiecare părinte.

    (4) Cuantumul minim al pensiei de urmaş pentru fiecare copil, în cazul orfanilor de ambii părinţi, nu poate fi mai mic de 50% din pensia minimă pentru limită de vîrstă pentru categoria  respectivă de pensionari. În cazul în care unul dintre părinţi se încadra în categoria de agricultori, cuantumul minim al pensiei de urmaş pentru fiecare copil nu poate fi mai mic de 50% din pensia minimă pentru limită de vîsrtă  prevăzută pentru alţi beneficiari.

    Articolul 27. Plata pensiei de urmaş

    (1) Categoriilor de urmaşi prevăzute la art.25 lit.a), inclusiv celor aflaţi la întreţinerea deplină a statului, se plăteşte integral pensia de urmaş.

    (2) Categoriilor de urmaşi prevăzute la art.25 lit.c) pensia de urmaş se plăteşte numai în cazul în care nu realizează venituri pasibile de asigurări sociale de stat.