Pin It

Conform Legii nr.180 din 10.07.2008 „Cu privire la migraţia de muncă", publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 162- 164 din 29.08.2008, migraţia de muncă se defineşte ca fiind „deplasarea benevolă a cetăţenilor străini sau a apatrizilor pe teritoriul Republicii Moldova, în scopul desfăşurării unor activităţi provizorii de muncă".

Migraţia de muncă (externă) a cetăţenilor Republicii Moldova a devenit un proces social de mare amploare după anul 1990. Cauzele intensificării acestui proces sunt multiple, printre care menţionăm:

  • trecerea de la o orânduire socială la alta presupune, întâi de toate, înlocuirea relaţiilor de proprietate existente cu altele noi, radi­cal opuse. O astfel de situaţie a avut loc şi în Republica Moldova la etapa iniţială de tranziţie la economia de piaţă. înlocuirea relaţiilor socialiste de proprietate cu relaţiile de proprietate privată a fost soluţionarea pe baza privatizării şi deetatizării mijloacelor de producţie, însă lipsa unei strategii de reformare a economiei naţionale, a unui cod de legi corespunzător şi a unei guvernări adecvate să distribuie echitabil avuţia, creată prin munca mai multor generaţii între cetăţeni, a condus la irosirea unei părţi a patrimoniului ţării, ruinarea întreprinderilor agrare, industriale ş.a. Mii şi sute de mii de persoane au lămas fără locuri de muncă;
  • în perioada anilor 1990-2001, concomitent cu înrăutăţirea bruscă a nivelului de trai al majorităţii populaţiei s-au activizat şi s-au dezvoltat structurile criminale, inclusiv ale crimei organizate, care adeseori s-au întrepătruns cu structurile de guvernare. în astfel de condiţii au apărut diverse reţele de emigraţie ilegală, inclusiv de trafic de persoane, care au favorizat fenomenul migraţiei peste hotarele ţării;
  • la momentul apariţiei sale ca stat independent şi suveran, Re­publica Moldova s-a ciocnit cu multiple probleme, una dintre care fiind oiganizarea frontierelor. Ţara amoştenit de la fosta URSS frontiera de Vest, în mod tradiţional bine organizată şi păzită. Frontiera din

Est însă a fost mult timp mai puţin organizată, reprezentând multiple şi diverse posibilităţi pentru migrare;

  • migraţia peste hotare a fost stimulată, de asemenea, de lipsa regimului de vize şi perioada îndelungată de utilizare a actelor de identitate sovietică (paşaportul sovietic a permis trecerea frontierelor de stat în cadrul CSI, până la 1 ianuarie 2006).

în astfel de condiţii, Republica Moldova devine ţară-sursă de emigrare, iar apoi şi ţară de tranzit pentru migranţii din alte ţări.

Migraţia de muncă are loc în două forme: migraţia legală şi migraţia ilegală.

Migraţia legală se realizează în corespundere cu legislaţia în vigoare care prevede anumite facilităţi pentru persoanele angajate la muncă peste hotarele ţării.

în Republica Moldova baza juridică în domeniul migraţiei legale o constituie Legea cu privire la migraţiune nr. 1518-XV din 6.12.2002 care defineşte principiile şi obiectivele reglementării migraţiei.

Activităţile întreprinse în această direcţie includ:

  • acordarea serviciilor de informare şi consiliere înainte de plecare, informaţii oferite cuprinzând: drepturile şi obligaţiile lucrătorilor emigranţi, condiţii de intrare şi şedere în ţara recipientă, condiţii de muncă şi de viaţă, asigurări sociale ş.a.;
  • desfăşurarea campaniilor de informare a populaţiei asupra riscurilor angajării în condiţii ilegale;
  • informarea despre posibilităţile de instruire profesională în ţara de destinaţie;
  • controlul veridicităţii informaţiei publicitare cu privire la angajare peste hotare şi întreprinderea măsurilor împotriva diseminării informaţiei derutante ş.a.

Migraţia ilegală are loc pe cale nelegitimă. Ea este caracteristică perioadei contemporane şi capătă dimensiuni tot mai mari. Cu acest fenomen de migraţie se confruntă astăzi majoritatea statelor lumii. în Republica Moldova migraţia ilegală a apărut odată cu destrămarea URSS. Iniţial, avea loc sub denumirea de migraţie clandestină.

Noţiunea de emigrant ilegal include persoana care a pătruns fraudulos sau pe cale ilegală pe teritoriul unei ţări, persoanele care nu au primit formal dreptul de rezidenţă sau la care aceasta a expirat. Odată cu expirarea termenului sau limitei, conform legislaţiei majorităţii statelor, persoana este atribuită la categoria de imigrant ilegal. La această categorie se atribuie şi persoanele care nu dispun de documente existente în spaţiul ţării.

Migraţia ilegală se prezintă ca o „reacţie în lanţ" sau migraţie în lanţ - de la rude sau prieteni, care deja lucrează peste hotare, se află posibilităţile despre angajare la lucru, despre deplasarea în ţara respectivă, posibilităţile de şedere şi acomodare în ilegalitate. Ca rezultat, mii şi sute de mii de emigranţi ilegali se află peste hotarele ţării natale.

Migraţia ilegală are, de obicei, scop temporar, dar practica demonstrează că, în realitate, ea trece în migraţie definitivă, aceasta realizându-se odată cu legalizarea prezenţei.

O variantă a migraţiei ilegale o constituie traficul (comerţul) de persoane care include o serie complexă de activităţi, cum ar fi: serviciul de transportare, siguranţa la trecerea hotarelor, servicii pentru căpătarea vizei (de cele mai multe ori falsă), întocmirea documentelor, rezidenţei în ţările tranzitorii, în ţările de destinaţie, servicii pentru găsirea unui loc de muncă (la negru) în ţara de destinaţie sau a locului de trai.

Traficul ilegal de persoane se manifestă sub mai multe aspecte:

  • traficul cu exploatarea forţei de muncă. Are loc prin ocuparea emigranţilor la muncile agricole, în construcţii, menaje. In esenţă, este vorba de „muncă la negru". Pentru acest trafic este folosită atât ş populaţia masculină, cât şi cea feminină. Cea feminină este folosită în calitate de lucrător în cadrul familiilor din ţara de destinaţie a traficului;
  • traficul cu exploatare sexuală. Acest aspect al traficului ilegal nu se deosebeşte prin nimic de primul, dar are un caracter ascuns din partea traficanţilor. Populaţia este ademenită prin plata pentru activitatea prestată şi condiţiile de deplasare ieftine, de întocmire a documentelor fară plată. De regulă, unor asemenea persoane le sunt oferite locuri de muncă în calitate de chelneri în baruri sau restaurante, mai rar menajere sau gospodine de casă, condiţii în care sunt silite să se prostitueze, marea lor majoritate neavând nici cea mai mică bănuială despre ce li se pregăteşte. O reputaţie proastă a creat Republicii Moldova traficul ilegal, în special traficul de fete şi femei tinere în toate ţările din Uniunea Europeană, Turcia şi Rusia. Sute de firme „turistice" propuneau fetelor „angajarea la lucru peste hotare". Proporţii deosebite a atins această îndeletnicire în anii 1998-2003, numărul de persoane traficate ajungând la mii de persoane. Aceasta a adus prejudicii grave imaginii internaţionale a Republicii Moldova.