Ca subiecţi de drep, ştiinţa juridică ii recunoaşte pe acei participaţi ai relaţiilor sociale, care conform legiţsielai in vigoare posedădrepturi subiective şi obligaţii corespunzătoare.
Subiecţi ai dreptului muncii: cetăţenii, capabili de muncă, salariaţii, organizaţiile, colectivele de muncă, comitetele sindicale, alte organe, ce reprezintă drepturile şi interesele salarţiailor.
Subiectele dreptului muncii conform leţgieisi posedă calităţi specifice: statutul juridic care permite crearea diferitor raporturi juridice..
Statutul juridic include uărmtoarele elemente:
-dreptul la muncă şi capacitatea de mună ca subiectului;
-constatarea drepturilor subiectivie şi obligaţiilor de către legislaţie;
-garantarea drepturiloşir obligaţiilor;
-răspunderea subiectului.
Capacitatea de muncă prezintă aptitudinea cetăţenilor, organizaţiilor, colectivelor de muncă ca prin acţiunile lor să-şi dobândească drepturi subiective, să-şi assume obligaţii astfel gererând anumite raporturi juridice de muncă. Drepturile şi obligaţiile subiective decurg din lege, reprezentantul juridic al sibuiecţilor drepturlui muncii. De regulă,a cestea-s actele normative privind legislaţia muncii. Subiecşii dreptului muncii în dependenţă de funcţia exercitată posedă un anumit statut juridic.
Statutul juridic al subeicţilor dreptului muncii diferă de la o categorie la alta. Categoriile de subiecte la rândul lor se clasifică în subcategorii mai mici, cu calităţi specificeşi poziţii juridice diverse. Ca de exemplu: cetăţenii pot apărea ca salariaţi şi ca patroni; salariaşii se clasifică în lucrători, funcţionari, pensionai ş.a. În dependenţă de caracterul drepturilor şi obligaţiilor subiecţilor se deosebes 2 tipuri de statut juridic: general şi special. General: prevdere că fiecare categorie de subiecte ale dreptului muncii posedă drepturi şi obligaţii corespunzătoare: Statutul juridic special presupune prevederile statutului general cu referire la categoriile subiectelor speciale.
Cetăţenii ca subiecţi ai dreptului muncii li se atribuie cele mai multe categorii: personae angajate în câmpul muncii (salariaţi), funcţionari, proprietarii-lucrători, membri ai asociaţiilor, societăţilor pe acţiuni. Drept subiecţi ai dreptului muncii trebuie să posede capacitatea reală de muncă. Fiecare subiect care practică activitatea de antreprenor are drptul de a crea şi a conduce antreprenoriatul, de a forma independent programul de producere, de a stabili preţurile ş.a. Drepturile şi obligaţiile patronului în relaţiile de muncă cu salariatul este îndeplinit de regulă de conducător ce activează conform legislaţiei şi actelor normative, documentelor de constituire, precum şi cu contractul de muncă încheiat. De rind cu capacitatea de muncă un element ce determină statutul juridic al salariatului este garanţia drepturilor lui. Conform conţinutului metodelor de realizare, garantarea drepturilor salariatului se diviază în: garanţii juridico-materiale, garanţii de apărare a drepturlui respective. Element al definitive al conţinutului statutului juridic al cetăţenilor ca subiecţi ai dreptului muncii este răspundurea pentru realizarea obligaţiilor lor.
Organizaţiilor li se atribuie statutul de subiect din necesitatea desfăşurării activităţii de muncă şi de antreprenoriat pentru a sigura persoanele fizice cu loc de lucru , oferind salariu şi condiţii de muncă. Pentru a realize aceasta, organizaţiile trbeuie să posede calitatea de subiect al dreptului muncii, activitatea cărora este delimitată de scopul şi problemele stabilite şa crearae lor, incluse în statutelor lor. Organizaţiile în RM sunt create în baza diverselor forme de proprietate. Organizaţia este un subiect independent creat
conform legislaţiei în vigoare pentru a produce bunuri, presta servicii, satisfacerea necesităţilor publice şi obţinerea de venituri. Ca subiect al dreptului muncii organizaţia coperatistă este persoană juridică, ce încheie contracte de muncă cu salatiaţii. Persoana juridică prezintă o organizaţie und elucrează personae fizice în baza contractului de muncă.
Organizaţiile comerciale se pot crea în formă de societăţi, cooperative de producţie, întreprinderi de stat municipale. Organizaţiile necomerciale pot fi create sub formă de cooperative, socităţi religioase, finanţate de propriile instituţii, fonduri de binefacere sau alte forme neinterzise de lege.
Din ziua înregistrării în organul competent organizaţiei I se atribuie dreptul de persoană juridică. Activitatea organizaţiei încetează odată cu lichidarea acesteia, iar din momentul excluderii acesteaia din registrul de stat organizaţia pierde dreptul de subiect al dreptului muncii.
Organiizaţiile cooperatiste (cooperativele). Activitatea acesteaia este o uniune liberă de cetăţeni, care desfăşoară activităţi în baza patromoniului propriu, caracterizată prin independenţă, autogestionare, autofinanţare, cointeresarea materială a membrilor cooperativei.Ca subiecşi ai dreptului muncii cooperativele acţionează în două direcţii: cooperative de producţie (aasigură producerea bunurilor şi prestarea serviciilor cu plată pentru organizaţii, întreprinderi, instituţii şi cetăţeni) şi cooperative de consum (satisfac cerinţele membrilor săi). Cooperativele pot fi mixte. Calitatea de subiect al dreptului muncii a acesteia apare din momentul aprobării statutului ei şi înregistrarea la organelle justiţiei. Ca subiect al dreptului muncii cooperative are dreptul de angajare. Organul de conducere a cooperativei este Adunarea generală a membrilor ei,c ar eşi decide asupra lichidării sau reorganizării acesteia. De rind cu cooperativele ca subiecţi ai dreptului muncii pot active alte organizaţii obşteşti: de partid, tineret, organizaţii ale femeilor.
Administraţia întreprinderii - subiect al dreptului muncii ca întreprindere unitară este recunoscută ca o organizaţie comercială,c ar enu are drept de proprietate asupra patrimonilui confirmat ei. Fiind subiecţi ai dreptului muncii, aceste întreprinderi îşi realizează împuternicirile prin intermediul organelor lor ca consiliul întreprinderii. Rolul administraţiei ca subiect al dreptului muncii constă în aceea că ea poate să se prezinte ca organ reprezentativ al întreprinderii şi totodată ca subiect independent în drept.
Colectivul de muncă al organizaţiei – subiect al dreptului muncii. Cu toate că în present în Codul muncii nu există noţiunea şi prevederi privind colectivul d emuncă, el rămîne a fi subiect de drept, care reprezintă o asociaţie de cetăţeni, care participă prin munca lor la activitatea întreprinderii în baza unui contract de muncă încheiat cu ea. Fiind subiecţi ai dreptului muncii, colectivul de muncă activează la nivelul organizaţiei , la nivel de secţii, ateliere, subdiviziuni.
SIndicatele – organele sindicale se prezintă ca organizaţii publice benevole şi independente,care întrunesc lucrători cu interese commune conform genului de activitate, în sfera de producţie cît şi în cea socială. Sarcina principală a acestora constă în apărarea drepturilor şi intereselor legale ale muncitorilor. Organele sindicale ca subiecte specifice de drept acţionează conform statutului săui juridic şi legislaţia în vigoare, care reglementează drepturile, libertăţile, obligaţiile acestora.