Prin timp de muncă se înţelege timpul pe care salariatul în conformitate cu regulamntul intern al unităţii, cu contractul individual şi cu cel colectiv de muncă, îl foloseşte pentru îndeplinirea obligaţiilor de muncă. Din conţinutul art.95 -106 al CM rezultă următoarele categorii ale timpului de muncă:
- Timpul de muncă cu o durată normală;
- Timpul de muncă redus;
- Timpul de muncă parţial;
- Timpul de muncă peste durata normală/munca suplimentară.
Timpul de muncă cu o durată normală – art.95 alin 2 durta normală a timpului de muncă a salariaţilor din unităţi nu poate depăşi 40 de ore pe săptămînă. În cadrul săptămînii timpul de muncă de repartizează conform Art. 98 alin 1 - uniform şi constituie 8 ore pe zi, timp de 5 zile, cu două zile de repaus, şi ţinîndu-se cont de specificul muncii, se admite, prin contractul colectiv de muncă şi/sau regulamentul intern, stabilirea săptămînii de lucru de 6 zile cu o singură zi de repaus. Potrivit art. 98 CM repartizarea timpului de lucru se poate realiza şi în cadrul unei săptămîni de lucru comprimate din 4 sau 4,5 zile cu condiţia ca durata săptămînală a timpului de lucru să nu depăşească 40 de ore.
Astfel timpul de muncă poate fi repartizat în cadrul unei săptămîni:
- a) săptămîna de lucru de 5 zile cu 2 zile de repaus, durata zilei de muncă fiind de 8 ore;
- b) săptămîna de lucru de 6 zile cu o zi de repaus, durata zilei de muncă fiind de 7 ore în primele 5 zile şi de 5 ore în ziua a şasea;
- c) săptămîna de lucru de 4 zile şi jumătate cu durata zilei de muncă de 10 ore şi 3 zile de repaus;
- d) săptămîna de lucru de 4 zile şi jumătate cu durata zilei de muncă de 9 ore în primele 4 zile şi de 4 ore în ziua a cincea şi 2 zile şi jumătate de repaus;
Durata timpului de lucru de 8 ore cunoaşte şi anumite excepţii:
- Pentru salariaţii în vîrstă de pînă la 16 ani, durata zilnică a timpului de muncă nu poate depăşi 5 ore.
- Pentru salariaţii în vîrstă de la 16 la 18 ani şi salariaţii care lucrează în condiţii de muncă vătămătoare, durata zilnică a timpului de muncă nu poate depăşi 7 ore.
- Pentru invalizi, durata zilnică a timpului de muncă se stabileşte conform certificatului medical, în limitele duratei zilnice normale a timpului de muncă.
- Durata zilnică maximă a timpului de muncă nu poate depăşi 10 ore în limitele duratei normale a timpului de muncă de 40 de ore pe săptămînă.
- Pentru anumite genuri de activitate, unităţi sau profesii se poate stabili, prin convenţie colectivă, o durată zilnică a timpului de muncă de 12 ore, urmată de o perioadă de repaus de cel puţin 24 de ore.
Art 98(4) Tipul săptămînii de lucru, regimul de muncă – durata programului de muncă (al schimbului), timpul începerii şi terminării lucrului, întreruperile, alternarea zilelor lucrătoare şi nelucrătoare – se stabilesc prin regulamentul intern al unităţii şi prin contractul colectiv şi/sau prin contractele individuale de muncă.
Timpul de muncă redus- se stabileşte Pentru anumite categorii de salariaţi, în funcţie de vîrstă, de starea sănătăţii, de condiţiile de muncă şi de alte circumstanţe, în conformitate
cu legislaţia în vigoare şi contractul individual de muncă,. În conformitate cu prevederile alin.(2) art.96 din CM al RM, durata săptămînală redusă a timpului de muncă constituie:
- a) 24 de ore pentru salariaţii în vîrstă de la 15 la 16 ani ;
- b) 35 de ore pentru salariaţii în vîrstă de la 16 la 18 ani;
- c) 35 de ore pentru salariaţii care activează în condiţii de muncă vătămătoare, conform Nomenclatorului aprobat de Guvernul Republicii Moldova..
Pentru anumite categorii de salariaţi a căror muncă implică un efort intelectual şi psiho-emoţional sporit, durata timpului de muncă se stabileşte de Guvern şi nu poate depăşi 35 de ore pe săptămînă.
Pentru invalizii de gradul I şi II (dacă aceştia nu beneficiază de înlesniri mai mari) se stabileşte o durată redusă a timpului de muncă de 30 de ore pe săptămînă, fără diminuarea drepturilor salariale şi a altor drepturi prevăzute de legislaţia în vigoare.
Durata săptămînală redusă a timpului de muncă reprezintă, pentru categoriile sus numite de salariaţi, durata deplină a muncii şi urmează a fi retribuită în acelaşi cuantum ca şi munca salariaţilor al căror timp de muncă constituie 40 ore pe săptămînă.
Timpul de muncă parţial – În conformitate cu prevederile art. 97 alin. (1) din CM al RM, prin acordul dintre salariat şi angajator se poate stabili, atît la momentul angajării la lucru, cît şi mai tîrziu, ziua de muncă parţială sau săptămîna de muncă parţială. Retribuirea muncii în cazul timpului de muncă parţial se efectuează proporţional timpului lucrat sau în funcţie de volumul lucrului făcut (art. 97 alin. (2) din CM al RM).
Regimul juridic al timpului de muncă incomplet se diferenţiază de cel al timpului de muncă redus prin următoarele aspecte:
a)durata redusă a timpului de muncă, precum şi categoriile de salariaţi care beneficiază de această durată a timpului de muncă, se stabileşte pe cale normativă. Timpul de muncă parţial este statuat prin acordul dintre salariat şi angajator (prin negocieri individuale);
b)în ceea ce priveşte retribuirea muncii, salariaţii care au o durată redusă a timpului de muncă beneficiază de condiţii echivalente de salarizare celor pe care le au salariaţii cu timpul de muncă complet. în acelaşi timp, trebuie menţionat că salariaţii, care dispun de o durată parţială a timpului de muncă, sînt salarizaţi proporţional timpului lucrat sau în funcţie de volumul lucrului realizat.
Din conţinutul art. 97 alin. (3) din CM al RM deducem că activitatea în condiţiile timpului de muncă parţial nu implică limitarea drepturilor salariatului privind calcularea vechimii în muncă inclusiv a stagiului de cotizare, cu excepţia cazurilor prevăzute de legislaţia în vigoare, durata concediului de odihnă anual sau a altor drepturi de muncă.
Timpul de muncă peste durata normală – În sensul prevederilor art. 104 alin. (1) din CM al RM, se consideră muncă suplimentară munca prestată în afara duratei normale a timpului de muncă săptămînal. Cu alte cuvinte, munca prestată peste 40 de ore în decursul unei săptămîni de lucru este recunoscută drept muncă suplimentară, avînd un regim juridic special cu privire la condiţiile de prestare şi de compensare
În conformitate cu art. 104 alin 5 salariaţii pot presta muncă în afara orelor de program în limita a 120 de ore într-un an calendaristic, la solicitarea angajatorului. Art.105 alin 1- nu se admite atragerea la muncă suplimentară a salariaţilor în vîrstă de pînă la 18 ani, a femeilor gravid, a femeilor aflate în concediul postnatal, a femeilor cu copii de pînă la 3 ani, precum şi a persoanelor cărora munca suplimentară le este contraindicată conform certificatului medical.
Atragerea la muncă suplimentară se efectuează în baza ordinului (dispoziţiei, deciziei, hotărîrii) motivat al angajatorului, care se aduce la cunoştinţa salariaţilor respectivi sub semnătură. Legislaţia muncii admite atragerea salariaţilor la muncă suplimentară şi în alte cazuri, dar acest lucru este posibil doar cu condiţia că angajatorul a obţinut, în această privinţă, acordul scris al salariatului şi al reprezentanţilor acestora.
Atragerea la muncă suplimentară poate fi dispusă de angajator fără acordul salariatului În conformitate cu art. 104 alin. (2) din CM al RM:
În conformitate cu art. 104 alin. (3) din CM al RM, atragerea la muncă suplimentară se efectuează de angajator cu acordul scris al salariatului: