Prin timp de odihnă se înţelege durata de timp, consacrată legal, stabilită ştiinţific, necesară pentru recuperarea energiei fizice şi intelectuale cheltuite în procesul muncii şi pentru satisfacerea nevoilor sociale şi cultural-educative, durată în care salariatul nu prestează activitatea pe care trebuie să o efectueze în temeiul contractului individual de muncă .
Timpul de odihnă se prezintă în următoarele forme principale: pauza pentru masă şi repausul zilnic; pauzele pentru alimentarea copilului; repausul săptămînal; zilele de sărbătoare nelucrătoare; concediile anuale şi cele sociale.
Pauza pentru masă şi repausul zilnic - în cadrul programului zilnic de muncă, salariatului trebuie să i se acorde o pauză de masă de cel puţin 30 de minute. Această pauză nu se include în timpul de muncă, cu excepţia cazurilor prevăzute în contractul colectiv de muncă sau în regulamentul intern al unităţii. Durata concretă a pauzei de masă şi timpul acordării acesteia se stabilesc în contractul colectiv de muncă sau în regulamentul intern al unităţii. Totodată, trebuie precizat faptul că, după cum prevede art. 5 din Convenţia Colectivă Generală nr. 2 din 09.07.2004, durata pauzei de masă se stabileşte prin regulamentul de ordine interioară a unităţii,
pauzele pentru alimentarea copilului- femeilor care au copii în vîrstă de pînă ia 3 ani li se acordă, pe lîngă pauza de masă, pauze suplimentare pentru alimentarea copilului. Aceste pauze se includ în timpul de muncă şi se plătesc reieşindu-se din salariul mediu. Pauzele suplimentare pentru alimentarea copilului vor avea o frecvenţă de cel puţin o dată la fiecare 3 ore, fiecare pauză avînd o durată de minimum 30 de minute. Pentru femeile care au 2 sau mai mulţi copii în vîrstă de pînă la 3 ani, durata pauzei nu poate fi mai mică de o oră. Unuia dintre părinţi (tutorelui, curatorului) care educă un copil invalid i se va acorda suplimentar, în baza unei cereri scrise, o zi liberă pe lună, cu menţinerea salariului mediu din contul angajatorului.
repausul săptămînal- Săptămînă de muncă este, ca regulă, de 5 zile, după care urmează două zile de repaus consecutive (sîmbăta şi duminica). În cazul în care un repaus simultan pentru întregul personal al unităţii în zilele de sîmbăta şi duminică ar prejudicia interesul public sau ar compromite funcţionarea normală a unităţii, repausul săptămînal poate fi acordat şi în alte zile, stabilite prin contractul colectiv de muncă sau prin regulamentul intern al unităţii, cu condiţia ca una din zilele libere să fie duminica. În unităţile în care, datorită specificului muncii, nu se poate acorda repausul săptămînal în ziua de duminică, salariaţii vor beneficia de două zile libere în cursul săptămînii şi de un spor la salariu stabilit prin contractul colectiv de muncă sau contractul individual de muncă. În orice caz, durata repausului săptămînal neîntrerupt nu trebuie să fie mai mică de 42 de ore, cu excepţia cazurilor cînd săptămînă de muncă este de 6 zile. Atragerea salariaţilor la muncă în zilele de repaus se efectuează de angajator cu acordul scris al salariatului în următoarele cazuri:
-pentru finalizarea lucrului început care, din cauza unei reţineri neprevăzute legate de condiţiile tehnice ale procesului de producţie, nu a putut fi dus pînă la capăt în decursul duratei normale a timpului de muncă, iar întreruperea lui poate provoca deteriorarea sau distrugerea bunurilor angajatorului sau ale proprietarului, a patrimoniului municipal sau de stat;
-pentru efectuarea lucrărilor temporare de reparare şi restabilire a dispozitivelor şi instalaţiilor, dacă deficienţele acestora ar putea provoca încetarea lucrului pentru un timp nedeterminat şi pentru mai multe persoane;
-pentru efectuarea lucrărilor impuse de apariţia unor circumstanţe care ar putea provoca deteriorarea sau distrugerea bunurilor unităţii, inclusiv a materiei prime, materialelor sau produselor;
-pentru continuarea muncii în caz de neprezentare a lucrătorului de schimb, dacă munca nu admite întrerupere.
În această situaţie, angajatorul este obligat să ia măsuri urgente de înlocuire a salariatului respectiv. Nu se admite atragerea la muncă în zilele de repaus a salariaţilor în vîrstă de pînă la 18 ani, a femeilor gravide, a femeilor aflate în concediul postnatal şi a femeilor care au copii în vîrstă de pînă la 3 ani. Invalizii de gradul I şi II, femeile care au copii în vîrstă de la 3 la 6 ani (copii invalizi în vîrstă de pînă la <16 ani), persoanele care îmbină concediile pentru îngrijirea copilului cu activitatea de muncă şi salariaţii care îngrijesc de un membru al familiei bolnav, în baza certificatului medical, pot presta munca în zilele de repaus numai cu acordul lor scris. Angajatorului îi revine obligaţia de a informa în scris salariaţii menţionaţi despre dreptul lor de a refuza munca în zilele de repaus.
zilele de sărbătoare nelucrătoare- În Republica Moldova, zile de sărbătoare nelucrătoare, cu menţinerea salariului mediu, sînt:
1 ianuarie - Anul Nou;
7 şi 8 ianuarie - Naşterea lui Isus Hristos (Crăciunul);
8 martie - Ziua internaţională a femeii; prima şi a doua zi de Paşte conform calendarului bisericesc; ziua de luni la o săptămînă după Paşte (Paştele Blajinilor);
1 mai - Ziua internaţi onală a solidarităţii oamenilor muncii;
9 mai - Ziua Victoriei şi a comemorării eroilor căzuţi pentru independenţa Patriei;
27 august - Ziua Republicii;
31 august - sărbătoarea „Limba noastră";
ziua Hramului bisericii din localitatea respectivă, declarată în modul stabilit de consiliul local al municipiului, oraşului, comunei, satului.
Este interzisă atragerea la muncă în zilele de sărbătoare nelucrătoare a salariaţilor în vîrstă de pînă la 18 ani, a femeilor gravide, a femeilor aflate în concediul postnatal şi a femeilor care au copii în vîrstă de pînă la 3 ani.
concediile anuale şi cele sociale- salariaţii au dreptul la protecţia muncii. Măsurile de protecţie privesc securitatea şi igiena muncii, regimul de muncă al femeilor şi al tinerilor, instituirea unui salariu minim pe economie, repausul săptămînal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiţii grele, precum şi alte situaţii specifice. Dreptul la concediul de odihnă plătit este un drept fundamental al persoanei în Republica Moldova, fiind un elemen Observăm că concediile de odihnă sînt de două categorii: concedii de odihnă anuale de bază; concedii de odihnă anuale suplimentare.t esenţial al statutului juridic al salariaţilor, intrînd în conţinutul capacităţii de folosinţă a acestora. Orice salariat care lucrează în baza unui contract individual de muncă beneficiază de dreptul la concediu de odihnă annual. Din categoria concediilor sociale fac parte următoarele tipuri de concedii: concediul medical; concediul de maternitate şi concediul parţial plătit pentru îngrijirea copilului; concediul suplimentar neplătit pentru îngrijirea copilului în vîrstă de la 3 la 6 ani; concediul pentru salariatul care a adoptat un copil nou-născut sau l-a luat sub tutelă.