Dreptul musulman ca sistem de norme, ce exprimă în formă religioasă general voinţa nobilimii musulmane religioase, într-o oarecare măsură sancţionate şi susţinute de statul musulman în baza sa s-a format în Califatul Arab în sec. VII-X şi este bazat pe religia musulmană - islam.
Islamul porneşte de la faptul că dreptul existent a venit de la Allah care într-un anumit moment al istoriei l-a descoperit omului prin prorocul său Muhamed. Acest drept este dat omenirii odată şi pentru totdeauna, de aceea societatea trebuie să se conducă de el şi să nu creeze altul sub influenţa condiţiilor sociale ce se schimbă. Este adevărat că teoria dreptului musulman recunoaşte faptul că revelaţia divină necesită explicaţie, interpretare pentru care au trecut veacuri de muncă asiduă a juriştilor musulmani. Însă aceste eforturi n-au fost îndreptate spre crearea unui drept nou, ci doar pentru a adapta dreptul dat la o întrebuinţare practică.
Deoarece dreptul musulman reflectă voinţa lui Allah, el cuprinde toate sferele vieţii sociale, dar nu numai acele care de regulă intră sub incidenţa dreptului. Dreptul musulman în sensul larg determină motivele, pe care trebuie să le ştie un musulmat, posturile care trebuie respectate, pomana care trebuie dată. În acest sens el este un sistem islamic unitar de reglementare social-normativă, care cuprinde atît norme juridice, cît şi nejuridice religioase şi obiceiuri.
Sistemul musulman este bazat pe postulate incontestabile ce acordă sistemului statornicie. Juruştii musulmani condamnă totul ce este întîmplător şi nedeterminat. Motivele şi intenţiile persoanei nici odată nu se iau în consideraţie.
La examinarea dosarului judecătorul nu apelează la cărţile religioase ci la autorul care le-a interpretat, autoritatea căruia este unanim recunoscută.
Dreptul ca o totalitate de norme anumite s-a format în primele două secole ale existenţei islamului. Secolele urmatoare practic nu au admis nimic nou.
În cadrul dreptului musulman lipseşte divizarea clasică în dreptul public şi drept privat; din numărul principalelor ramuri ale lui fac parte dreptul penal. Dreptul judiciar şi dreptul familiei.
Dreptul musuman care a suportat numeroase influenţe străine, rămine o familie juridică independentă, care acţionează asupra milionelor de ameni.