Fenomenul dreptului nu poate fi înţeles, analizat şi explicat în afara interdependenţelor sale cu statul.
Corelaţia dintre acestea este obiectivă şi este dată de procesul apariţiei şi evoluţiei lor de-a lungul istoriei.
Termenul "stat" provine din latinescul "status" exprimând "stabilitatea" relativă a unui proces; cu timpul, asociat cu alţi termeni, "statusul" roman primeşte şi o semnificaţie politică în sintagme precum "status civis" (starea guvernării cetăţii) sau "status rei romane" (starea lucrurilor romane), sau "status rei publicae" (starea lucrurilor publice) .
Sensul actual al cuvântului "status" este cel introdus de către Nicolo Machiavelli care în "Il Principe" afirma : "Toate statele, toate stăpânirile care au avut şi au putere asupra oamenilor au fost şi sunt fie republici, fie principate". Legând însă statul de persoana principelui, Machiavelli personalizează puterea politică, inconsecvenţă ce se mai menţine şi azi în analiza politicului şi a puterii politice. [15]Ceea ce este totuşi de remarcat, este faptul că, începând cu Machiavelli, termenul "stat" desemnează instituţia organizării într-o formă de organizare a societăţii. În orice limbă, azi, termenul "stat" prezintă două accepţiuni:
- accepţiunea istorico-geografică
- accepţiunea politico-juridică
(a se vedea I. Ceterchi, I. Craiovan şi Gh. Boboş )
Sensul istorico-geografic vizează populaţia organizată pe un anumit teritoriu, delimitat prin frontiere, precum şi relaţiile economice, politice, culturale, juridice, etc. ale acesteia. Sensul este larg şi este aproape sinonim cu termenul "ţară", "patrie". Această accepţiune prezintă ca elemente definitorii: populaţia, organizarea politică a populaţiei şi teritoriul delimitat prin frontiere.
Sensul politico-juridic este mai restrâns ca sferă, însă mai precis; prin stat se înţelege organizaţia politică de pe un anumit teritoriu, formată din totalitatea organelor, mecanismelor sau instituţiilor autorităţii publice prin intermediul cărora se realizează conducerea generală a societăţii. Această accepţiune, care surprinde doar o latură a sensului juridic, indică utilizarea unor termeni diferiţi precum: putere de stat, putere publică, autoritate publică, forţă publică, aparat de stat, organisme ale statului, regim politic al statului. De regulă, utilizarea lor ca termeni sinonimi nu schimbă sensul politico-juridic al statului dar ridică probleme de identificare întrucât, prin stat se înţelege întregul fenomen, fiind termen de maximă generalitate, în timp ce ceilalţi termeni exprimă aspecte particularizate:
- aspecte de structură-prin termeni ca aparat, organ
- aspecte funcţionale mecanisme ale statului
- însuşiri ale mecanismului -autoritate de stat, putere de stat- respectiv procedee prin care la nevoie, în temeiul normelor de drept, se realizează organizarea şi conducerea acelei societăţi prin constrângere juridică.
Ca organizare politică a puterii, statul apare drept un sistem articulat de instituţii sau organe investite cu autoritate prin care se realizează o ordine socială.
Într-o asemenea accepţiune, statul presupune:
- constituirea (instituirea) forţei publice-aparat specializat în asigurarea ordinii sociale şi în care dispune de posibilitatea constrângerii ( de aici identificarea statului cu "puterea publică") şi pe această bază, instituţionalizarea puterii politice.
Şi în domeniul statului apar diferenţieri în elaborarea unei definiţii. În schimb, orice definiţie porneşte de la luarea în consideraţie a acestor sensuri prezentate mai sus.
Definiţie:
Statul este o organizaţie politică formată din reprezentanţi ai populaţiei de pe un anumit teritoriu, care sunt investiţi cu atribuţii de putere care constau în posibilitatea de a putea lua decizii obligatorii, în numele întregii populaţii, decizii concretizate în norme de drept sau în acte de aplicare a dreptului care, dacă nu sunt respectate de bună-voie, sunt aduse la îndeplinire prin forţa de constrângere". (Gh. Boboş)
Sau, M. Djuvara:
"Statul reprezintă ..suveranitatea unei populaţii numită naţiune, aşezată pe un teritoriu", sau "autoritatea pe care o organizaţie publică o deţine şi care-i dă libera facultate, de organizare şi de creare a dreptului pe teritoriul respectiv".
Sintetic: statul este o putere organizată asupra unei populaţii, pe un anumit teritoriu. (F. Ricaux).