Convenţia Europeană a Drepturilor Omului consacră dreptul la un proces echitabil în cuprinsul art. 6, care are următorul conţinut:
„1. Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public Şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţă independentă Şi imparţială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor Şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptate împotriva sa. Hotărârea trebuie să fie pronunţată în mod public, dar accesul în sala de Şedinţă poate fi interzis presei Şi publicului pe întreaga durată a procesului sau a unei părţi a acestuia, în interesul moralităţii, al ordinii publice ori al securităţii naţionale într-o societate democratică, atunci când interesele minorilor sau protecţia vieţii private a părţilor la proces o impun, sau în măsura considerată absolut necesară de către instanţă, atunci când, în imprejurări speciale, publicitatea ar fi de natură să aducă atingere intereselor justiţiei.
- Orice persoană acuzată de o infracţiune este prezumată nevinovată până ce vinovăţia sa va fi legal stabilită.
- Orice acuzat are, în special, dreptul:
- să fie informat, în termenul cel mai scurt, într-o limbă pe care o înţelege Şi în mod
amănunţit, asupra naturii Şi cauzei acuzaţiei aduse împotriva sa; - să dispună de timpul Şi de înlesnirile necesare pregătirii apărării sale;
- să se apere el însuŞi sau să fie asistat de un apărător ales de el Şi, dacă nu dispune de
mijloacele necesare pentru a plăti un apărător, să poată fi asistat în mod gratuit de un
avocat din oficiu, atunci când interesele justiţiei o cer; - să întrebe sau să solicite audierea martorilor acuzării Şi să obţină citarea Şi audierea
martorilor apărării în aceleaŞi condiţii ca Şi martorii acuzării; - să fie asistat în mod gratuit de un interpret, dacă nu înţelege sau nu vorbeŞte limba
folosită la audiere."
Dreptul la un proces echitabil, aŞa cum apare enunţat în cuprinsul art. 6 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, reprezintă o noţiune vastă, greu de definit, care înglobeazăgaranţii procedurale ale căror specificitate Şi mecanisme diferă de la stat la stat, date fiind tradiţiile legale variate ale Statelor Membre semnatare ale Convenţiei[1]. Datorită caracterului eterogen al sistemelor de drept ale Statelor Membre, s-a optat pentru un înţeles autonom, independent de cel din dreptul naţional, al unor termeni prezenţi în cuprinsul textului CEDO[2], precum Şi pentru o interpretare dinamică a Convenţiei care este considerată a fi un „instrument viu care trebuie interpretat în lumina prezentelor condiţii"[3].
În consecinţă, un prim pas în înţelegerea noţiunii de drept la un proces echitabil este acela de a o plasa în cadrul general al Convenţiei, având în vedere scopul acesteia, precum Şi raţiunile elaborării Şi adoptării ei. Preambulul CEDO, mai precis pasajul potrivit căruia Guvernele semnatare „Hotărâte, în calitatea lor de guverne ale statelor europene animate de acelaŞi spirit Şi având un patrimoniu comun de idealuri Şi de tradiţii politice, de respect al libertăţii Şi de preeminenţă a drepturilor, să ia primele măsuri menite să asigure garantarea colectivă a anumitor drepturi enunţate în Declaraţia Universală", subliniază ideea de stat de drept, de preeminenţă a drepturilor de care se leagă indisolubil noţiunea în discuţie. Mai mult decât atât, însăŞi Curtea Europeană a Drepturilor Omului ataŞează o importanţă enormă sintagmei stat de drept care, în opinia Curţii, elucidează art. 6 alin. 1[4]. O societate democratică viabilă presupune garantarea drepturilor si libertăţilor fundamentale inerente oricărei persoane, întemeindu-se, evident, pe conceptul de stat de drept, garantarea tuturor acestor drepturi rămânând fără substanţă atâta timp cât buna administrare a justiţiei nu reprezintă o realitate pe teritoriul unui stat. Astfel, dreptul la un proces echitabil poate fi imaginat drept un nucleu, un centru gravitaţional în jurul căruia se învârt Şi de care depind toate celelalte drepturi enunţate în cuprinsul Convenţiei: dreptul la viaţă, libertatea de exprimare, respectarea vieţii private Şi de familie, dreptul la proprietate, etc. În cuprinsul art. 6 nu sunt enunţate libertăţi materiale, ci garanţiile procedurale de care se bucură orice persoană în vederea valorificării drepturilor Şi libertăţilor sale[5]. În momentul în care mersul procesului este Ştirbit prin dezavantajarea uneia dintre părţile participante în raport cu cealaltă parte, dreptul alegat în cadrul litigiului cade de pe orbita pe care gravitează, un proces inechitabil conducând chiar la negarea unui drept fundamental.
Imaginea nucleică a dreptului la un proces echitabil evidenţiază rolul central al acestuia în mecanismul Convenţiei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului subliniind de nenumărate oriimportanţa art. 6 CEDO. În cauza Artico contra Italia, Curtea enunţă principiul efectivităţii drepturilor din cuprinsul Convenţiei Şi afirmă că această efectivitate nu ar fi posibilă fără respectarea art. 6[6]. Într-o altă hotărâre[7], Curtea, pentru a accentua importanţa rolului deţinut de art. 6, a utilizat expresia de „bună administrare a justiţiei", expresie care se referă, simultan, la standarde normative Şi administrative[8].
Pentru înţelegerea noţiunii de proces echitabil este utilă Şi definiţia adjectivului echitabil din cuprinsul Dicţionarului explicativ al limbii române, definiţie potrivit căreia echitabil semnifică ceea ce este „întemeiat pe dreptate, pe adevăr; just, drept, nepărtinitor". Originea latină a termenului este Şi ea lămuritoare, cuvântul latinesc aequus însemnând echilibrat, egal. Analiza mai multor definiţii legale ale noţiunii în discuţie, din literatura de specialitate engleză[9], germană[10] sau franceză, ne determină să observăm că aceste definiţii prezintă, în comun, termeni precum neutralitate, egalitate, protecţia împotriva arbitrarului, standarde minime, drepturi individuale. Astfel, dreptul la un proces echitabil reprezintă totalitatea garanţiilor procedurale de care se bucură orice persoană pentru a-Şi valorifica drepturile si libertăţile fundamentale în faţa instanţelor, garanţii care asigură o bună administrare a justiţiei ca atribut fundamental al statului de drept.
Trebuie, de asemenea, observat faptul că, aflată în situaţia de a analiza respectarea art. 6, instanţa de la Strasbourg s-a preocupat, în principal, de echitabilitatea procedurală, Şi nu de fondul litigiilor sau de mecanismul procesului, lăsând statelor o marjă de apreciere considerabilă în ce priveŞte formalităţile procesuale atât timp cât procesul în sine, ca întreg, nu este afectat Şi îndeplineŞte condiţiile stabilite de Convenţie[11]. În consecinţă, obligaţiile instituite prin art. 6 suntobligaţii de rezultat[12] care le conferă statelor libertate în ceea ce priveŞte alegerea mijloacelor în măsură să le permită alinierea sistemului lor judiciar[13] la scopurile art. 6.
Respectarea dreptului la un proces echitabil nu este, în sine, suficientă pentru a asigura o protecţie totală împotriva posibilelor violări, abuzuri sau restrângeri nejustificate exercitate de către stat asupra drepturilor Şi libertăţilor fundamentale ale individului, însă reprezintă piatra de temelie a unei protecţii reale Şi eficiente împotriva puterii statale. AŞa cum s-a afirmat în doctrină[14], protecţia drepturilor omului începe dar nu se termină cu respectarea garanţiilor procedurale.
[1]David Weissbrodt, The Right to a Fair Trial, Ed. Springer, Berlin, 1998, p. 646.
[2]Un exemplu în acest sens ar fi noţiunile de „drepturi Şi obligaţii cu caracter civil" Şi „drepturi Şi obligaţii cu caracter penal" din cuprinsul art. 6 CEDO.
[3]CEDO, hot. Tyres c. Marea Britanie, § 31.
[4]CEDO, hot. Golder c. Marea Britanie, § 34: "The Commission, for their part, attach great importance to the expression rule of law, which, in their view, elucidates Article 6 para. 1".
[5]Frederic Sudre, Drept european Şi internaţional al drepturilor omului, Ed. Polirom, BucureŞti, 2006, p. 249.
"CEDO, hot. Artico c. Italia, § 33: "The Court recalls that the Convention is intended to guarantee not rights that are theoretical or illusory but rights that are practical and effective; this is particularly so of the rights of the defence in view of the prominent place held in a democratic society by the right to a fair trial, from which they derive.".
[7]CEDO, hot. Delcourt c. Belgia, § 25: „In a democratic society within the meaning of the Convention, the right to a fair administration of justice holds such a prominent place that a restrictive interpretation of Article 6 para. 1 would not correspond to the aim and the purpose of that provision.".
[8]Steven Greer, op. cit., p. 252.
[9]Spre exemplu, în dicţionarul Webster's New World Law Dictionary, Ed. Wiley Publishing, Hoboken, New Jersey 2006, noţiunea de fair trial este definită astfel: "a trial by a neutral and fair court conducted so as to accord each party the due process rights required by applicable law". În acelaşi sens, Comitetul Avocaţilor pentru Drepturile Omului (Lawyers Committee for Human Rights), consideră dreptul la un proces echitabil ca fiind o normă internaţională de drepturile omului destinată să protejeze individul împotriva arbitrarului şi al privării sale de alte drepturi şi libertăţi fundamentale (What is a Fair Trial?A Basic Guide to Legal Standards and Practice, New York, 2000, www.humanrightsfirst.org).
[10]European Training and Research Centre for Human Rights and Democracy, Menschenrechte verstehen. Handbuch zur Menschenrechtsbildung, www.etc-graz.at: "Das Recht auf ein faires Verfahren bezieht sich auf den gerechten Verfahrenablauf vor Zivil- und Strafgerichten. Das Prinzip des fairen Verfahren inkludiert eine Serie von individuellen Rechten, die einen gerechten Ablauf vom Moment der Verdächtigung bis zur Durchsetzung des Urteils gewährleisten. Alle Personen sollen die gleichen Rechte vor Gericht haben, und alle haben das Recht auf die gleichen Mindeststandards in einem fairen Verfahren.".
[11]Steven Greer, op. cit., pag. 252.
[12]CEDO, hot. Colozza c. Italia, § 30: „The Contracting States enjoy a wide discretion as regards the choice of the means calculated to ensure that their legal systems are in compliance with the requirements of Article 6 para. 1 in this field. The Court's task is not to indicate those means to the States, but to determine whether the result called for by the Convention has been achieved.".
[13]Radu Chiriţă, Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Comentarii Şi explicaţii, Vol. I, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2007, p. 237.
[14]Richard Clayton QC, Hugh Tomlinson QC, The Law of Human Rights, ediţia a doua, Ed. Oxford University Press, Oxford, 2009, p. 705.