Sub aspectul determinării titularilor săi, dreptul de proprietate poate îmbrăca mai multe forme deşi, din punctul de vedere al atributelor şi caracterelor sale, este unic, în sensul că aparţine în totalitate unui singur titular. Astfel, prin art.9 alin.1 Constituţia Republicii Moldova, se dispune că: „Proprietatea este publică sau privată”.
Dreptul de proprietate este separat, în funcţie de titularii săi şi prin alte dispoziţii legale. Spre exemplu, ”Bunurile care nu sunt a particularilor sunt administrate şi nu pot fi înstrăinate decât după regulile şi formele prescrise anume pentru ele”. Prin acest text se statuează că dreptul de proprietate, în funcţie de titularii săi, poate îmbrăca două forme: forma dreptului de proprietate privată, care aparţine particularilor şi forma dreptului de proprietate public, aparţinând statului.
În acelaşi context invocăm şi dispoziţiile art.4 din Codul funciar al Republicii Moldova privind fondul funciar, în conformitate cu care terenurile pot face obiectul dreptului de proprietate privată, având ca titulari persoane fizice sau persoane juridice, ori pot aparţine domeniului public sau domeniului privat al statului.
Deci, în baza reglementărilor în vigoare şi în condiţiile social-economice actuale, dreptul de proprietate poate îmbrăca două forme:
- dreptul de proprietate publică şi
- dreptul de proprietate privată.
Proprietatea cooperativă prevăzută în art.2 al Legii cu privire la proprietate a R.M., consideră că este o formă mixtă derivată a proprietăţii publice şi privată, sau a persoanelor juridice. În literatura de specialitate sunt şi alte opinii referitoare la această proprietate, astfel se consideră că proprietatea cooperatistă este o variantă a dreptului de proprietate privată.
Deoarece în legislaţie bunurile ce se află în proprietatea statului au un regim juridic diferit ele creează două domenii (public şi privat) a dreptului de proprietate a statului. Atât în legislaţia altor state, cît şi în literatura de specialitate există şi alte opinii la acest subiect. Astfel se consideră că statul poate să apară în dublă calitate: ca titular al dreptului de proprietate publică exercitat asupra bunurilor ce constituie domeniul public şi ca titular al dreptului de proprietate privată exercitat la fel ca orice subiect de drept, asupra bunurilor ce formează domeniul privat al statului.
Noi nu susţinem opinia autorilor şi considerăm că cele două forme de proprietate a statului se deosebesc, în principal, din punctul de vedere al regimului juridic diferit pe care îl au bunurile ce constituie domeniul public şi, respectiv, domeniul privat al statului.
Astfel, domeniul public al dreptului de proprietate publică a statului este inalienabil (bunurile din domeniul public, fiind scoase din circuitul civil general, nu poate face obiectul unor acte juridice civile) şi imprescriptibil şi din punct de vedere achizitiv, în timp ce domeniul privat al dreptului de proprietate publică a statului este alienabil şi perscriptibil din punct de vedere achizitiv şi sesizabil.