Ca activitate și ca sistem de organe, administrația publică implică
existența unor numeroase și diverse relații sociale care impun cu necesitate reglementarea juridică.
De aceea, normele juridice constituie un mijloc important de introducere a ordinii în organizarea și funcționarea sistemului organelo administrației publice.
Normele de drept administrativ sunt deosebit de variate, dacă avem fără regulă, în vederea și diversitatea problemelor la care se referă reglementarea juridică cu privire la administrația publică considerată ca activitate și ca sistem de organe. Sub acest aspect ele se pot grupa în mai multe categorii:
- Norme ce reglementează înființarea, organizarea, funcționarea și desființarea diferitelor organe ale administrației publice;
- Norme care stabilesc atribuțiile diferitelor organe ale administrației publice, competența materială și teritorială a acestora, raporturile lor cu alte organe, limitele controlului ce se poate exercita asupra lor;
- Norme care reglementează raporturile organelor administrației publice cu persoane fizice si juridice;
- Norme care reglementează răspunderea organelor administrației publice și responsabilitatea funcționarilor publici. În această categorie se încadrează și care prevăd consecințele pe care le suportă acești subiecți de drept administrativ în caz de încălcare a drepturilor subiective ale terților;
- Norme juridice care reglementează procedura activității organelor administrației publice. În această categorie intră toate normele juridice, care prevăd forma în care se desfășoară activitatea realizată de organele administrației publice în interiorul lor, față de alte organe similare, precum și față de celelalte categorii de organe ale statului și alte subiecte de drept.
Stabilirea acestor categorii de norme de drept administrativ se întâlnesc de
obicei mai multe categorii din aceste norme, prevăzându-se de exemplu înființarea, organizarea, competența și procedura de desfășurare a activității unui organ administrativ ca și raporturile sale de cetățenii.1
Indiferent de domeniul la care se referă, în raport de caracterul prescripțiilor care le conțin, normele de drept administrativ se pot calsifica în:
- onerative
- prohibitive
- permisive
Normele onerative – se caracterizează prin aceea că obligă subiecții de drept, cărora le se adresează la o anumită prestație (ex. domeniul sanitar, al învățământului etc.).
Norme prohibitive – cuprind reguli de interzicere a unor acțiuni. Așa de exemplu, Legea privind protecția mediului înconjurător cuprinde o serie de norme ce interzic anumite acțiuni de natură a polua aerul, apa, solul etc.
Normele permisive – fără a obliga sau interzice o acțiune lasă la latitudinea subiecților de drept să facă sau nu anunite acțiuni.
Din punct de vedere al structurii lor, normele de drept dministrativ, cuprind de cele mai ori cele trei elemente ale normei juridice: ipoteza, dispoziția și sancțiunea.
Ipoteza stabilește împrejurările când anumite fapte capătă relevanță juridică. În mod obișnuit, în normele de drept administrativ ipoteza este mai dezvoltată decât celelalte două elemente pentru că prin ea se apreciază mai bine condițiile de aplicare a acestor norme la cazurile concrete , la situațiile subiective, respectându-se interesul general. [1]
Dispoziția normei de drept administrativ stabilește conduita de urmat. Cele mai multe dintre normele de drept administrativ sunt după dispoziția lor imperative sau categorice conținând obligații de a face, de a acționa într-un anumit mod.
Sancțiunea normei de drept administrativ prevede măsurile ce se aplică persoanelor care nu respectă și încalcă această normă. De mai multe ori sancțiunea poate să lipsească sau să fie subînțeleasă. Așa sunt de exemplu, normele de drept administrativ privind înființarea , organizarea și funcționarea diferitelor organe al administrației publice, cele privind competența acestora etc.
Asemenea norme nu prevăd de cele mai multe ori, sancțiunea în cazul încălcării lor. Ea este subânțeleasă deoarece toate actele facute prin încălcarea acestor norme sunt lovite de nulitate absolută.
Spre deosebire de acestea, celelalte norme de drept administrativ referitoare la răspunderea organelor administrație publice și a funcționarilor sau acelea privitoare la obligațiile persoanelor fizice sau juridice în raporturile lor de drept administrativ, prevăd de cele mai multe ori sancțiuni în cazul nerespectării lor, deoarece răspunderea este dublată și cu alte sancțiuni decât nulitatea actelor juridice ilegale, precum sancțiunile administrative.
Tradițional, toate normele juridice aplicabile administrației publice ar trebui grupate în dreptul administrativ. Totuși, marea diversitate a acestor norme precum și diversele particularități pentru diferitele grupe de astfel de norme juridice, fac ca normele juridice apilcabile administrației publice, să nu mai fie specifice unei singure ramuri de drept și anume dreptul administrativ. Astfel, există norme de drept constituțional, care stabilesc principiile de bază pentru organizarea și funcționarea administrației publice. Evident, în acest domeniu există și norme juridice care reglementează particularitățile de organizare și funcționare a administrației publice, norme care tocmai datorită acestor particularități pe care le cuprind pot fi grupate în ramura dreptului administrativ. Tot în această ramură sunt cuprinse și normele juridice care se referă la activitatea organelor administrației publice, deși cu privire la capacitatea persoanelor juridice și competențele stabilite pentru organele administrației publice, sunt aplicabile și dreptului civil în primul caz, iar în al doilea caz și ale dreptului financiar, al muncii, familiei etc. Rezultă că sunt mai multe ramuri de drept care cuprind norme ce reglementează exercitarea competenței organelor administrației publice.
1Romulus Ionescu, Drept administrativ, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1970, pag.27