Drept

Introducere

La sfîrşitul secolului XX pe harta lumii a apărut un nou stat - Republica Mo­­ldova. Pe lînga multiple probleme de ordin intern ale tînărului stat inde­pe­n­dent, Republica Moldova s-a confruntat şi cu necesitatea de a defini şi a pro­mova propria politică externă şi de a stabili relaţiile diplomatice cu ţările lumii. In conditii extreme, Moldova urma sa puna temelia şi sa consolideze în termeni re­duşi propriul corp diplomatic.

În prezentul articol o sa abordez problema referitor la procesul de creare şi consolidare a corpului diplomatic în Republica Moldova. Pe parcursul descrierii condiţiilor care au determinat formarea corpului diplomatic national, precum şi a caracteristicilor generale ale institutiei, voi recurge la o serie de paralele co­m­pa­rative cu referire la dezvoltarea institutiilor in conditii similare din statele Europei Centrale si de Est, inclusiv din fosta Uniunea Sovietică.

În inchiere, am sa formulez recomandări, necesare în viziunea mea, pentru dezvoltarea şi profesionalizarea corpului diplomatic naţional.

Articolul nu are ca scop de a supune analizei politica externa a statului, su­c­cesele şi eşecurile produse in istoria diplomaţiei din Republica Moldova. Con­ţi­nu­tul articolului este bazat pe ideile expuse in teza mea de doctorat, elaborata şi susţinută la Institutul Universitar European din Florenţa [3], precum şi pe rezul­ta­tele propriilor investigaţii ulterioare. 

Formarea corpului diplomatic

Diplomaţia este un instrument de importanta vitala a unui stat suveran; nici o tara suverana nu a procedat la desfiinţarea serviciului diplomatic national. Ne­ce­sitatea definirii şi promovării unei politici externe de sine statatoare de catre Republica Moldova, odată cu proclamarea independenţei, a condiţionat necesi­ta­tea stringenta de a crea şi a instituţionaliza serviciul diplomatic naţional. Ine­xi­stentă cadrului legislativ şi normativ adecvat pentru desfăşurarea activităţii di­p­lomatice, lipsa de cunoştinţe si a unei practici în domeniul dreptului inter­na­ţi­o­nal, precum şi a unei strategiei de politică externă au format doar o parte din ob­s­ta­colele ce urmau de a fi depăşite.

Problema majoră a timpului a constituit si lipsa de cadre diplomatice cu stu­dii specializate şi experienţa profesională în domeniul diplomaţiei. Moldova, fi­ind parte componenta a Uniunii Sovietice, nu dispunea de o politică externă in­de­pendentă, şi, deci, nu participa la schimbul de reprezentanţe cu alte state. Ca ur­mare, la sfîrşitul secolul XX, Moldova nu dispunea de un cadru diplomatic auto­nom in calitatea sa de stat independent.

Reiesind din aceste condiţii istorice, corpul diplomatic al Republicii Mol­do­va a fost creat de la „zero”. Cine au fost primii diplomaţi, cum şi de ce au de­ve­nit diplomaţi? Unii din ei au fost atraşi de ideea de a reprezenta Moldova ca stat in­dependent, alţii – de prestigiul internaţional a calitatii de diplomat, apoi alţii au devenit diplomaţi în virtutea conditiilor la moment, adică întîmplător. Prin ale­gerea carierei de diplomat unii au gasit o posibilitate de a călători şi a vedea stră­inătatea, alţii au aspirat la cistiguri valoroase şi condiţii de trai elevate. O ca­te­gorie aparte au cautat pe calea diplomatiei sa se infiltreze in tagma elitei na­ţi­o­na­le, nivel pe care nu l-au putut atinge în cadrul Uniunii Sovietice; altcareva a ca­utat in aşa mod sa rămînă în viaţa politică, după căderea regimului sovietic.

Printre cei care au stat la temelia corpului diplomatic naţional ar putea fi de­o­sebite trei grupe majore. Prima grupa este constituita din persoane care au de­ţi­nut funcţii diplomatice în corpul diplomatic al Centrului Unional, dar au fost ori­ginari din Moldova.

A doua grupa este reperezentata de angajaţii autoritatilor republicane, care de­sfasurau la nivel de stat afaceri internaţionale în sensul larg al cuvîntului. La ace­astă categorie se referă şi funcţionarii Ministerului Afacerilor Externe al RSSM, precum şi functionarii altor ministere care erau responsabili pentru sta­bi­lirea relaţiilor economice, comerciale, culturale si ştiinţifice dintre regiunile şi republicile ale Uniunii Sovietice.

O a treia grupa este constituită din specialisti noi angajaţi în sfera diplo­ma­ţi­ei. Aceste trei grupe au format nucleul de baza al corpului diplomatic din Re­pu­b­lica Moldova.

Prima grupa a fost in exclusivitate formata din bărbaţi, fapt determinat de si­tuatia dominanta a sexului masculin în diplomaţia sovietică [4; 8]. Aceste per­so­ane, deţinătorii de profunde cunoştinţe diplomatice, de experienţă profesio­na­la şi de viata, relaţii personale cu diplomaţi din alte state, au aspirat şi, ca regula, au obţinut poziţii înalte în cadrul serviciului diplomatic al noului stat.

Urmeaza de menţionat, in speta, ca nu toate persoanele care au reprezentat co­rpul diplomatic sovietic şi s-au stabilit cu traiul în Moldova independenta, au ur­mat calea carierei diplomatice; o parte din ei au dat preferinţă carierei în do­me­niul politicii interne sau a business-ului. Spre deosebire de alte state post-so­ci­aliste, acest grup a fost destul de limitat în cazul Moldovei.

Al doilea grup a fost compus din persoane de vîrsta medie, atît de sex ma­s­cu­lin cît şi de sex feminin, care au deţinut diverse functii in ierarhia administ­ra­ti­ei republicane si erau imputerniciti de organizarea tîrgurilor, schimbărilor cul­tu­rale şi conferinţelor internaţionale, precum si de dezvoltarea turismului, etc. Deci, în sens restrîns al cuvîntului, ei nu profesau de fapt diplomaţie, care a fost fă­cută exclusiv de centrul de stat unional. Oricum, acestea dispuneau de o anu­mi­tă experienţa în domeniul relaţiilor economice sau culturale interrepublicane, şi chiar inter-naţionale, în marea lor majoritate cu statele socialiste. Domiciliu sta­bil în Republica Moldova la momentul proclamării independenţei şi dis­po­ni­bi­litatea lor imediată, pe lînga avantajul sus menţionat, le-a permis să fie în ce­n­t­rul atenţiei imediate. Aceasta grupa a fost mai numeroasa decît prima grupa, dar mai restrinsa numeric fata de cea de – a treia.

A treia grupa a fost alcatuita din cadre nou-angajate in serviciul diplomatic si a fost cea mai numeroasa si eterogena dupa continut. În cadrul acestei grupe, to­tuşi, ar putea fi distinse doua subgrupe inegale:

1) tineri specialisti, noi angajati in diplomatie, lipsiti de o careva experienta pro­fesionala;

2) cadre noi angajate în diplomaţie, dar cu experienta profesionala diversa.

Prima subgrupă include absolvenţii universităţilor, pentru care activitatea di­plomatica devine primul lor loc de munca. Tinerii absolvente şi absolvenţi, în mare parte, provin de la facultăţile de drept, istorie şi limbi străine a Uni­ve­r­si­tă­ţii de Stat al Moldovei (USM), de la facultatea de relaţii economice interna­ţi­o­na­le şi de la facultatea de management a Academiei de Studii Economice din Mo­ldova (ASEM), de la facultatea de economie a Universităţii Tehnice din Mo­l­dova (UTM). Alte universităţi, ca ULIM încă nu erau create; schimbul uni­ve­r­si­tar interguvernamental cu România nu avuse încă promoţii.

Această subgrupă de tineri absolvenţi cu studii universitare în domeniile co­re­spunzătoare diplomaţiei, adesea posedind cunoştinţe (cel puţin nominale) in limbi străine dispunea de bune premise pentru o cariera diplomatică de succes, şi ca urmare au format o subgrupă de specialisti cu un viitor promiţător pentru ti­narul corp diplomatic.

A doua subgrupă a fost compusă din persoane noi în sfera diplomaţiei, dar cu anumită experienţă profesională în alte domenii, diferite de cel al dip­loma­ţi­ei. Experienta profesionala a acestor persoane adesea nu avea tangente minima­le cu activitatea diplomatica, cum ar fi fizica, medicină, agricultura, etc. Printre ele erau şi persoane din mediul academic, al economiei şi culturii. Un avantaj al acestei sub-grupe, pe linga experienta profesionala, straina insa de domeniul di­p­lomatiei, consta in visrta al acestora, care permitea inca profesionalizarea lor ac­tiva.

Asadar, nucleul structural de baza al serviciului diplomatic din Republica Moldova a fost format din trei grupe, care au fost caracterizate in acest capitol.

Sistemul de angajare

În capitolul precedent a fost nominalizate şi descrise grupe de diplomaţi ce au format nucleul de baza al serviciului diplomatic din Republica Moldova. In su­stinerea ideii din capitolul precedent, in acest capitol va fi prezentat meca­ni­s­mul (sistemul), precum si căile de angajare in serviciul diplomatic naţional.

La etapa iniţială, procesul de angajare nu a avut un caracter sistematic, ci a fost un proces spontan si neorganizat. In serviciul diplomatic au fost angajate pe­rsoane cu experienţă tangential apropiata domeniului diplomatiei, persoane at­rase de activitatea diplomatica indiferent de experienta profesionala anterioa­ra, specialisti calificati, dar in alte domenii, precum şi persoane cu influenţă po­li­tică. Un singur criteriu deseori aplicat pentru angajare au fost relatiile perso­na­le. Lipsa acuta de cadre specializate pe de o parte, şi necesitatea stringentă de al­t­fel de specialisti pentru serviciul diplomatic pe de alta parte, precum şi ine­xis­te­nţă unei baze legislative aplicabile atît pentru serviciul public în general, dar şi pe­ntru cel diplomatic în particular, a făcut practic imposibila instituţionalizărea si­stemului de angajare. Acest fapt este caracteristic multor altor diplomaţii din sta­te tinere şi este acceptabil într-o anumită măsură.

Este important, însă, că acest mod de angajare a cadrelor sa nu rămînă un mod permanent şi o calea unică in sistemul de angajare in serviciul dplomatic. Pro­cesul de selectie si de angajare a cadrelor trebuie sa preia a formula clar de­fi­ni­ta, transparenta, bazata pe criterii obiective si sa fie accesibil tuturor persoa­ne­lor interesate, care satisfac cerintele minime stabilite. În acelaşi timp, căile de an­gajare a cadrelor pot şi trebuie sa fie valorificate pornind de la standardele di­p­lomaţiei moderne. Printre aceste căi, concursul naţional trebuie sa fie calificat drept modalitatea dominanta de selectie; stagiul de practica al tinerilor absol­venţi poate fi luat ca faza de preselectie, urmata ulterior de participarea acestora la concursul nemijlocit. Transferuri de specialisti din alte ministere, in speta, din domeniile profesionale specifice, cum sunt technologia, informatica, transpor­turi, ştiinţa, etc., trebuie sa fie o calea suplimentară şi aplicata dupa caz. In­vi­ta­ţia personală ar fi si ea un mijloc de angajare, totuşi, ea trebuie sa fie aplicata in mod exceptional.

În perioada de aproape 20 de ani de la ziua proclamarii independenţei Mol­do­vei si respectiv formarii serviciului diplomatic naţional s-au intreprins pasi in ve­derea institutionalizarii sistemului de angajare în serviciul diplomatic al Re­pu­blicii Moldova.

În acest sens, a fost adoptata Legea cu privire la Serviciul Diplomatic [7], ca­­re, în mod expres, specifica conditiile minime de ocupare a functiilor de catre ca­ndidati: cetăţenia Republicii Moldova, studii universitare, cunoaşterea limbii mo­ldoveneşti şi a limbii de circulaţie internaţională, lipsa de antecedente penale, aptitudini fizice corespunzătoare. Mai mult ca atît, la etapa actuală, pe pagina web a Ministerului Afacerilor Externe şi Integrării Europene (MAE IE) este de­ta­liat continutul dosarului ce urmează a fi depus de către candidati [5].

Totodata, ar putea fi puse in relevanta si careva obscuritaţi. Astfel, în „Pla­nul de dezvoltare instituţională pentru anii 2009-2011” [6] se stipuleaza ca „an­ga­jarea personalului MAE IE are loc, în exclusivitate, în bază de concurs, or­ga­nizat de Comisia de selectare, evaluare a capacităţilor şi acordare a gradelor de calificare funcţionarilor publici” (evidenţiat de autor). Cu toate acestea, se pu­ne intrebarea: de ce pe pagina web a MAE IE, precum şi în alte surse oficiale nu este plasat regulamentul de organizare a concursului, termenii şi condiţiile ace­stuia. Pe aceeaşi pagina web a MAE IE se subliniaza ca angajarea în fond se fa­ce „la propunerea Comisiei de atestare şi calificare a MAE IE, care activează în baza regulamentului său” (evidenţiat de autor). Dar nu se regaseste in aceasta sursa nici acest regulament. Astfel, este dificil de aflat criteriile si conditiile in temeiul carora Comisia ar face propuneri de angajare a cadrelor. Este lesne de inteles in contextul acesta ca o comisie organizează concursul (Comisia de sele­c­tare, evaluare a capacităţilor şi acordare a gradelor de calificare funcţionarilor pu­blici), iar alta comisie (Comisia de atestare şi calificare a MAE IE) for­mu­le­a­za propuneri in vedera angajarii cadrelor.

Tot acolo, cu toate ca se indica adresa unde urmează a fi depus dosarul de an­gajare nu se prezuma in text termenii şi modul în care acesta trebuie depus (personal, prin poşta, scrisoare recomandata, poşta electronică etc). Nu este pla­sa­ta nici lista de posturi vacante la care ar pretinde candidatul si care, potrivit Le­gii, trebuie sa dispuna de „o diplomă de studii universitare (licenţă) cores­pu­n­ză­toare funcţiei pentru care optează” (evidenţiat de autor).

Legea cu privire la Serviciul Diplomatic [7] prezuma conditia potrivit ca­re­ea candidatul trebuie sa disuna de “de aptitudini fizice pe care le reclamă ac­ti­vi­ta­tea în domeniul relaţiilor externe”, dar legislatorul nu precizează care ar fi ace­ste aptitudini (ori care nu ar fi), precum şi cine decide dacă persoana dispune de astfel de aptitudini sau nu. Ar fi oare un fapt confirmat de fisa medicala de mo­del 86-U?

Conditia privind cunoaştere „a limbii de circulaţie internaţională” [7] are si ea o formulare incerta. Care ar fi limbile de circulaţie internaţională? În Planul sus numit (Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene al Republicii Mo­ldova, 2008) dupa expresia „limbii de circulaţie internaţională” se adaugă „cu preponderenţă limba engleză”, dar şi in acest caz nu este specificat care sunt şi alte limbi de circulaţie internaţională. Dilema ar avea o solutie, daca in textul legii s-ar face referinta la limbile oficiale ale ONU, astfel facind aceasta con­di­tie explicita si clara.

O alta informaţie importanta, care nu se reflecta pe pagina web in cauza este cea despre concursul dosarelor ca o unica etapa a concursului sau ca o etapa de preselectie a acestuia. Este o lacuna vizibila si lipsa informaţiei statistice cu re­fe­rire la numarul de dosare depuse anual, de o pilda, precum si numarul de per­so­ane ce au sustinut concursul cu succes, sau numarul de persoane angajate la un anumit interval de timp. Informatia de tipul „în perioada anilor 2005-2007, au fost angajate 104 persoane” [6], gasita de un candidat sîrguincios este putin utila in acest sens.

Considerentele enuntate sugerează ca sistemul de angajare nu exista ori exi­s­ta în forma preliminară, ori nu funcţionează. E cert faptul ca sistemul de an­ga­ja­re nu este transparent şi accesibil tuturor cetăţenilor, cum ar prevede sistemul de angajare pentru serviciu public în cadrul unui stat democratic (evidentiat de autor).

Alaturi de criteriul de evaluare a nivelului de profesionalizm al corpului di­p­lomatic din Republica Moldova, lipsa unui sistem instituţionalizat de angajare fo­rmeaza diverse obstacole în atingerea obiectivelor stabilite de MAE IE, cum sunt definite acestea în Planul [6], şi anume „obţinerea unui cadru unic eficient de management al politicilor publice” şi „creşterea competitivităţii şi eficienţei ac­tivităţii Ministerului”.

Portretul statistuc al diplomatului Republicii Moldova

În prezent corpul diplomatic al Moldovei este de aproximativ 500 de per­so­a­ne. Structura organizatorică a MAE IE în prezent constă din aparatul central şi serviciul exterior. Serviciul exterior cuprinde misiunile diplomatice şi consulare moldoveneşti, acreditate în străinătate [6]. Conducerea Ministerului Afacerilor Ex­terne şi Integrării Europene este exercitată de ministrul afacerilor externe şi in­tegrării europene şi doi viceminiştri. Personalul diplomatic, cu statut de func­ţi­onari publici, formează statele de personal ale ministerului. Conform Planului în aparatul central al MAEIE activeaza 157 de persoane, iar în misiunile diplo­ma­tice şi consulare în străinătate – altele 217. La acest număr trebuie adăugat pe­r­so­nalul directiilor de relaţii internaţionale ori politică externă din Parlament, Preşedinţie, precum şi din cadrul altor ministere.

Conform Planului [6], intreg personalul diplomatic al MAE IE detine „stu­dii superioare sau licenţiaţi în domeniu”. Aceste domenii sunt: dreptul, istoria, limbi străine, relaţii internaţionale, şi alte [3].

De la infiintarea corpului diplomatic si pina in prezent, statele de personal au crescut treptat. Trei grupe, şi anume (1) persoanele care au deţinut funcţii di­p­lomatice în corpul diplomatic al Centrului Unional, dar au fost originari din Mo­ldova; (2) angajaţii ai administratiei centrale sovietice, care desfasurau la ni­vel republican afaceri internaţionale în sensul larg al cuvîntului; (3) functionarii noi angajaţi în sfera diplomaţiei au format nucleul viitorului serviciu diplomatic din Republica Moldova.

Perioada initiala a fost marcata in istoria diplomatiei nationale de fenome­nul ce poate fi supranumit „ambasadori de o singura data”, caracteristic in pe­ri­o­ada de tranzitie şi altor tari din Europa de Est. Tot aceasta perioadă s-a ca­ra­c­te­ri­zat prin o rotaţie frecventă a personalului, ce poate fi argumentata prin diverse motive de ordin politic, profesional, personal, sau financiar. Adesea diplomaţii erau antrenati şi în alte activităţi profesionale diferite de diplomatie, si activau prin cumul in calitate de lectori, traducători, consultanţi, etc. Şi aici motive au fost diferite, motivul principal fiind situatia materiala a lor.

În fond, majoritatea angajatilor în corpul diplomatic proveneau din capitala ţării (cu domiciliul precedent stabil la Chişinău). Restul cadrelor proveneau din alte zone urbane ale republicii; dar putini din ei isi aveau originea din zonele ru­ra­le. Mai mult ca atît, diplomaţii, in speta cei tineri, au provenit din familii in ca­re ambii părinţii detineau studii superioare. Un număr semnificativ de persoa­ne provenea din familii, care formau nomenclatura regimului sovietic.

În comparaţie cu diplomaţia sovietică, numărul de persoane de sex feminin an­gajate în serviciul diplomatic a sporit. Cu toate aceste el nu este proporţional cu numărul de persoane de sex feminin cu studii si pregatire profesionala în do­me­niu. În continuare se observa tendinta preferinţiala acordată in acest sens per­so­anelor de sex masculin, fenomen confirmat prin disproportia dintre numarul de femei fata de numarul total de angajati ai serviciului diplomatic, inclusiv fata de numărul de ambasadori femei.

Din ziua intemeierii serviciului diplomatic national si pina in prezent (15 ap­rilie 2009), Republica Moldova a fost reprezentata de şase miniştri de afaceri externe. Acestea sunt N.Ţâu, M.Popov, N.Tăbăcaru, N.Cernomaz, N.Dudău, A.Stratan enumerati în ordine cronologică. O remarca – MAE IE nu a fost inca co­ndus nici odata de vreun diplomat de sex feminin. 

Recomandari pentru viitor

Şi în inchiere, am sa formulez o serie de propuneri si sugestii referitor la pro­fesionalizarea corpului diplomatic al Republicii Moldova.

Sistemul institutionalizat de angajare. O importanţă majoră reprezintă in­s­titutionalizarea sistemului de angajare a cadrelor atit pentru Ministerul Afa­ce­ri­lor Externe şi Integrării Europene, cit si pentru alte organe ale sistemului dip­lo­ma­tic din Moldova. Procesul de selectare si angajare a cadrului diplomatic tre­buie sa fie instituţionalizat şi realizat in mod transparent, in temeiul unor prin­ci­pii prestabilite. O metoda de identificare şi selectare activă a candidatilor pentru corpul diplomatic trebuie sa fie adoptată. Astfel ar fi necesar de a identifica mo­da­litati de atragere în serviciul diplomatic al concetăţenilor cu studii obţinute în străinătate.

La elaborarea criteriilor de selectare a cadrelor, trebuie acordata o impor­ta­n­ţă deosebită si aplicarii principiului democratic, cum ar fi respectarea echitatii di­ntre femei si barbati in ce priveste ocuparea posturilor, respectarea drepturilor minoritatilor naţionale, ceea ce efectiv ar înseamna existenta reprezentanţilor mi­norităţilor naţionale din Moldova (gagauzi, ruşi, ucraineni, etc) în serviciul di­plomatic naţional, precum şi intereselor strategice vizavi de promovarea ima­gi­nii pozitive a Moldovei pe plan mondial.

Academia diplomatică a Moldovei. Anul cind se va marca aniversarea de 650 de ani de la fondarea statului moldovenesc şi cea de 20 de ani de inde­pen­de­ntă a Republicii Moldova, elaborarea unui concept privind fondarea Acade­mi­ei diplomatice naţionale va devini mai mult decît un semn simbolic. Moldova are nevoie de o scoală profesională naţională de pregătire a cadrelor diplomatice de înaltă calificare, care ar satisface standardele diplomatiei moderne. Luînd în co­nsiderare dimensiunile teritoriale ale statului si pornind de la experienţa mon­di­ală, inclusiv si de la propria experienta, ar fi recomandabil ca aceasta instituţie (nu­mita academia, scoală, centru de instruire, etc) sa fie parte integranta a mi­ni­s­terului, bazata pe o structura compacta de management şi buget. Ţările cu di­me­n­siuni si istorie similara Moldovei, cum ar fi Armenia, Azerbaijan, Estonia de­ja au format ori sunt pe cale de a forma o şcoală diplomatică profesională.

Dezvoltarea continua a relaţiilor cu publicul naţional şi internaţional. Ace­asta recomandarea are mai multe abordari. În primul rînd, deschiderea catre publicul naţional va largi cercul de candidati in serviciul diplomatic. Imaginea de­spre serviculul diplomatic, ca fiind un club închis, ce este răspîndită in socie­ta­te civila din Moldova micşorează semnificativ numărul de persoane ce con­si­de­ra o cariera diplomatică. În al doilea rînd, MAE IE ar putea beneficia pe surse ex­tra-diplomatice şi deci extra bugetare, prin atragerea concetăţenilor aflati pe­s­te hotarele tarii cu scop de afaceri, serviciu, familial sau in cautarea unui loc de mu­nca. Aceste persoane ar putea fin antrenate in desfăşurarea anumitor activi­tăţi diplomatice, în special, a acţiunilor promoţionale cum sunt „Zilele Mol­do­vei”, „Moldova prezintă” şi alte evenimente similare. Aceleasi surse ar putea fi fo­losite pentru cercetarea fenomenului de migratie moldovenească în ţările de de­stinaţie preponderentă a imigraţiei moldoveneşti (Rusia, Ucraina, Portugalia, Ita­lia, Spania, Israel, etc).

Cu referinta la publicul internaţional, dezvoltarea relaţiilor cu acesta va con­di­tiona eficient promovarea unei imagini pozitive a Moldovei pe plan mondial. E un fapt direct care va determina nu numai dezvoltarea turizmului in Moldova, dar si recunoasterea si atractivitatea marfurilor moldovenesti pe piata mondiala.

Promovarea cercetărilor în domeniul diplomaţiei. Pînă în prezent (15 Ap­rilie), pagina “Istoria diplomaţiei Republicii Moldova” [5] de pe site-ul ofi­cial al MAE IE rămîne a fi necompletata. Acest fapt mă aduce la o a treia mea re­comandare de a motiva si promova cercetarile în domeniul diplomaţiei na­ţi­o­na­le. Am găsit o referinţă doar la o singura lucrare de doctorat pe diplomaţie a Re­publicii Moldova realizata pe baza universitară naţională [2] (evidentiat de autor). In ce priveşte „Istoria diplomaţiei a Republicii Moldova”, sunt sigură ca în Moldova sunt cadre profesioniste capabile sa completeze pagina respectiva. In fond, cunoaşterea istoriei diplomatiei ar putea exercita o influenţă pozitivă asu­pra viziunii de perspectivă a diplomaţiei naţionale, precum si ar contribui la pro­movarea mitului naţional şi a unei imagini pozitive a ţării peste hotarele ei. Acesta doar şi este scopul esential al tuturor diplomaţilor.

Bibliografie

1. Craig G.A. the British Foreign Office from Grey to Austen Chamberlain. // Craig G.A., Gilbert F. (Eds.) The Diplomats. 1919-1939. – Princeton: Prin­ce­ton University Press, 1953.
2. Consiliul National pentru Acreditare si Atestare. Diplomatia Republicii Mo­l­dova in perioada anilor 1944-2001. (http://www.cnaa.md/thesis/6407/, ac­ce­sat la 14 mai 2009)
3. Digol D. Emerging Diplomatic Elites in post-Communist Europe. – Flo­re­n­ce: European University Institute, 2007.
4. Dullin S. Une diplomatie Plebeienne? Profils et competence des diplomates sovietiques 1936-1945. // Cahiers du Monde russe, 2003, 44 (2-3), pp.437-464.
5. Ministerul Afacerilor Externe si Integrarii Europene. (2006-2009a). Aviz pri­vind de angajare intr-un post diplomatic din cadrul Ministerul Afacerilor Externe si Integrarii Europene. (http://www.mfa.gov.md/ministerul/istoria-diplomatiei-RM/, accesat la 14 mai 2009)
6. Ministerul Afacerilor Externe si Integrarii Europene. Planul de dezvoltare in­stitutionala pentru anii 2009-2011. – Chisinau, 2008.
7. Parlamentul Republicii Moldova. Legea cu privire la serviciul diplomatic nr.761-XV din 27 decembrie 2001. // Monitorul oficial al Republicii nr.20 din 2 februarie 2002.
8. Uldrick T.J. The Impact of the Great Purges on the People’s Commissariat of Foreign Affairs. // Slavic Review, 1977, 36(2), pp.187-204.