Resursele umane reprezintă unul dintre factorii de bază de producţie. Orice activitate economică este imposibilă fără participarea resurselor umane. Însă munca se manifestă ca factor de producţie numai în stare activă, şi nu sub formă de resurse stocate.
Personalul întreprinderii sau colectivul de muncă reprezintă totalitatea lucrătorilor incluşi pe lista de personal.
Toţi lucrătorii unei întreprinderi se împart în două categorii:
- personal de producţie, implicat direct în procesul de producţie şi în deservirea lui;
- personal neproductiv, implicat în sfera socială de activitate a întreprinderii.
În structura personalului total al firmelor, ponderea principală îi revine personalului productiv, inclusiv muncitorilor.
După funcţiile îndeplinite personalul de producţie este împărţit în patru categorii: muncitori, conducători, specialişti şi funcţionari.
Muncitori sunt lucrătorii ocupaţi nemijlocit în procesul de producţie, reparaţii, transport şi manipulare. În această categorie sunt incluşi şi personalul de deservire, paza etc. În dependenţă de caracterul muncii îndeplinite muncitorii pot fi de bază (care produc) şi auxiliari (care deservesc procesul tehnologic).
Conducători sunt lucrătorii care ocupă funcţii manageriale în cadrul întreprinderii, precum şi adjuncţii lor.
Specialişti sunt lucrătorii care îndeplinesc funcţii inginereşti şi economice (ingineri, economişti, contabili, sociologi, consultanţi juridici, normatori, tehnicieni etc).
Funcţionari sunt lucrătorii care pregătesc documentaţia, precum şi se ocupă de deservirea structurilor întreprinderii (secretari, curieri, funcţionari de la arhivă etc).
Pentru caracterizarea potenţialului de muncă al întreprinderii este utilizat un întreg sistem de indicatori.
Caracteristica cantitativă a personalului este determinată de indici ca numărul scriptic, numărul efectiv şi numărul mediu scriptic al lucrătorilor.
Numărul scriptic este numărul lucrătorilor conform listei la o anumită dată, ţinând cont de cei angajaţi şi eliberaţi în această zi.
Numărul efectiv include doar lucrătorii prezenţi la posturi la o anumită dată.
Pentru determinarea numărului de lucrători pentru o anumită perioadă de timp se foloseşte indicele numărului mediu scriptic al lucrătorilor, calculat prin raportarea sumei datelor scriptice pentru fiecare zi la numărul de zile calendaristice în lună. Pentru zilele de odihnă şi sărbători se adoptă cifra din ziua precedentă.
Fluxul de personal al întreprinderii se caracterizează prin:
- coeficientul de rotaţie conform intrărilor – este raportul dintre numărul de lucrători angajaţi în perioada dată şi numărul mediu scriptic al personalului în această perioadă;
- coeficientul de rotaţie conform ieşirilor - este raportul dintre numărul de lucrători eliberaţi în perioada dată şi numărul mediu scriptic al personalului în această perioadă;
- coeficientul fluctuaţiei cadrelor – este raportul între numărul de persoane plecate de la întreprindere (din iniţiativa lucrătorului, din cauza indisciplinei) şi numărul mediu scriptic al personalului (se calculează pentru o perioadă dată).
Salariaţii firmei pot fi deasemenea grupaţi în funcţie de vechime de muncă, după tipul şi nivelul calificării, nivelul de studii, după vârstă, sex etc.