Obiectivul principal al tratatului CEE îl constituie crearea în cadrul unei uniuni economice a pieţei comune în cadrul căreia domină concurenţa loială şi ale cărei caracteristici sunt similare cu cele ale unei pieţe naţionale. Procesul armonizării impozitelor indirecte în cadrul Comunităţii, potrivit Art. 99 al Tratatului, cuprinde mai precis acele măsuri care sunt necesare pentru garantarea creării şi funcţionării Pieţe Interne, prin prevenirea distorsionării concurenţei şi desfiinţării obstacolelor din calea liberei circulaţii a bunurilor şi serviciilor.
Primul pas pentru realizarea acestui obiectiv a a fost iniţiat în anul 1967, prin înlocuirea impozitelor cumulative în cascadă aplicate până atunci de Statele Membre cu o taxă pe valoarea adăugată, necumulativă, care se aplică în toate stadiile producţiei şi comercializării. Astfel, a fost introdusã o taxă generală de consumaţie în toate Statele Membre, care s-a bazat pe principiul că taxa pentru bunuri şi servicii este direct proporţională cu preţul, indiferent de numărul tranzacţiilor care au avut loc în procesul de producţie şi de distribuire înainte de faza în care taxa a fost percepută. Al doilea pas a fost abolirea controlului fiscal la frontierele interne ale Comunităţii .
Procesul de armonizare fiscală în Uniunea Europeană a început din anul 1996 când Comisia Europeană a prezentat un program de acţiuni în vederea urgentării trecerii de la sistemul de tranziţie a TVA către un sistem comun definitiv. Acest program conţinea cinci faze referitoare la principiile generale ale TVA (obiectul impozitării, cota impozitelor, definiţia persoanei impozabile, excepţiile, aproximarea ratelor etc.), locul impozitării, adică principiul impozitării la locul de origine (scopul teritorial al TVA, locul impozitării şi controlul exercitat asupra persoanelor impozabile), măsurile pentru asigurarea tranziţiei la sistemul definitiv, menţinerea schemelor speciale şi procedura repartizării veniturilor fiscale între Statele Membre. Cu toate că ideea trecerii la sistemul definitiv a TVA, bazat pe principiul impozitării în ţara de origine a bunurilor şi serviciilor este o prioritate strategică a Comunităţii, s-a dovedit a fi foarte dificil de a găsi consens între Statele Membre în această privinţă. Din această cauză Comisia a propus la 14.06.2000 o nouă Strategie pentru asigurarea unei operări mai eficiente a sistemului TVA în piaţa comună (IP/00/615). Prin această strategie, recunoscându-se imposibilitatea trecerii în scurt timp la sistemul comun definitiv al TVA, se identifică principalele activităţi ce urmează a fi întreprinse în vederea eficientizării sistemului existent: mărirea veniturilor fiscale prin îmbunătăţirea controlului şi cooperării administrative dintre autorităţi, combaterea fraudei, stabilirea ratei minime standard a TVA; micşorarea costurilor de administrare pentru subiecţii impozabili şi simplificarea procedurilor de plată, evidenţă şi restituire a TVA, stabilirea aranjamentelor speciale pentru unele categorii de bunuri şi servicii etc. Un sistemul comunitar privind accizele a fost introdus la 1.01. 1993, ca parte a creării Pieţei Interne. Bunurile înglobate de sistemul comunitar al accizelor sunt: uleiurile minerale, produsele pe bază de tutun şi cele alcoolice. Legislaţia comunitară defineşte acele produse, pentru care pot fi percepute accizele împreunã cu un sistem minim de rate pentru fiecare grup de produse. Statele Membre pot menţine sau introduce accize cu privire la alte produse, cu condiţia ca ele să nu presupunã formalităţi legate de trecerea frontierelor interne ale Comunitãţii şi în condiţiile obligaţiilor conforme cu Tratatul. Potrivit legislaţiei Comunitare privind accizele, bunurile sunt impozabile când sunt produse în Comunitate sau importate în Comunitate din terţe ţări, dar taxa trebuie plătită numai când bunurile sunt puse în circulaţie pentru consum. Astfel, accizele sunt plătite Statului Membru, în care bunurile sunt consumate şi la ratele care se aplică în acel Stat Membru.
În ceea ce priveşte accizele, principalele măsuri întreprinse după 1995 au privit apropierea continuă a structurii şi ratelor accizelor în Statele Membre, precum şi perfecţionarea controlului fiscal în vederea aplicării accizelor şi asistenţei mutuale a autorităţilor fiscale. La 14.03.2001 Comisia Europeană a prezentat propunerea pentru Directiva privind modificarea Directivei 92/79/EEC, Directivei 92/80/EEC şi Directivei 95/59/EC în ceea ce priveşte structura şi ratele accizelor aplicate produselor din tutun. Propunerea are drept scop minimizarea diferenţei dintre ratele accizelor aplicate la aceleaşi produse în diferite State Membre şi creşterea generală a ratei accizelor. Măsuri specifice în domeniul impozitării au fost adoptate în Uniunea Europeană în sectoarele transport şi energie în vederea promovării combustibililor biologici şi protecţiei mediului. Comisia Europeană a adoptat un program de acţiuni şi propuneri pentru două directive menite să impulsioneze utilizarea surselor alternative de combustibil în transport, apelând la promovarea normativă şi fiscală a combustibililor biologici. Acţiunile propuse vor coordona schemele naţionale de impozitare a combustibilului biologic şi vor ajuta Statele Membre să implementeze premise economice şi legale pentru reducerea emisiilor de bioxizi de carbon şi asigurarea securităţii energetice a Uniunii Europene. La 24.07.2002 Comisia a prezentat propunerea pentru Directiva Consiliului privind modificarea Directivei 92/81/EEC şi Directivei 92/82/EEC în vederea introducerii aranjamentelor fiscale speciale pentru carburanţii diesel utilizaţi în scopuri comerciale şi alinierea ratei accizelor la petrol şi carburaţi diesel. Această propunere are drept scop eliminarea concurenţei neloiale pe piaţa liberalizată a transporturilor auto, prin armonizarea ratelor accizelor la carburanţii comerciali.
În domeniul impozitelor directe pot fi evidenţiate următoarele măsuri în direcţia armonizării fiscale :
- propunerea cu privire la sistemul comun de impozitare a plăţilor de dobânzi şi redevenţelor efectuate între companii asociate din diferite State Membre, prezentată de Comisia Europeană în 1998 şi care are drept scop abolirea dublei impozitări a plăţilor de dobînzi şi redevenţe efectuate între companii asociate (inclusiv filialele) din diferite State Membre. Statele Membre în care sunt situate companiile (filialele) ce efectuează plăţile stipulate în directivă companiilor asociate situate permanent pe teritoriul altor State Membre urmează să se abţină de la aplicarea oricăror impozite şi reţineri acestor plăţi. Sumele respective se adaugă la baza impozabilă a societăţilor comerciale în folosul cărora au fost transferate, în vederea determinării impozitului pe venit;
- propunerea privind asigurarea impozitării eficiente a veniturilor persoanelor fizice sub formă de dobînzi de la depozite pe teritoriul Comunităţii, prezentată de Comisie în 1998, dar materializată sub formă de proiect în 2001. Directiva se bazează pe principiul conform căruia toate veniturile rezultate din plata dobânzilor cuvenite unei persoanei fizice rezident al unui Stat Membru urmează se fie impozitate în conformitate cu legislaţia acelui stat. Principalul mecanism, prevăzut de directivă în vederea atingerii scopului enunţat, este schimbul automat de informaţii între agenţii ce efectuează astfel de plăţi şi autorităţile fiscale ale statelor lor pe de o parte şi schimbul automat de informaţii între autorităţile fiscale ale diferitor State Membre. Realizarea acordului în privinţa acestei Directive a fost anevoioasă, deoarece implementarea ei şi protecţia intereselor economice a unor State Membre necesită adoptarea unor mecanisme similare de către statele ce nu fac parte din UE, dar pot să influenţeze scurgerea capitalurilor în rezultatul îmbunătăţirii transparenţei în scopuri fiscale în UE;
- prezentarea de către Comisia Europeană la data de 28.05. 2001 şi 23.10.2001 a comunicatelor „Politica fiscală în Uniunea Europeană. Priorităţi pentru anii următori”, respectiv „Către piaţa internă fără obstacole fiscale. Strategia privind asigurarea pentru companii a unei baze consolidate a impozitului corporativ pe activităţile cu dimensiune comunitară”. Primul comunicat a cuprins o strategie pentru viitoarea politică fiscală a UE în condiţiile celor stabilite de Consiliul European de la Lisabona privind transformarea UE în cea mai competitivă economie din lume pînă în 2010. Al doilea comunicat descrie necesitatea unei noi abordări a sistemului de impozitare a companiilor în Uniunea Europeană. Comisia Europeană a constatat că variaţia semnificativă (pînă la 30%) a ratelor impozitării societăţilor comerciale în diferite State Membre, constituie o barieră serioasă în calea activităţii economice transfrontaliere în cadrul Peţii Comune, fapt ce îndreptăţeşte intervenţia Comunităţii. În acest sens s-a stabilit drept perspectivă pe termen scurt adoptarea unor măsuri pentru extinderea sferei de acţiune a directivelor cu privire la dobânzi şi fuziuni şi a convenţiilor privind dubla impozitare. În acelaşi timp, Comisia consideră că veniturile companiilor, în perspectivă, urmează să fie impozitate conform unei baze fiscale consolidate pentru activităţile desfăşurate la nivelul Uniunii Europene pentru a evita ineficienţa şi pierderile curente, generate de existenţa unor seturi de reguli fiscale diferite.
Sistemul propus de Comisia Europeană, cunoscut sub denumirea de Baza Unică Consolidată a Impozitului pe Profit (Common Consolidated Corporate Tax Base 'CCCTB') urmează a fi aplicat în paralel cu metodele de calcul existente în fiecare stat membru, companiile având posibilitatea de a alege să adopte sistemul pan-european sau să aplice în continuare regulile naţionale. Companiile care vor folosi formula unică vor calcula totalul profiturilor obţinute de pe întreg teritoriul Uniunii Europene şi apoi le vor realoca ţărilor în care companiile au activitate economică, pentru a fi impozitate cu cota de impozit pe profit aplicabilă în ţările respective. Simplificarea sistemului de impunere a veniturilor companiilor ar permite investitorilor care operează în mai multe ţări ale Uniunii Europene să aplice aceleaşi principii pentru calculul impozitului pe profit ca şi în alte state, ceea ce ar însemna ca ar aloca mai puţin timp administrării fiscale.
O politică a Comisiei Europene de realizare a unui baze comune consolidate corporatiste este motivată doar ca un prim pas spre un nivel fiscal corporatist armonizat. Astfel, corporaţiile care utilizează infrastructura europeană, serviciile publice şi angajaţii calificaţi nu vor putea evita contribuţia la finanţarea acestora.