Drept

Definiţia “TRAFICUL DE COPII” este prevazută în legislaţia naţionala, şi anume art.206 al Codului penal al Republicii Moldova care prevede: “Recrutarea, transportarea, transferul, adapostirea sau primirea unui copil, precum si darea sau primirea unor plati ori beneficii pentru obţinerea consimtamantului unei persoane care detine controlul asupra copilului, in scopul: exploatarii sexuale, comerciale si necomerciale, în prostitutie sau in industria pornografica, exploatarea prin munca sau servicii fortate; exploatarea in sclavie sau in conditii similare sclaviei, inclusiv in cazul adoptiei ilegale; folosirea in conflicte armate; folosirea in activitati criminale; a prelevarii organelor sau tesuturilor pentru transplantare; a abandonarii in strainatate.”[10]

     Stipulările prevăzute la art. 113/2 al Codului penal (abrogat la 12.06.2003 în legatură cu adoptarea unui nou Cod) era imperfecte si confuze, creînd dificultati la incriminarea actiunilor traficantilor. Din momentul adoptarii Noului Cod penal definitia traficului de persoane este mult mai clara, traficul de copii fiind prevazut ca o infractiune separata (art. 206, Cod penal).

     Semnele de alarma trase de societatea civila şi de comunitatea internationala, in ce priveste traficul de copii, precum şi cazuri oficiale înregistrate au determinat autoritatile publice să recunoască existenţa fenomenului de trafic de fiinţe umane şi în RM şi să ia atitudine faţă de pericolul social pe care îl prezentă. În acest sens, Moldova a semnat Convenţia ONU privind combaterea crimei organizate, adoptata în cadrul Adunarii Generale din 15.11.2000 şi Protocolului adiţional de la Palermo „cu privire la prevenire, suprimare şi pedepsirea traficului de persoane, în special femei şi copii”. În mod special, în mai 2000 în cadrul Ministerului Afacerilor Interne a fost creată o secţie specială pentru combaterea traficului de fiinţe umane (cu un personal de 6 persoane) responsabilă doar de combaterea infracţiunilor de trafic de fiinţe umane. Drept consecinţă a aprofundarii fenomenului, în 2002 secţia a fost transformată în Direcţie specializată cu trei secţii cu acoperirea operativă a întregului teritoriu al RM - SUD, NORD si CENTRU.

     La 30 iulie 2001 Parlamentul prin Legea nr. 450-XV a introdus alte completari în Codul penal, în art. 113/2, incriminand şi „traficul ilicit de fiinţe umane”, în care a fost descrise si unele elemente constitutive ale traficului Reieşind din practica investigării primelor dosare penale intentate după semnele de infracţiune prevăzute de articolul 1132 CP RM, au fost depistate un şir de goluri şi neajunsuri in dispoziţia articolului menţionat mai sus, ceea ce făcut ca în mai multe cazuri imposibilă atragerea persoanelor culpabile la răspunderea penală.

     Datorita faptului că noua lege nu era in concordanta cu Protocolul de la Palermo, OSCE a elaborat un sir de recomandari pe care le -a prezentat Comisiei Juridice din Parlament, solicitand modificarea legislatiei.

     La 18 aprilie 2002 si la 14 aprilie 2003 Parlamentul a adoptat noul Cod Penal şi de Procedura Penala (ambele în vigoare de la 12 iunie 2003). În noul Cod penal traficul de copii este prevazut ca o infracţiune separată – art. 206, faţă de traficul de persoane mature – art. 165.

     Reglementarile cu privire la traficul de persoane au fost ajustate normelor şi standardelor internaţionale. Legislatorul a manifestat grija şi faţă de statutul victimei traficului, interzicînd atragerea la răspunderea penala a victimei pentru infracţiunile săvîrşite de ea în perioada în care este supusă traficului. Absolvirea de răspunderea penală a victimelor a fost condiţionata de colaborarea ei cu organele de drept.

      Potrivit art. 9 al Convenţiei eu privire la drepturile copilului din 20 noiembrie 1999, statele-părţi vor asigura ca copiii să nu fie despărţiţi de părinţi contrar voinţei lor, iar conform art. 35 ele vor lua toate măsurile pentru a împiedica răpirea, vânzarea şi traficul de copii în orice scop şi în orice formă.

      Noţiunea traficului de copii este alcătuită numai din două elemente constitutive din cele trei de mai sus: acţiunea şi scopul de exploatare şi abuziv. De aceea pentru a aduce legislaţia noastră penală în concordanţă cu dreptul internaţional ar trebui exclusă din dispoziţia alin. 1 art. 206 CP. ideea ce se referă la „profit”, iar până atunci, potrivit alin. 3 art. 1 CP., această ipoteză nu poate fi aplicată.

      Necesitatea criminalizării traficului de copii este dictată de amploarea pe care a înregistrat-o acest fenomen, în ultimii ani, în Republica Moldova, punând în pericol chiar securitatea demografică a ţării noastre. Adoptarea incriminării privind această faptă este efectul direct al angajării Republicii Moldova, pe plan internaţional, să prevină şi să combată pe toate căile, inclusiv prin intermediul mijloacelor juridico-penale, proliferarea traficului de copii.[11]

      Astfel, conform principiului 9 din Declaraţia ONU a drepturilor copilului, copilul va fi ocrotit împotriva tuturor formelor de neglijare, cruzime şi exploatare. El nu va fi obiect de trafic, sub nici o formă.[12]

      În acelaşi spirit, art. 30 al Legii privind drepturile copilului prevede că statul ia toate măsurile necesare pentru a preveni răpirea, vânzarea şi traficul de copii în orice scop şi în orice formă. De asemenea, potrivit alin. (5) al art. 11 din aceeaşi lege, antrenarea forţată, sub orice formă, a copilului în câmpul muncii atrage răspunderea juridică.[13]

      Conform art.4 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, nimeni nu poate fi ţinut în sclavie sau în condiţii de aservire; nimeni nu poate fi constrâns să execute o muncă forţată sau obligatorie.

      Prevederi similare ou acestea se conţin în art. 8 al Pactului internaţional cu privire la drepturile civile şi politice.

      De asemenea, în corespundere cu lit. d) a art. 1 din Convenţia suplimentară privitoare la abolirea sclavajului, a traficului de sclavi şi a instituţiilor şi practicilor similare sclavajului, fiecare din statele-părţi la prezenta Convenţie va lua toate măsurile pentru abolirea oricărei instituţii sau practici, în virtutea căreia un copil este dat, fie de către părinţii săi sau de către unul din ei, fie de către tutorele său, unui terţ, cu sau fără plată, în vederea exploatării persoanei sau muncii acestui copil.

      In fine, dar nu în ultimul rând, conform art.34 din Convenţia cu privire la drepturile copilului, statele-părţi se angajează să protejeze copilul contra oricărei forme de exploatare sexuală şi de violenţă sexuală.

      În acest scop, statele vor lua în special toate măsurile corespunzătoare pentru a împiedica:

1. a) incitarea copiilor să se dedea sau să fie constrânşi să se dedea la o activitate sexuală ilegală;
2. b) exploatarea copiilor în scopul prostituţiei sau al altor practici ilegale;
3. c) exploatarea copiilor în scopul producţiei de spectacole sau de materiale cu caracter pornografic.

      La fel, potrivit art. 38 din aceeaşi Convenţie, statele-părţi vor lua toate măsurile posibile pentru a se asigura că persoanele care nu au atins vârsta de cincisprezece ani nu vor participa direct la ostilităţi militare.

      Având în vedere cele sus-menţionate, considerăm că obiectul juridic special al infracţiunii prevăzute la art. 206 din CP al RM are un caracter multiplu.

      Astfel, obiectul juridic principal al acestei infracţiuni îl constituie relaţiile sociale cu privire la dezvoltarea fizică, psihică, spirituală şi intelectuală a minorului; obiectul juridic secundar al traficului de copii îl formează relaţiile sociale cu privire la libertatea fizică a minorului.

      În cazul modalităţilor agravate de la alin. (2) şi lit. d) din alin. (3) al art. 206 din CP al RM, traficul de copii adoptă forma unei infracţiuni complexe, în această ipoteză, obiectul juridic secundar poate cuprinde, în plus, relaţiile sociale cu privire la libertatea psihică, cinstea, demnitatea, integritatea corporală, sănătatea, inviolabilitatea sexuală sau viaţa minorului.

      În cazul modalităţilor agravate specificate, traficul de copii poate avea obiect material, care constă în corpul persoanei.[14]

      Victima infracţiunii examinate are o calitate specială. Ea nu poate fi decât persoana care la momentul săvârşirii infracţiunii nu a împlinit vârsta de 18 ani. Prin aceasta, traficul de copii se deosebeşte de infracţiunea prevăzută la art. 165 din CP al RM.

      În conformitate cu alin. (4) al art. 206 din CP al RM, victima traficului de copii este absolvită de răspunderea penală pentru infracţiunile săvârşite de ea în legătură cu această calitate procesuală, dacă a acceptat colaborarea cu organul de urmărire penală în cauza dată.

      Latura obiectivă a traficului de copii este realizată prin recrutarea, transportarea, transferul, adăpostirea sau primirea unui copil, precum şi darea sau primirea unor plăţi ori recompense pentru obţinerea consimţământului unei persoane care deţine controlul asupra copilului, în scopul:[15]

1. a) exploatării sexuale, comerciale şi necomerciale, în prostituţie sau în industria pornografică;
2. b) exploatării prin muncă sau servicii forţate;
3. c) exploatării în sclavie sau în condiţii similare sclaviei, inclusiv în cazul adopţiei ilegale;
4. d) folosirii în conflicte armate;
5. e) folosirii în activitate criminală;
6. f) prelevării organelor sau ţesuturilor pentru transplantare;
7. g) abandonării în străinătate.

      Deci, latura obiectivă a traficului de copiii se exprimă în fapta prejudiciabilă care cuprinde următoarele două acţiuni cu caracter alternativ:

      1) acţiunea principală, constând în recrutarea, transportarea, transferul, adăpostirea sau primirea unui copil;

      2) acţiunea adiacentă, care se concretizează în:

1. a) ameninţarea cu aplicarea sau aplicarea violenţei fizice sau psihice nepericuloa-se pentru viaţa şi sănătatea persoanei, inclusiv prin răpire, prin confiscarea documentelor şi prin servitute;
2. b) înşelăciune;
3. c) abuz de poziţia de vulnerabilitate a victimei sau abuz de putere, dare sau primire a unor plăţi sau beneficii.[16]

      Acţiunile enumerate trebuie comise în scop de exploatare sexuală comercială sau necomercială, prin muncă sau servicii forţate, în sclavie sau în condiţii similare sclaviei, de folosire în conflicte armate sau în activităţi criminale, de prelevare a organelor sau ţesuturilor pentru transplantare.

      Pentru realizarea laturii obiective a traficului de copiii e necesară existenţa cel puţin a unei varietăţi din cele cinci categorii de acţiuni infracţionale determinate de lege, care urmăreşte măcar un scop din cele enumerate şi care este săvârşită minimum prin una din metodele indicate.

      Referindu-ne la modalitatea sub care se poate exprima acţiunea principală, menţionăm următoarele:

1. a) Recrutarea este racolarea (prin selectare) a persoanelor traficate în vederea deplasării lor către punctul de destinaţie, în care se preconizează ca acestea să fie exploatate sexual sau exploatate prin muncă sau servicii forţate, sau exploatate în sclavie sau în condiţii similare sclaviei, ori să fie folosite în conflicte armate sau în activităţi criminale, ori să le fie prelevate organele sau ţesuturile pentru transplantare; - transportarea este deplasarea persoanelor traficate peste frontiera de stat a Republicii Moldova sau în interiorul Republicii Moldova, în vederea folosirii lor în scopurile prevăzute la art. 165 din CP al RM; transferul este transmiterea persoanelor traficate de la un traficant către altul, prin vânzare-cumpărare, schimb, dare în chirie, cesiune în contul unei datorii, donaţie sau alte asemenea tranzacţii ilegale, pentru ca victima să fie folosită în scopurile prevăzute la art. 165 din CP al RM; adăpostirea este plasarea persoanelor traficate într-un loc ferit, pentru a nu fi descoperite de reprezentanţii organelor de drept sau de persoanele terţe, care ar putea anunţa autorităţile despre infracţiunea de trafic de fiinţe umane, şi pentru ca victima să poată fi folosită în scopurile prevăzute la art. 165 din CP al RM.[17]

      Prin transportare înţelegem deplasarea cu un mijloc de transport a unei persoane dintr-un loc în altul în aceleaşi scopuri şi prin aceleaşi metode.

      Transferul presupune mutarea persoanei de la un serviciu la alt serviciu care permite făptuitorului a utiliza victima în scopurile menţionate, scop realizat prin metodele indicate.

1. b) Primirea este luarea în "custodie" a persoanelor traficate de către un traficant de la altul, ca urinare a vânzării-cumpărării sau a altor tranzacţii ilegale, pentru ca victima să poată fi folosită în scopurile prevăzute la art. 165 din CP al RM.

      Prin adăpostire se înţelege ascunderea victimei într-un loc care să-i permită făptuitorului a o folosi în scopurile infracţiunii analizate, comisă prin metodele cerute de lege.

      Primirea unei persoane presupune admiterea, includerea, încadrarea victimei într-o întreprindere, instituţie sau organizaţie ori găzduirea ei într-un loc care să-i permită făptuitorului a o folosi în scopurile traficului de fiinţe umane, scop realizat prin una din metodele stipulate de lege.

      Scopul exploatării sexuale comerciale sau necomerciale presupune profitarea de relaţiile sexuale, contrar voinţei victimei, în interes material sau alte interese personale.[18]

      Scopul folosirii în conflicte armate sau în activităţi criminale presupune utilizarea serviciilor victimelor traficului de fiinţe umane în activităţi militare sau criminale contrar voinţei lor.

      Scopul de prelevare a organelor sau a ţesuturilor pentru transplantare are aceeaşi esenţă ca şi cel corespunzător din cadrul art. 158 C.P., de aceea vă facem trimitere la aceste explicaţii.

      Acţiunea principală, sub oricare din modalităţile specificate mai sus, este însoţită de acţiunea adiacentă, care, la rândul ei, se poate prezenta sub oricare din modalităţile de la lit. a)-c) din alin. (1) al art. 165 din CP al RM:

1. a) Prima din modalităţile care alcătuiesc acţiunea adiacentă se manifestă prin aplicarea violenţei nepericuloase pentru viaţa sau sănătatea persoanei ori prin ameninţarea cu aplicarea unei astfel de violenţe. In plus, legea cere ca aplicarea unei asemenea violenţe sau ameninţări cu ea să fie săvârşită alături de confiscarea documentelor victimei sau de deţinerea ei în stare de servitute, ori în cadrul răpirii victimei. Prin "violenţă nepericuloasă pentru viaţă şi sănătate" trebuie de înţeles 'auzarea intenţionată a leziunilor corporale, care nu au avut drept urmare Iereglarea de scurtă durată a sănătăţii sau o pierdere neînsemnată, dar stabilă, capacităţii de muncă, fie aplicarea intenţionată a loviturilor sau săvârşirea ltor acte de violenţă, care au cauzat o durere fizică, dacă acestea nu au pus în pericol viaţa sau sănătatea victimei.

      Noţiunea de ameninţare a fost definită în cadrul analizei infracţiunii revăzute la art.155 din CP al RM. De aceea, trimitem la această definiţie în ederea interpretării conceptului "ameninţarea cu aplicarea violenţei neperi-uloase pentru viaţă şi sănătate".[19]

      Nu contează când a fost aplicată violenţa specificată sau ameninţarea cu a - până la confiscarea documentelor sau deţinerea în stare de servitute, ori oncomitent cu acestea. Este important ca în aceste cazuri, ca şi în cazul răpirii, violenţa nepericuloasă pentru viaţă şi sănătate sau ameninţarea cu aplicarea acesteia să urmărească facilitarea confiscării documentelor de la victimă ni să aibă scopul de a o deţine în stare de servitute ori de a o răpi.[20]

      Având în vedere prevederile art. 118 din CP al RM, confiscarea documentelor, însoţită de aplicarea violenţei menţionate sau a ameninţării cu ea, săvîrşită în contextul traficului de copiii, nu necesită calificare suplimentară conform alin. (2) al art. 360 din CP al RM. Prin "documente" se înţelege: paşaportul; buletinul de identitate (inclusiv pentru apatrizi sau refugiaţi); permisul de şedere; documentul de călătorie etc.

      În conformitate cu Convenţia suplimentară a ONU privitoare la abolirea sclavajului, a traficului de sclavi şi a instituţiilor şi practicilor similare sclavajului, prin "servitute" se înţelege starea sau condiţia rezultând din faptul că un debitor s-a angajat să dea drept garanţie pentru o datorie serviciile sale personale sau ale unei alte persoane asupra căreia îşi exercită autoritatea, dacă valoarea echitabilă a acestor servicii nu este destinată lichidării datoriei sau dacă durata acestor servicii nu este limitată şi nici caracterul lor definit.[21]

      Prin servitute în scopul întoarcerii unei datorii înţelegem supunerea unei persoane la robie (slujire, aservire) pentru achitarea unei datorii care nu poate fi întoarsă la moment.[22]

1. b) Cea de-a doua din modalităţile care alcătuiesc acţiunea adiacentă se manifestă prin înşelăciune. Înşelăciunea fie că se exprimă în prezentarea vădit falsă a realităţii, fie în trecerea sub tăcere a realităţii, când are loc ascunderea faptelor şi a circumstanţelor care trebuie comunicate în cazul încheierii cu bună-credinţă şi în conformitate cu legea a convenţiei de angajare a victimei să presteze o anumită muncă, sau în cazul când victimei i se prestează servicii turistice etc. De regulă, în contextul traficului de fiinţe umane, este vorba de înşelăciunea privitoare la promisiuni, atunci când făptuitorul induce victima în eroare în ceea ce priveşte intenţiile sale adevărate (de exemplu, îi promite că va fi angajată la o muncă decentă şi bine plătită, cu toate că în realitate nu are această intenţie).

      Înşelăciunea poate fi activă, când vinovatul comunică victimei informaţii cu bună-ştiinţă false, sau pasivă, când el nu comunică victimei informaţiile pe care era obligat să le comunice, pentru a realiza traficul de fiinţe umane.

1. c) Cea de-a treia din modalităţile care alcătuiesc acţiunea adiacentă se manifestă alternativ prin:

      1) abuz de poziţie de vulnerabilitate;

      2) abuz de putere;

       3) dare sau primire a unor plăţi sau beneficii.

      Prin "abuz de poziţie de vulnerabilitate" se înţelege uzarea în mod exagerat de situaţia vulnerabilă a victimei sub aspect economic (sărăcia extremă), juridic (lipsa de încredere în organele de drept - adeseori concrescute cu reţelele de traficanţi -, precum şi necunoaşterea prevederilor legale în materie de protecţie a persoanelor traficate), afectiv (încrederea victimei în promisiunile unei persoane apropiate care se dovedeşte a fi autorul traficului de copiii sau complicele la această infracţiune) sau de altă natură.[23]

      În cazul dării sau primirii unor plăţi sau beneficii, se au în vedere oricare plăţi sau beneficii având rolul de recompensă ilicită (bănească sau sub formă de bunuri, servicii sau avantaje patrimoniale). Ipoteza primirii de către făptuitor a unor plăţi sau beneficii presupune îndeplinirea comenzii, care parvine de la o persoană interesată (de exemplu, deţinătorul unei case de toleranţă), de a cumpăra consimţământul unei persoane (părinte, tutore, curator etc.) care deţine controlul faptic sau juridic asupra victimei. în această ipoteză, persoana care dă comandă are rolul juridic de organizator sau instigator, pe când persoana care deţine controlul asupra victimei - de complice la traficul de copiii.

      Infracţiunea traficului de copii e formulată ca o componenţă formală a infracţiunii şi se consideră consumată din momentul săvârşirii a cel puţin uneia din acţiunile descrise de legea penală şi care urmăreşte cel puţin unul din scopurile arătate la lit. a)-g) alin. 1 art. 206 CP.[24]

      Latura subiectivă a infracţiunii de la art. 206 din CP al RM se exprimă, în primul rând, în vinovăţie sub formă de intenţie directă. Motivele infracţiunii pot fi diverse, dar, de cele mai multe ori, se concretizează în interesul material.[25]

      Scopul traficului de copii este unul special, deoarece se poate prezenta doar în vreuna din următoarele forme: [26]

1. a) scopul exploatării sexuale, comerciale şi necomerciale, în prostituţie sau în industria pornografică;
2. b) scopul exploatării prin muncă sau servicii forţate;
3. c) scopul exploatării în sclavie sau în condiţii similare sclaviei, inclusiv în cazul adopţiei ilegale;
4. d) scopul folosirii în conflicte armate;
5. e) scopul folosirii în activitatea criminală;
6. f) scopul prelevării organelor sau ţesuturilor pentru transplantare;
7. g) scopul abandonării în străinătate.

      Putem observa că doar cu excepţia ultimei din formele sus-menţionate, toate celelalte sunt amintite la determinarea scopului infracţiunii prevăzute la art. 165 din CP al RM. în această ordine de idei, facem trimitere Ia explicaţiile corespunzătoare privitoare la infracţiunea dată.

      Cât priveşte scopul abandonării în străinătate, conţinutul noţiunii "abandonare în străinătate" va fi supus analizei cu prilejul examinării infracţiunii de la art. 207 din CP al RM.

      În legătură cu prevederile de la alin. (2) al art. 206 din CP al RM, trebuie de menţionat, înainte de toate, că circumstanţele specificate la lit. a)-f) ale acestui alineat au menirea să agraveze răspunderea penală a făptuitorului. în afară de aceasta, este necesar a consemna că, de fapt, la aceste prevederi sunt indicate modalităţile alternative ale acţiunii adiacente. Astfel, conchidem că latura obiectivă a faptei prevăzute la alin. (2) al art. 206 din CP al RM are o structură complexă (în comparaţie cu fapta de la alineatul (1) al aceleiaşi norme). De aceea, latura obiectivă a faptei prevăzute la acest alineat va fi întregită când oricăreia din cele şase modalităţi ale acţiunii principale (nominalizate la alineatul (1) al aceleiaşi norme) i se va adăuga oricare din cele şase modalităţi ale acţiunii adiacente (indicate la lit. a)-f) din alin. (2) al art. 206 din CP al RM).

      La lit. a) din alin. (2) al art. 206 din CP al RM, acţiunea adiacentă constă în aplicarea violenţei fizice sau psihice asupra copilului. Noţiunile de violenţă fizică şi violenţă psihică au fost analizate anterior. În contextul modalităţii examinate, prin "violenţă fizică" se are în vedere vătămarea intenţionată uşoară a integrităţii corporale sau a sănătăţii, maltratarea intenţionată sau alte acte de violenţă. În cazul vătămării intenţionate grave sau medii a integrităţii corporale sau a sănătăţii, calificarea trebuie făcută prin concurs: art. 206 (cu excepţia lit. a) din alin. (2)) şi art. 151 sau art.152 din CP al RM. Această soluţie se impune datorită faptului că, în cazul modalităţii de la lit. d) din alin. (3) al art. 206 din CP al RM, făptuitorul manifestă imprudenţă faţă de vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii.

      În situaţia în care făptuitorul aplică violenţa psihică, calificarea suplimentară conform art. 155 din CP al RM nu este necesară.

      La lit. b) din alin. (2) al art. 206 din CP al RM, acţiunea adiacentă constă în abuzul sexual asupra copilului sau în exploatarea sexuală comercială şi ne-comercială a acestuia. Prin "abuz sexual" trebuie de înţeles: acţiunile violente cu caracter sexual; constrângerea la acţiuni cu caracter sexual; raportul sexual cu o persoană care nu a atins vârsta de 16 ani; acţiunile perverse. în această ipoteză, nu este necesară calificarea suplimentară conform art. 172, 173, 174 sau art. 175 din CP al RM.

      Noţiunea "exploatarea sexuală comercială şi necomercială" a fost deja supusă investigării cu prilejul examinării infracţiunii de la art. 165 din CP al RM.

      La lit. c) din alin. (2) al art. 206 din CP al RM, acţiunea adiacentă se poate înfăţişa sub oricare dintre următoarele forme cu caracter alternativ:

      1) aplicarea torturii, a tratamentelor inumane sau degradante;

      2) violul;

      3) protitarea de dependenţa fizică a copilului;

      4) folosirea armei;

      5) ameninţarea cu divulgarea informaţiilor confidenţiale familiei copilului sau altor persoane.

      În contextul traficului de copii, tortura, tratamentele inumane sau degradante se aplică, ca şi în cazul traficului de fiinţe umane, în scopul de a asigura subordonarea victimei. în vederea interpretării conceptului "aplicarea torturii, a tratamentelor inumane sau degradante pentru a asigura subordonarea copilului", trimitem la explicaţiile de rigoare privind fapta de la lit. e) din alin. (2) al ait. 151 din CP al RM şi de la lit. f) din alin. (2) al art. 165 din CP al RM.

      Căt priveşte noţiunea de viol, aceasta a fost analizată la examinarea infracţiunii de la art. 171 din CP al RM.[27]

      Pentru a evita repetările inutile, la interpretarea celorlalte forme, sub care se poate înfăţişa acţiunea adiacentă de la lit. c) din alin. (2) al art. 206 din CP al RM, este plauzibilă o abordare similară celeia efectuate cu privire la moda-litalea de la lit. f) din alin. (2) al art. 165 din CP al RM.

      La lit. d)-f) din alin. (2) al art. 206 din CP al RM, acţiunea adiacentă constă, respectiv, în:

      - exploatarea în sclavie sau în condiţii similare sclaviei;

      - folosirea copilului în conflicte armate;

      - prelevarea organelor sau ţesuturilor pentru transplantare.

      Nici aceste noţiuni nu necesită a fi investigate din nou, deoarece ne sunt cunoscute de la examinarea faptelor prevăzute la art. 167, alin. (1) al art. 165 şi, respectiv, lit. 1) din alin. (3) al art. 145 din CP al RM.

      În încheierea analizei agravantelor de la alin. (2) al art. 206 din CP al RM, nu putem să nu remarcăm faptul că unele dintre acestea reprezintă, de fapt, realizarea unor forme ale scopului special al traficului de copii, specificate la litera a), b), c), d), f) din alin. (1) al art. 206 din CP al RM.[28]

      În ce priveşte circumstanţele agravante de la alin. (3) al art. 206 din CP al RM, acestea trebuie tratate în maniera în care agravantele similare au fost tratate anterior.

      Subiectul infracţiunii este persoana fizică responsabilă, care la momentul săvârşirii infracţiunii a împlinit vârsta de 16 ani.[29]

      Comiterea abuzului de putere, în contextul acţiunii adiacente de la lit. c) din alin. (1) al art. 165 din CP al RM, reclamă calitatea specială de persoană cu funcţie de răspundere reprezentând autoritatea publică centrală sau locală. În baza prevederilor art. 123 din CP al RM, prin astfel de persoană se are în vedere persoana căreia, într-o instituţie de stat sau a administraţiei publice locale ori într-o subdiviziune a lor, i se acordă, permanent sau provizoriu, prin stipularea legii, prin numire, alegere sau în virtutea unei însărcinări, anumite drepturi şi obligaţii în vederea exercitării funcţiilor autorităţii publice.[30]