Latura obiectivă a infracţiunii este realizată prin atragerea de către o persoană care a atins vârsta de 18 ani a minorilor în consumul ilegal de droguri, medicamente şi alte substanţe cu efect narcotizant.[51]
Potrivit pct. 11 al Hotărârii Plenului CS.J. Despre practica aplicării de către instanţele judecătoreşti a legislaţiei privind infracţiunile legate de mijloacele narcotice şi substanţele cu efect puternic şi toxice din 27 martie 1997, prin atragerea minorilor în consumul ilegal de droguri, medicamente şi alte substanţe cu efect narcotizant se înţelege incitarea la consumarea lor prin orice acţiuni intenţionate, prin violenţă, înşelăciune, limitarea libertăţii, tortura sau umilirea persoanei, precum şi înduplecarea, propunerea, sfătuirea,şi alte acţiuni urmărind scopul de a-l influenţa pe minor şi de a-i trezi dorinţa să consume substabţe narcotice.
În conformitate cu art. 1 al Legii cu privire la circulaţia substanţelor narcotice, psihotrope şi precursorilor din 6 mai 1999, prin droguri se subînţeleg substanţele narcotice (numite şi stupefiante) şi substanţele psihotrope (numite tot stupefiante).
Tot acolo se arată că prin substanţă narcotică (stupefiant) se înţelege o substanţă de origine naturală sau sintetică, precum şi un preparat conţinând o substanţă, care provoacă dereglări psihice în urma consumului lor excesiv.
Lista substanţelor narcotice este arătată în tabelele I, II, III şi IV ale Convenţiei unice asupra stupefiantelor, adoptată la New-York la 30 martie 1961, şi Protocolul de modificare a acestei convenţii, adoptat la Geneva la 25 martie 1972. De exemplu, heroina, haşişul, marihuana, morfina, opiul, cocaina, codeina etc.
Potrivit art. 1 al Convenţiei asupra substanţelor psihotrope, adoptată la Viena la 21 februarie 1971 şi art. 1 a Legii din 6 mai 1999, sintagma substanţă psihotropă înseamnă orice substanţă, fie de origine naturală, fie de origine sintetică, sau orice produs natural din tabelele I, II, III sau IV ale acestei Convenţii care provoacă dereglări psihice şi dependenţă fizică de consumul lor excesiv. De exemplu, brolamfetamina, cationul, eticiclidinul, amfetamina, amobarbitalul, aerorzalamul etc.
Dintre medicamente şi alte substanţe cu efect narcotizant fac parte substanţele (în afară de cele narcotice şi psihotrope) care prezintă pericol pentru viaţa şi sănătatea oamenilor în cazul consumului lor nesancţionat. Acestea pot provoca dependenţă fizică faţă de ele, influenţă stimulatoare sau depresivă asupra sistemului nervos, conducând la halucinaţii, dereglarea funcţiilor motorice şi de gândire, conduitei, perceperii, schimbarea dispoziţiei etc.
Lista medicamentelor şi substanţelor cu efect narcotizant e întocmită de Comitetul permanent de control asupra drogurilor al Republicii Moldova. Dintre ele pot fi citate aminorexul, butalibitalul, vinilbitalul, ketozalamul, mazindolul, pemolinul, secobarbitalul, touolul, cloroformul, esteul etc.
Infracţiunea se consideră consumată din momentul atragerii efective a cel puţin unui minor în consumul ilegal de droguri, medicamente sau alte substanţe cu efect narcotizant.[52]
Latura subiectivă a infracţiunii este caracterizată numai prin intenţie directă.
Subiect al infracţiunii poate fi orice persoană fizică responsabilă, care a împlinit vârsta de optsprezece ani.
Alin. 2 art. 209 CP. agravează răspunderea penală pentru aceleaşi acţiuni săvârşite: b) cu aplicarea violenţei sau cu ameninţarea aplicării ei.
Pentru determinarea gradului de gravitate a violenţei aplicate sau cu care a fost ameninţat minorul (lit. b) alin. 2 art. 209 CP.) confruntăm sancţiunile acestei circumstanţe agravante cu sancţiunile art. 151 şi 152 CP. De aici deducem că violenţele arătate în art. 152 CP. sunt completamente cuprinse de circumstanţa agravantă analizată şi nu mai cer o calificare suplimentară şi în baza acestor articole. Din contra, vătămările corporale grave depăşesc gravitatea violenţii acestei circumstanţe agravante şi de aceea cele săvârşite vor constitui un concurs de infracţiuni - lit. b) alin. 2 art. 209 şi alin. 1 art. 151 CP.