Drept

Practicile anticoncurenţiale sunt acte şi fapte la care recurg întreprinderile, în scopul dobândirii unei poziţii dominante pe piaţă. Poziţia dominantă pe piaţă este similară cu aceea de monopol, respectiv atunci când o firmă care activează singură pe piaţa în cauză poate să profite din plin de puterea ei faţă de distribuitorii şi consumatorii bunurilor sau serviciilor pe care le furnizează. Pentru a dobândi o poziţie dominantă pe piaţă, o întreprindere are două posibilităţi:

1. fie încearcă să încheie înţelegeri cu concurenţii existenţi (cei care vând acelaşi produs sau prestează acelaşi serviciu), înţelegeri de fixare a preţului şi împărţire a pieţelor;
2. fie încearcă să devină cea mai puternică sau unica întreprindere care aprovizionează piaţa, prin utilizarea unor practici anticoncurenţiale care să-i sporească puterea de piaţă.

Legea Republicii Moldova „Cu privire la protecţia concurenţei” reglementează, în mod special, relaţiile care exercită influenţă asupra concurenţei pe pieţele de mărfuri, la care participă agenţi economici, autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale, cetăţeni, dar şi relaţiile care apar pe pieţele de capital. De asemenea, se defineşte situaţia dominantă pe piaţă - situaţia exclusivă a agentului economic pe piaţa de mărfuri, care îi dă acestuia, singur sau împreună cu alţi agenţi economici, posibilitatea de a exercita influenţă decisivă asupra condiţiilor generale de circulaţie a mărfii pe piaţa respectivă sau de a împiedica accesul pe piaţă unor alţi agenţi economici.

Este recunoscută dominantă situaţia agentului economic a cărui cotă pe piaţa unei anumite mărfi depăşeşte 35%. La determinarea acestei cote se iau ca bază producţia din ţară, importul şi stocurile. Întreprinderile ce depăşesc acest prag sunt incluşi în Registrul agenţilor economici monopolişti.

Pentru prima dată astfel de plafon a fost stabilit în Marea Britanie de către Legea antimonopol din anul 1948, care impunea informarea Comisiei de reglementare a monopolurilor dacă o firmă sau un conglomerat de firme deţineau mai multi de ⅓ din piaţa unui bun, urmând ca în 1973 acest plafon să se reducă la 25%.

Potrivit Legii nominalizate mai sus, la acţiunile anticoncurenţă se raportă:

1. a) activitatea monopolistă:

    - abuzul de situaţia dominantă pe piaţă;

    - acordul anticoncurenţă dintre agenţi economici;

1. b) concurenţa neloială;
2. c) activitatea autorităţilor  administraţiei publice de limitare  a concurenţei.

Abuzul de situaţia dominantă pe piaţă - sunt interzise  acţiunile agentului economic cu o situaţie dominantă pe piaţă, precum şi acţiunile mai multor agenţi economici ce deţin în comun o astfel de situaţie care duc sau care pot duce la limitarea concurenţei şi (sau) la lezarea intereselor unor alţi agenţi economici, precum şi ale persoanelor fizice, inclusiv prin:

1. impunere a contragentului la condiţii intenţionat nefavorabile lui sau la condiţii care nu fac obiectul contractului (cerinţe nemotivate privind transmiterea de mijloace financiare, de alte bunuri, precum şi de drepturi patrimoniale);
2. constrângere a contragentului de a încheia contract doar cu condiţia procurării (vânzării) unor alte mărfuri sau a renunţării de a procura mărfuri de la alţi agenţi economici, sau a vinderii de mărfuri către alţi agenţi economici sau consumatori;
3. menţinere a deficitului artificial de mărfuri pe piaţă pe calea reducerii, limitării sau întreruperii premeditate a producţiei, în pofida existenţei unor condiţii prielnice de producere, scoaterii mărfurilor din circuit, acumulării de mărfuri sau pe alte căi;
4. aplicare faţă de contragent a unor măsuri discriminatorii care l-ar plasa într-o situaţie nefavorabilă în raport cu alţi agenţi economici;
5. stabilire a unor restricţii la preţurile de revânzare a mărfurilor;
6. creare de obstacole în calea pătrunderii pe piaţă (ieşirii de pe piaţă) a unor alţi agenţi economici;
7. stabilire a unor preţuri monopoliste joase (dumping);
8. stabilire a unor preţuri monopoliste ridicate;
9. renunţare neîntemeiată la încheierea de contract cu unii cumpărători (beneficiari) atunci cînd există posibilitatea producerii sau livrării mărfurilor respective.

Acordurile anticoncurenţă dintre agenţii economici - este interzis şi este considerat nul, în modul stabilit, integral sau parţial, orice acord (acţiune coordonată) încheiat sub orice formă între agenţi economici concurenţi care deţin în comun o parte de peste 35 la sută pe piaţa unei anumite mărfi dacă aceste acorduri (acţiuni coordonate) au sau pot avea drept rezultat limitarea concurenţei, inclusiv sunt îndreptate spre:

1. stabilirea (menţinerea) de preţuri (tarife), rabaturi, adaosuri (suplimente) pentru a leza interesele concurenţilor;
2. majorarea, reducerea sau menţinerea preţurilor la licitaţii;
3. efectuarea de licitaţii prin înţelegere secretă;
4. divizarea pieţei după principiul teritorial sau în funcţie de volumul vânzărilor sau achiziţiilor, de sortimentul mărfurilor comercializate sau de categoria vânzătorilor ori a cumpărătorilor (beneficiarilor);
5. limitarea producţiei, livrării, inclusiv prin stabilirea de cote;
6. limitarea accesului pe piaţă, înlăturarea de pe piaţă a altor agenţi economici în calitatea lor de vânzători de anumite mărfuri sau înlăturarea cumpărătorilor (beneficiarilor) lor;
7. renunţarea nemotivată la încheierea de contracte cu anumiţi vânzători sau cumpărători (beneficiari).

De asemenea, este interzis şi este considerat nul, în modul stabilit, integral sau parţial, orice acord (acţiune coordonată) al agenţilor economici neconcurenţi, unul dintre care deţine o situaţie dominantă pe piaţă, iar celălalt este furnizorul sau cumpărătorul (beneficiarul) acestuia, dacă un astfel de acord (acţiune coordonată) conduce sau poate conduce la limitarea concurenţei, inclusiv este îndreptat spre:

1. a) limitarea teritoriului vânzării sau cercului de cumpărători;
2. b) stabilirea de restricţii la preţurile de revânzare a mărfurilor vândute cumpărătorului;
3. c) interzicerea agenţilor economici de a desface mărfuri produse de concurenţi.

Este interzis şi este considerat nul, în modul stabilit, integral sau parţial, orice acord (acţiune coordonată) al agenţilor economici neconcurenţi care nu sunt între ei furnizori sau cumpărători, toţi sau cel puţin unul dintre care deţine o situaţie dominantă pe piaţa unei anumite mărfi, dacă un astfel de acord (acţiune coordonată) conduce sau poate conduce la limitarea concurenţei pe piaţă.

În cazuri excepţionale, acordurile (acţiunile coordonate) ale agenţilor economici menţionate pot fi considerate legitime dacă agenţii economici demonstrează că efectul benefic al acţiunii lor va depăşi consecinţele negative pentru piaţa de mărfuri respectivă.

Concurenţa neloială - agentului economic i se interzice să efectueze acte de concurenţă neloială, inclusiv:

1. să răspândească informaţii false sau neautentice care pot cauza daune unui alt agent economic şi (sau) pot prejudicia reputaţia lui;
2. să inducă în eroare cumpărătorul privitor la caracterul, modul şi locul fabricării, la proprietăţile de consum, la utilitatea consumului, la cantitatea şi calitatea mărfurilor;
3. să compare neloial în scopuri publicitare mărfurile produse sau comercializate de el cu mărfurile altor agenţi economici;
4. să folosească neautorizat, integral sau parţial, marca comercială, emblema de deservire a altor obiecte ale proprietăţii industriale, firma unui alt agent economic, să copieze forma, ambalajul şi aspectul exterior al mărfii unui alt agent economic;
5. să obţină nelegitim informaţii ce constituie secretul comercial al unui alt agent economic, să le folosească sau să le divulge.

Acţiunile autorităţilor administraţiei publice care limitează concurenţa - autorităţile administraţiei publice nu au dreptul:

1. să interzică constituirea de noi agenţi economici într-un anumit domeniu de activitate, să stabilească interdicţii asupra practicării unor genuri de activităţi sau asupra producerii unor mărfuri, cu excepţia cazurilor prevăzute de legislaţie;
2. să dea agentului economic indicaţii privitor la încheierea prioritară de contracte, la livrarea prioritară a unor mărfuri către anumite categorii de cumpărători, cu excepţia cazurilor prevăzute de legislaţie;
3. să acorde neîntemeiat unor agenţi economici facilităţi fiscale sau de altă natură, să le creeze o situaţie privilegiată faţă de alţi agenţi economici care activează pe aceeaşi piaţă de mărfuri;
4. să stabilească alte condiţii discriminatorii sau de privilegiere pentru activitatea unor agenţi economici.

Autorităţilor administraţiei publice li se interzice să emită decizii cu privire la:

1. repartizarea centralizată a mărfurilor, cu excepţia cazurilor de exercitare a funcţiilor statului în domeniul protecţiei sociale a consumatorului;
2. stabilirea de interdicţii asupra comercializării  mărfurilor dintr-o zonă în alta a Republicii Moldova;
3. limitarea drepturilor agenţilor economici de procurare sau comercializare a mărfurilor;
4. stabilirea unor alte interdicţii şi restricţii, neprevăzute de lege, care limitează independenţa agenţilor economici.

În cazuri excepţionale, autorităţile administraţiei publice pot emite deciziile enumerate pentru lichidarea consecinţelor calamităţilor naturale şi catastrofelor şi pentru prevenirea epidemiilor, în conformitate cu legislaţia.

Organul de protecţie a concurenţei în R. Moldova este Agenţia Naţională de Protecţie a Concurenţei (ANPC), creată prin Hotărârea Parlamentului, Nr. 21-XVI, din 16.02.2007, ca autoritate permanentă în administraţia publică, având ca scop promovarea politicii statului în domeniul protecţiei concurenţei,  limitarea şi reprimarea activităţii anticoncurenţă a agenţilor economici, a autoritarilor administraţiei publice, precum şi efectuarea controlului asupra executării legislaţiei cu privire la protecţia concurentei.