Refuzul intentării procesului de insolvabilitate în cazul insuficienţei masei debitoare
Conform art.153 al Legii insolvabilităţii atunci cînd se constată că debitorul nu dispune de bunuri sau că bunurile lui nu permit acoperirea cheltuielilor procesului de insolvabilitate, instanţa de judecată adoptă o încheiere prin care respinge cererea introductivă şi hotărăşte lichidarea debitorului. Această încheierea de respingere a cererii introductive poate fi contestată cu recurs. Respingerea cererii introductive, însă, nu va avea loc dacă se va depune o sumă de bani suficientă pentru achitarea cheltuielilor procesului de insolvabilitate, iar persoana care a achitat cheltuielile astfel prevăzute, poate cere restituirea lor din contul persoanelor debitorului, recunoscute în modul stabilit drept culpabile de neîndeplinirea obligaţiei de depunere a cererii introductive. [2,p.572]
In cazul respingerii cererii, instanţa de judecată desemnează o comisie de lichidare sau un lichidator pentru lichidarea debitorului. Comisia de lichidare (lichidatorul) întocmeşte bilanţul de lichidare a debitorului, concluzia despre lipsa masei debitoare şi le prezintă instanţei de judecată spre aprobare. Instanţa de judecată aprobă bilanţul de lichidare şi adoptă o hotărîre de lichidare a debitorului, al cărei dispozitiv se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova în termen de 10 zile din data adoptării.
După ce primeşte hotărîrea instanţei de judecată, Camera Înregistrării de Stat radiază imediat debitorul din Registrul de stat al întreprinderilor sau din Registrul de stat al organizaţiilor la data emiterii hotărîrii.
Datele privind debitorii cărora nu li s-au intentat procese de insolvabilitate se înscriu în registrul cauzelor de insolvabilitate, care este ţinut de instanţa de judecată competentă.
Încetarea procesului de insolvabilitate din lipsa masei debitoare
În caz că după intentarea procesului de insolvabilitate, se stabileşte că masa debitoare nu este suficientă pentru a acoperi cheltuielile procesului, instanţa de judecată prin prisma art. 154 al Legi insolvabilităţii trebuie să înceteze procesul. Excepţie de la cele enunţate anterior, poate face doar situaţia cînd creditorii sau un terţ achită cheltuielile procesului de insolvabilitate ceea ce le permite ulterior să ceară restituirea lor din contul persoanelor debitorului, recunoscute în modul stabilit drept culpabile de neîndeplinirea obligaţiei de depunere a cererii introductive.
Înainte de adoptarea hotărîrii de încetare, instanţa de judecată audiază adunarea creditorilor, administratorul şi creditorii masei. Dacă există mijloace băneşti atunci administratorul trebuie să achite cheltuielile procesului de insolvabilitate, iar dintre acestea, în primul rînd spezele administrative, în dependenţă de mărimea lor.
În continuare instanţa de judecată desemnează o comisie de lichidare sau un lichidator pentru lichidarea debitorului. Comisia de lichidare (lichidatorul) întocmeşte bilanţul de lichidare a debitorului, concluzia despre lipsa masei debitoare şi le prezintă instanţei de judecată spre aprobare. Instanţa de judecată aprobă bilanţul de lichidare şi adoptă o hotărîre de lichidare a debitorului, al cărei dispozitiv se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova în termen de 10 zile din data adoptării.
După ce primeşte hotărîrea instanţei de judecată, Camera Înregistrării de Stat radiază imediat debitorul din Registrul de stat al întreprinderilor sau din Registrul de stat al organizaţiilor la data emiterii hotărîrii.
Dacă cheltuielile procesului de insolvabilitate sunt acoperite, dar masa debitoare nu este suficientă pentru acoperirea altor obligaţii scadente ale masei (creanţele masei), administratorul este obligat să informeze instanţa de judecată despre insuficienţa masei. Administratorul are aceeaşi obligaţie în cazul în care este previzibil că masa să nu fie suficientă pentru acoperirea altor obligaţii ale sale la momentul scadenţei lor.
Instanţa de judecată, de asemenea, trebuie să avizeze creditorii masei debitoare despre insuficienţa masei. Obligaţiile administratorului privind administrarea şi valorificarea masei rămîn valabile şi după avizarea despre insuficienţa masei debitoare. Astfel, administratorul trebuie să stingă obligaţiile masei debitoare conform următoarelor grade de prioritate, iar în cadrul aceluiaşi grad - proporţional sumei: 1) cheltuielile procesului de insolvabilitate; 2) obligaţiile masei debitoare, care rezultă din acţiunile administratorului după avizarea despre insuficienţa masei debitoare, inclusiv impozite, taxe şi alte obligaţii de plată care nu ţin de cheltuielile procesului 3) alte obligaţii ale masei.
Sunt considerate creanţe ale masei debitoare: 1) obligaţiile din contractele bilaterale, pe care administratorul a ales să le execute după ce a avizat cu privire la insuficienţa masei 2) obligaţiile dintr-un raport cu executare succesivă, în măsura în care administratorul a acceptat, după ce a făcut public avizul despre insuficienţa masei debitoare, să efectueze o contraprestaţie pentru această masă.
Imediat după ce administratorul a distribuit masa debitoare conform art.156 al Legi nr.632/2001, instanţa încetează procesul de insolvabilitate. După ce a emis avizul despre insuficienţa masei debitoare, administratorul prezintă o dare de seamă cu privire la activitatea sa. Dacă sunt descoperite bunuri ale masei debitoare după încetarea procesului de insolvabilitate, instanţa decide, din oficiu sau la cererea administratorului ori a unui creditor al masei, asupra distribuirii suplimentare. [2,p.573]
Încetarea procesului de insolvabilitate din lipsa temeiului de insolvabilitate Procesul de insolvabilitate va înceta la cererea debitorului dacă acesta garantează că, după încetarea procesului, nu va fi în stare de insolvabilitate sau de supraîndatorare (în situaţia cînd ultima a servit ca temei pentru intentarea procesului). Cererea de încetare a procesului este admisă dacă lipsa temeiului de insolvabilitate este probată.
Încetarea procesului de insolvabilitate cu acordul creditorilor
În cadrul procesului de insolvabilitate creditorii au puterea de a hotărî soarta de facto a debitorului. Astfel dacă, după expirarea termenului de înaintare a creanţelor, debitorul dispune de aprobarea tuturor creditorilor chirografari care au înaintat creanţe atunci procesul de insolvabilitate poate încetează la cererea debitorului cu acordul creditorilor. In ceea ce priveşte aprobarea sau garantarea creditorilor a căror creanţe sunt contestate de către debitor sau de administrator, precum şi a creditorilor garantaţi, hotărăşte instanţa de judecată, la propria latitudine. Procesul de insolvabilitate poate înceta la cererea debitorului pînă la expirarea termenului de înaintare a creanţelor dacă nu sunt cunoscuţi alţi creditori care şi-au dat expres acordul.
Încetarea procesului de insolvabilitate după confirmarea planului
Legea nr. 632/2001 prevede că, după intentare procesul de insolvabilitate se desfăşoară în continuare ca un proces de lichidare a patrimoniului (bunurilor) debitorului şi de repartizare între creditori a banilor obţinuţi. Dacă însă debitorul sau administratorul insolvabilităţii propune, iar adunarea creditorilor şi instanţa de judecată acceptă, faţă de debitorul insolvabil poate fi aplicată procedura planului. Astfel, în sensul Legii nr.632/2001, procesul de insolvabilitate poate avea două faze: procedura planului şi procedura de lichidare a patrimoniului.
Procedura planului are ca scop restabilirea solvabilităţii debitorului, ori executarea obligaţiei într-un alt mod decât vânzarea bunurilor debitorului.
Procedura planului poate fi aplicată numai dacă planul propus este acceptat de creditori şi confirmat de instanţa de judecată. În această procedură, titularul dreptului de gestiune şi dispoziţie asupra bunurilor şi al dreptului de reprezentare a debitorului rămâne a fi conducătorul acestuia, desemnat de adunarea generală a asociaţilor, iar administratorul desemnat de instanţă doar supraveghează activitatea acestuia. [5,p.254]
Astfel dacă planul propus a fost acceptat de adunarea creditorilor atunci instanţa trebuie sa decidă asupra confirmării sau refuzului de confirmare a acestuia.
După ce hotărîrea de confirmare a planului devine definitivă, instanţa de judecată, prin prisma art.191 din Legea insolvabilităţii, dispune, printr-o hotărîre, încetarea procesului de insolvabilitate şi continuă procedura planului. Dispozitivul hotărîrii privind încetarea procesului de insolvabilitate se publică în conformitate cu art.19 al aceleeaşi legi şi se notifică în mod individual debitorului, administratorului şi membrilor comitetului creditorilor.
Din momentul adoptării hotărîrii de încetare a procesului de insolvabilitate şi de continuare a procedurii planului, debitorul reintră în dreptul de administrare a masei debitoare, administratorului revenindu-i în continuare un rol de supraveghere a activităţii debitorului.
Procedura încetării procesului de insolvabilitate
Cererea de încetare a procesului de insolvabilitate, conform prevederilor legale va fi adusă la cunoştinţa creditorilor şi depusă la dosar pentru accesul liber al creditorilor. Contra unei astfel de cereri, creditorii chirografari pot face opoziţie în scris. Instanţa de judecată adoptă hotărîrea privind încetarea procesului după audierea solicitantului, a administratorului şi comitetului creditorilor, dacă un asemenea comitet a fost desemnat. In cazul opoziţiei, va fi audiat şi creditorul care a înaintat opoziţia. În caz de încetare a procesului de insolvabilitate, administratorul trebuie să achite creanţele necontestate ale creditorilor masei debitoare şi să depună garanţie pentru cele contestate.
Hotărîrea prin care procesul de insolvabilitate încetează, inclusiv temeiul încetării, se dă publicităţii, iar debitorul, administratorul şi membrii comitetului creditorilor se notifică cu privire la data încetării. O dată cu încetarea procesului, debitorul îşi redobîndeşte dreptul de a dispune liber de bunurile masei. [2,p.573]
Dacă procesul de insolvabilitate încetează, dreptul la recurs îl are fiecare creditor chirografar şi debitorul, după caz.