Drapelul este simbol al suveranităţii şi se bucură de respect. Drapelul nu este numai un obiect de comunicare, ci reprezintă şi un set de semnificaţii şi sentimente comune pentru o anumită comunitate, populaţie. Există un set de reguli privind arborarea drapelelor.
Uzanţe privind arborarea:
- pentru un drapel:
- în arii închise un drapel se poziţionează în centru sau în stânga în raport cu cei care îl privesc;
- în locul cel mai important faţă de deschiderea principală atunci când ne aflăm în interioare;
- în cazul prezidiilor, indiferent de sală, este poziţionat în stânga prezidiului;
- pe clădiri se arborează în centrul faţadei sau la stânga intrării sau în centru pe clădire; în cazul clădirilor cu cupole se poate poziţiona pe cel mai înalt punct.
- pentru două drapele:
- înălţimea catargelor şi dimensiunea drapelelor vor fi egale;
- amplasarea drapelelor se face numai după ce se stabileşte locul de onoare;
- amplasarea lor se face pornind de la stânga spre dreapta.
- pentru mai multe drapele:
- Drapelul cu o importanţă mai mare se pune în centru, urmat în stânga celui ce priveşte de cel de-al doilea, iar în dreapta următorul.
- dispunerea în cerc sau pătrat:
- oricare ar fi poziţia folosită, drapelele sunt poziţionate în sensul acelor de ceasornic.
- dispunerea în paralel:
- drapelele sunt amplasate paralel, pornind de la dreapta la stânga, în frunte aflându-se drapelul cu cea mai mare importanţă.
Întotdeauna drapelul ţării gazdă este în locul cel mai vizibil; în nici o circumstanţă nu cedează locul.
Când arborarea drapelelor străine se face în acelaşi timp cu cele locale (regionale): întâi ţara, provincia, oraşul gazdă şi apoi cele ale oaspeţilor - fiecare la categoria sa.
Coborârea în bernă reprezintă ultimul salut pe care comunitatea îl aduce pe cale oficială memoriei defunctului. Arborarea se face din ziua decesului până la înmormântare fie prin plasarea lancei în poziţie orizontală, fie prin încadrarea drapelului într-o bandă neagră (sau punerea unei eşarfe negre la vârful lancei).