Tratatele constituie acele acte juridice prin care România iși exprimă consimţimântul de a fi legată din punct de vedere juridic în materia drepturilor omului. Problemele formei juridice, ale organului competent și ale actului prin care România devine parte la un astfel de tratat sunt reglementate, în principal, prin Legea nr. 590/2003 privind tratatele.
Definiția legală a tratatului: prin tratat se înţelege actul juridic, indiferent de denumire sau de formă, care consemnează în scris un acord la nivel de stat, la nivel guvemamental sau departamental având ca scop de a crea, de a modifica ori de a stinge drepturi şi obligaţii juridice sau de altă natură, guvernat de dreptul internațional public și consemnat într-un instrument unic ori de două sau mai multe instrumente conexe (art. 1 din Legea nr. 590/2003).
Prin încheierea tratatelor se înţelege succesiunea de etape care trebuie urmate,
ansamblul de activități care trebuie desfășurate, precum și ansamblul de proceduri și reguli care trebuie respectate astfel încât tratatul să intre în vigoare pentru România.
Prin ratificare se înţelege modalitatea de exprimare a consimțământului de a deveni parte la un tratat care a fost semnat de partea română prin adoptarea unei legi de ratificare de către Parlament sau în condiţiile legii, prin ordonanţa de urgenţă a Guvemului.
Prin aprobare se înţelege modalitatea de exprimare a consimţământului de a deveni parte la un tratat multilateral care nu a fost semnat de partea română.
Prin rezervă se înţelege declaraţia unilaterală, oricare ar fi conţinutul său denumirea sa formulată cu ocazia semnării, ratificării, aprobării, aderării sau acceptării unui tratat multilateral prin care se urmarește moditicarea sau excluderea efectelor juridice ale anumitor prevederi ale acestuia (pentru partea română, daci tratatul nu interzice asemenea rezerve și ele sunt conforme dreptului internațional). Pentru a produce efecte, rezervele formulate la semnare trebuie confirmate la ratificare sau la aprobare.
Organul competent să ratifice sau să adere la un tratat internațional este Parlamentul României. Actul de ratificare sau de aderare este legea.
Cu caracter general, tratatele internaționale se ratifică prin lege ordinară, cu excepţia tratatelor internaţionale care au ca obiect relaţii sociale pe care Constituţia României le rezervă legii organice; aceste relaţii sociale trebuie să fie ratificate prin lege organică.
Potrivit art. 73 pct. 3 din Constituţia României 2003, prin lege organică se reglementează (domeniul de reglementare al legii organice):
- sistemul electoral:
- organizarea și funcţionarea autorităţii electorale permanente;
- organizarea, funcţionarea și finanțarea partidelor politice;
- statutul deputaţilor şi al senatorilor; stabilirea indemnizaţiei și a celorlalte drepturi ale acestora;
- organizarea și desfășurarea referendumului;
- organizarea Guvemului şi a Consiliului Suprem de Apărare a Ţării;
- infractiunile, pedepsele și regimul executării acestora;
- acordarea amnistiei sau a graţierii colective;
- regimul stării de asediu și al stării de urgenţă;
- statutul funcţionarilor publici;
- contenciosul administrativ;
- organizarea și funcţionarea Consiliului Superior al Magistraturii, a instanţelor
judecatorești, a Ministerului Public şi a Curții de Conturi;
- regimul juridic general al proprietății și al moștenirii;
- organizarea administraţiei publice locale, a teritoriului, precum și regimul general privind autonomia locală;
- regimul general privind raporturile de muncă, sindicatele, patronatele și protecţia socială
- statutul minorităţilor naţionale din România;
- celelalte domenii pentru care în Constituţie se prevede adoptarea de legi organice este expres și limitativ arătat în Constituţie.
În realitate, e greu de imaginat că un tratat internațional în materia drepturilor omului să nu consacre măcar unul dintre aceste drepturi ale omului.
Prin urmare, în fapt, datorită conţinutului lor, aproape toate tratatele internaţionale în materia drepturilor omului trebuie ratificate prin lege organică şi nu prin lege ordinară.
Legile organice se adoptă cu votul majorităţii membrilor fiecărei Camere a Parlamentului Romăniei.
Legile ordinare se adoptă cu votul majorităţii membrilor prezenţi în fiecare Cameră.