Cu respectarea prevederilor cuprinse în Codul muncii privitoare la durata timpului de muncă, angajatorul poate stabili şi programe individualizate de muncă. Acest mod de organizare a timpului de muncă presupune împărţirea timpului de muncă în două perioade, o perioada fixă în care personalul se află simultan la locul de muncă şi o perioadă variabilă, care presupune ca salariatul singur îşi alege orele de sosire şi de plecare. Această posibilitate acordată salariatului trebuie însă să se facă atât cu respectarea timpului de muncă zilnic, cât şi cu respectarea duratei maxime legale a timpului de muncă.
Spre deosebire de programul de lucru inegal care stabileşte un singur interval compact de timp pe durata căruia salariatul îşi desfăşoară activitatea, diferit în fiecare zi, cu respectarea duratei săptămânale a timpului de lucru, programul individualizat de lucru presupune împărţirea duratei zilnice a timpului de muncă în două perioade: o perioadă fixă în care toţi salariaţii acelui angajator se află simultan la locul de muncă şi o perioadă variabilă, mobilă, în care salariatul îşi alege orele de sosire şi de plecare.
În aplicarea principiului egalităţii de tratament, este prevăzut că stabilirea orarelor flexibile de lucru nu va afecta drepturile acestor salariaţi, drepturi prevăzute în contractul colectiv de muncă aplicabil.
Acest program flexibil de muncă poate fi organizat numai cu respectarea prevederilor referitoare la durata normală şi maximă a timpului de lucru.
Angajatorului îi revine obligaţia de a ţine evidenţa orelor de muncă prestate de fiecare salariat în parte. Modul concret de ţinere a evidenţei orelor prestate se va stabili prin regulamentul intern. De asemenea, angajatorului îi revine şi obligaţia de a supune controlului inspecţiei muncii această evidenţă, ori de câte ori este solicitat.