Răspunderea care atrage aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ, este o formă de răspundere juridică care are drept temei săvîrşirea unei infracţiuni cu un grad de pericol social mai redus, în condiţii care fac ca aplicarea pedepsei să nu fie necesară avînd drept consecinţă înlocuirea răspunderii penale şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ prevăzută de legea penală .
Prin natura sa, răspunderea care atrage aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ, este o formă de răspundere juridică, fiind că serveşte la realizarea prin constrîngere a ordinii de drept. Deşi are drept consecinţă aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ, răspunderea pe care o examinăm nu este o răspundere pur administrativă, ci o formă de sine stătătoare a răspunderii juridice. Temeiul acestei răspunderi îl constituie săvîrşirea unei infracţiuni, chiar dacă pericolul social al acesteia este redus.[1]
De asemenea, această răspundere atrage nu orice sancţiune cu caracter administrativ, ci numai sancţiunile prevăzute de legea penală. Trebuie de menţionat şi faptul că aplicarea acestor sancţiuni se face de către instanţa de judecată, în condiţiile prevăzute de legea penală. Trebuie menţionat şi faptul, că aplicarea acestor sancţiuni se face de numai instanţele de judecată, deoarece aşa este prevăzut în legislaţie şi nimeni altcineva nu poate aplica sancţiuni.
Este o răspundere de aceeaşi natură cu aceea pe care o atrage săvîrşirea faptei prevăzute de legea penală care nu prezintă pericolul social al unei infracţiuni.
Conform prevederilor articolului 55 al1 al Codului Penal al Republicii Moldova ,persoana care a săvîrşit pentru prima oară o infracţiune uşoară sau mai puţin gravă poate fi eliberată de răspundere penală şi trasă la răspunderea administrativă dacă s-a constatat că corectarea ei este posibilă fără a fi supusă răspunderii penale.
Persoanelor eliberate de răspundere penale în conformitate cu aliniatul 1 li se pot aplica următoarele sancţiuni administrative:
- amendă în mărime de pînă la 150 unităţi convenţionale;
- închisoarea convenţională de pînă la 90 zile.
Natura juridică a acestei modalităţi noi a liberării de răspundere penală, constă în faptul că ea poate fi aplicată după aprecierea organelor de anchetă şi juridice, dacă persoana vinovată a săvîrşit o infracţiune, ce nu prezintă un mare pericol social şi pentru care legea prevede o pedeapsă privativă de liberate pe un termen nu mai mare de un an sau o altă pedeapsă mai uşoară. Studiind tabloul infracţiunilor pentru a căror săvîrşire persoana poate fi liberată de răspundere penală cu tragerea la răspundere administrativă, putem observa că ele nu coincid concret cu nici o categorie dintre cele patru, numite mai sus. Totodată trebuie de menţionat că infracţiunile ce nu prezintă un mare pericol social, pentru care legea prevede o pedeapsă privată de libertate pe un termen nu mai mare de un an sau o altă pedeapsă mai uşoară, cuprind o parte din infracţiunile neînsemnate şi unele din infracţiunile care nu prezintă un mare pericol social. Studiind deci natura juridică a acestei modalităţi noi a liberării de răspundere penală, vedem că legislatorul a multiplicat posibilităţile organelor justiţiei de a folosi căile cele mai efective pentru corejarea şi reeducarea cît mai rapidă a persoanelor vinovate.
Apreciind după merit o faptă ilicită a persoanei pentru care sunt examinate materialele privind aplicarea sancţiunii administrative, instanţa de judecată dă dispoziţie să fie aplicată una dintre sancţiunile prevăzute de articolul respectiv al Codului Penal al Republicii Moldova.
În comparaţie cu legislaţia noastră, legislaţia României prevede şi unele condiţii de aplicare. Dintre aceste condiţii avem de menţionat:
- Condiţiile cu privire la infracţiunea săvîrşită:
- să fie săvîrşită o infracţiune, cu toate trăsăturile esenţiale arătate în articolul 17 al Codului Penal Român şi nu o simplă faptă prevăzută de legea penală, cu alte cuvinte fapta săvîrşită să poată atrage răspunderea penală, astfel aceasta nici nu ar putea fi înlocuită;
- fapta, prin conţinutul ei concret să prezinte un grad redus de pericol social, şi să nu fi produs urmări grave;
- fapta săvîrşită să nu depăşească termenul privaţiunii de liberate mai multe de un an.
- Condiţiile cu privire la persoana infractorului:
- să nu fi fost condamnată anterior la orice fel de pedeapsă, cu excepţia celor din articolul 38, şi să nu fi fost sancţionat de 2 ori tot cu sancţiuni cu caracter administrativ;
- să fi reparat integral paguba cauzată prin infracţiune, indiferent cui a fost cauzată pînă la pronunţarea hotărîrii;
- prin atitudinea sa după săvîrşira faptei să dovedească regretul acesteia.
- Convingerea instanţei pe baza datelor cauzei, că infractorul poate fi reeducat fără a i se aplica o pedeapsă, fiind suficientă una din sancţiunile administrative.
În cazul săvîrşirii unei infracţiuni cu participarea mai multor infractori, se va examina aplicabilitatea înlocuirii răspunderii penale pentru fiecare participant în parte deoarece, cu excepţia condiţiilor referitoare la infracţiune, celelalte se referă la condiţiile ce ţin de situaţia fiecărui infractor.
În cazul săvîrşirii unui concurs de infracţiuni, în principiu este aplicabilă înlocuirea răspunderii penale, deoarece legea nu prevede o excepţie expres în acest sens, dar trebuie ca pentru fiecare infracţiune să fie întrunite condiţiile arătate, iar convingerea instanţei că nu este necesară aplicarea unei pedepse, să se întemeieze şi pe aprecierea pericolului social al pluralităţii de infracţiuni în ansamblu. Faţă de această ultimă condiţie consider că nu este posibilă aplicarea înlocuirii răspunderii penale numai pentru unele din infracţiunile săvîrşite în concurs, ci ori pentru toate ori pentru nici una[2].
În cazul îndeplinirii tuturor condiţiilor arătate, instanţa are doar facultatea de a înlocui răspunderea, nefiind obligată să facă acest lucru, în sensul că instanţa poate dispune înlocuirea răspunderii penale.
Legislaţia română prevede şi următoarele sancţiuni aplicabile în cazul înlocuirii răspunderii penale cu răspunderea administrativă[3]:
- mustrarea;
- mustrarea cu avertisment;
[1] Costică Bulai. „Drept penal – Partea generală”, Bucureşti 1997.
[2] Marian Zolineac Drept penal român, p.g.1994.
[3] Cod penal al Romîniei din 15.11.1992.