Infracţiunea

Prevederi generale privind infracţiunea în legea română.

Infracţiunea este fapta care prezintă pericol social, săvîrşită cu vinovăţie şi prevăzută de legea penală.Infracţiunea este singurul temei al răspunderii penale.

  

Pericolul social al faptei art.18 Cp

Fapta care prezintă pericol social în înţelesul legii penale este orice acţiune sau inacţiune prin care se aduce atingere uneia dintre valorile arătate în art.1 şi pentru sancţionarea căreia este necesară aplicarea unei pedepse.

Nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile aparate de lege şi prin conţinutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanţă, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.

La stabilirea în concret a gradului de pericol social se ţine seama de modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum şi de persoana şi conduita făptuitorului.

În cazul faptelor prevăzute în prezentul articol, procurorul sau instanţa aplică una din sancţiunile cu caracter administrativ prevăzute în art.91.

Vinovăţia art.19 Cp

   

Vinovăţie există cînd fapta care prezintă pericol social este săvârşită cu intenţie sau din culpă.

1. Fapta este săvârşită cu intenţie cînd infractorul:
2. a) prevede rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin săvârşirea acelei fapte;
3. b) prevede rezultatul faptei sale şi, deşi nu-l urmăreşte, acceptă posibilitatea producerii lui.
4. Fapta este săvârşită din culpă cînd infractorul:
5. a) prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l acceptă, socotind fără temei că el nu se va produce;
6. b) nu prevede rezultatul faptei sale, deşi trebuia şi putea să-l prevadă.

Fapta constând într-o acţiune săvârşită din culpă constituie infracţiune numai atunci cînd în lege se prevede în mod expres aceasta.

Fapta constând într-o infracţiune constituie infracţiune fie că este săvîrşită cu intenţie, fie din culpă, afară de cazul cînd legea sancţionează numai săvîrşirea ei cu intenţie.

Cauzele care înlătură caracterul penal al faptei

Cauzele care înlătură caracterul penal al faptei sunt prevăzute de art.44-51C.Penal: legitima apărare, starea de necesitate, constrângerea fizică şi constrângerea morală, cazul fortuit, iresponsabilitatea, beţia, minoritatea făptuitorului, eroarea de fapt.

Legitima apărare art.44 Cp

 

(1) Nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, săvîrşită în stare de legitimă apărare.

(2) Este în stare de legitimă apărare acela care săvîrşeşte fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat şi injust, îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes obştesc, şi care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obştesc.

(2^1) Se prezumă că este în legitimă apărare, şi acela care săvârşeşte fapta pentru a respinge pătrunderea fără drept a unei persoane prin violenţă, viclenie, efracţie sau prin alte asemenea mijloace, într-o locuinţă, încăpere, dependinţă sau loc împrejmuit ori delimitat prin semne de marcare.

(3) Este de asemenea în legitimă apărare şi acela care din cauza tulburării sau temerii a depăşit limitele unei apărări proporţionale cu gravitatea pericolului şi cu împrejurările în care s-a produs atacul.

Starea de necesitate art.45 Cp

   

Nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, săvîrşită în stare de necesitate.

Este în stare de necesitate acela care săvîrşeşte fapta pentru a salva de la un pericol iminent şi care nu putea fi înlăturat altfel, viaţa, integritatea corporală sau sănătatea sa, a altuia sau un bun important al sau ori al altuia un interes obştesc.

Nu este în stare de necesitate persoana care în momentul cînd a săvârşit fapta şi-a dat seama că pricinuieşte urmări vădit mai grave decît cele care s-ar fi putut produce dacă pericolul nu era înlăturat.

Constrângerea fizică şi constrângerea morală art.46 Cp

Nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, săvîrşită din cauza unei constrângeri fizice căreia făptuitorul nu i-a putut rezista.

De asemenea, nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, săvîrşită din cauza unei constrângeri morale, exercitată prin ameninţare cu un pericol grav pentru persoana făptuitorului ori a altuia şi care nu putea fi înlăturat în alt mod.

Cazul fortuit art.47 Cp

Nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, al cărei rezultat este consecinţa unei împrejurări care nu putea fi prevăzută.

Iresponsabilitatea art.48 Cp

   

Nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, dacă făptuitorul, în momentul săvîrşirii faptei, fie din cauza alienaţiei mintale, fie din alte cauze, nu putea sa-şi dea seama de acţiunile sau inacţiunile sale, ori nu putea fi stăpân pe ele.

Beţia art.49 Cp

Nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, dacă făptuitorul, în momentul săvîrşirii faptei, se găsea, datorită unor împrejurări independente de voinţa sa, în stare de beţie completă produsă de alcool sau de alte substanţe.

Starea de beţie voluntară completă produsă de alcool sau de alte substanţe nu înlătură caracterul penal al faptei.Ea poate constitui, după caz, o circumstanţă atenuantă sau agravantă.

Minoritatea făptuitorului art.50 Cp

Nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, săvîrşită de un minor care la data comiterii acesteia nu îndeplinea condiţiile legale pentru a răspunde penal.

Eroarea de fapt art.51 Cp

Nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, când făptuitorul, în momentul săvârşirii acesteia, nu cunoştea existenţa unei stări, situaţii sau împrejurări de care depinde caracterul penal al faptei.

Nu constituie o circumstanţă agravantă împrejurarea pe care infractorul nu a cunoscut-o în momentul săvârşirii infracţiunii.

Dispoziţiile alin.1 şi 2 se aplica şi faptelor săvârşite din culpă pe care legea penală le pedepseşte, numai dacă necunoaşterea stării, situaţiei sau împrejurării respective nu este ea însăşi rezultatul culpei.

Necunoaşterea sau cunoaşterea greşită a legii penale nu înlătură caracterul penal al faptei.

Prevederi speciale

Regimul juridic al infracţiunilor privind regimul transportului naval

 

Regimul juridic al infracţiunilor la regimul transportului naval este stabilit de Legea nr. 191 din 13 mai 2003.

Infracţiuni contra siguranţei navigaţiei civile

    ART. 2

(1) Conducerea unei nave de către o persoană fără brevet sau fără certificat de capacitate corespunzător se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează fapta comandantului sau a altei persoane care încredinţează cu ştiinţă conducerea navei unei persoane fără brevet sau certificat de capacitate corespunzător ori căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată.

(3) Cu pedeapsa prevăzută la alin.(1) se sancţionează şi fapta persoanei care încredinţează cu ştiinţă conducerea navei unei persoane care suferă de o boală psihică ori se află sub influenţa unor produse stupefiante.

    ART. 3

Punerea în navigaţie a unei nave fără a avea echipaj minim de siguranţă se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani.

    ART. 4

(1) Exercitarea atribuţiilor de serviciu sub influenţa băuturilor alcoolice sau a altor substanţe interzise de autoritatea de reglementare se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.

(2) Dacă fapta prevăzută la alin.(1) este săvârşită de către personalul navigant care asigura direct siguranţa navigaţiei, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 2 ani sau amenda.

(3) Este considerată sub influenţa băuturilor alcoolice persoana care are o îmbibaţie alcoolică în sânge de până la 0,80 g/l alcool pur în sânge ori o concentraţie de până la 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat.

    ART. 5

(1) Exercitarea atribuţiilor de serviciu în stare de ebrietate sau sub influenţa unor substanţe ori produse stupefiante sau medicamente cu efecte similare stării de ebrietate se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani.

(2) Dacă fapta prevăzută la alin.(1) este săvârşită de personalul navigant care asigură direct siguranţa navigaţiei, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.

(3) Este considerată în stare de ebrietate persoana care are o îmbibaţie alcoolică în sânge mai mare de 0,80 g/l alcool pur în sânge ori o concentraţie ce depăşeşte 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat sau chiar o îmbibaţie mai mică, dacă aceasta are drept consecinţă micşorări manifeste ale facultăţilor de echilibru ori de mişcare ale acelei persoane, dificultate în exprimare ori incoerenţă ideatică, constatate clinic sau prin orice alte mijloace de probă.

  

 ART. 6

Refuzul, împotrivirea sau sustragerea persoanelor prevăzute la art.4 şi 5 de a se supune recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani.

    ART. 7

(1) Părăsirea postului sau a navei fără aprobare, de către un membru al echipajului ori de către pilot, în timpul efectuării serviciului, dacă prin aceasta s-ar fi putut întrerupe navigaţia ori pune în pericol siguranţa navei, a încărcăturii sau a echipajului, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani.

(2) Dacă fapta prevăzută la alin.(1) este săvârşită de comandant sau de înlocuitorul acestuia, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.

    ART. 8

Fapta de a dormi în timpul serviciului de cart sau de gardă, dacă prin aceasta s-ar fi putut întrerupe navigaţia ori pune în pericol siguranţa navei, a încărcăturii sau a echipajului, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 3 ani.

    ART. 9

Părăsirea navei de către comandant în caz de pericol, înainte de a-şi fi exercitat îndatoririle de serviciu pentru salvarea navei şi a echipajului, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 4 ani.

    ART. 10

Fapta comandantului unei nave de a nu-şi îndeplini obligaţiile de asistenţă şi salvare a navelor şi a persoanelor aflate în pericol pe apă ori, în caz de abordaj, de a nu comunica celorlalte nave, în măsura posibilităţilor, datele necesare identificării navei proprii se pedepseşte cu închisoare de la unu la 4 ani.

    ART. 11

(1) Schimbarea poziţiei, scoaterea din funcţiune, avarierea gravă sau distrugerea unui semnal de navigaţie costier sau plutitor se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 10 ani.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează sustragerea unui semnal de navigaţie costier sau plutitor ori a unor componente ale acestuia.

    ART. 12

(1) Dacă faptele prevăzute la art.2-5 şi art.7-10 au avut ca urmare un accident de navigaţie, constând în abordaj cu pagube materiale importante, avarierea gravă a unei nave ori distrugerea sau degradarea importantă de instalaţii şi bunuri de orice fel, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.

(2) Dacă s-a produs scufundarea navei proprii sau a altei nave ori moartea sau vătămarea corporală gravă a uneia sau a mai multor persoane, pedeapsa este închisoarea de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.

(3) Dacă faptele prevăzute la art.2-5, art.7 şi art.9-11, care au produs una dintre urmările prevăzute la alin.(2), au fost săvârşite în acest scop, pedeapsa este închisoarea pe viaţă sau închisoarea de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.

(4) Dacă fapta prevăzută la art.8 a avut una dintre urmările prevăzute la alin.(1) şi (2), pedeapsa este închisoarea de la unu la 6 ani, în cazul alin.(1), respectiv de la 3 la 12 ani, în cazul alin.(2).

    ART. 13

Preluarea fără drept a comenzii sau a controlului unei nave se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi.

    ART. 14

(1) Săvârşirea uneia dintre următoarele fapte, şi anume:

1. a) împiedicarea îndeplinirii atribuţiilor de serviciu ale personalului navigant prevăzut la <LLNK 11997 42130 302 31 55>31 lit.a)-c) din Ordonanţa Guvernului nr.42/1997, aprobată cu modificări şi completări prin <LLNK 12002   412 10 201   0 18>Legea nr.412/2002, privind conducerea navei;
2. b) falsificarea unui ordin scris sau a jurnalului de bord;
3. c) comunicarea unor informaţii, cunoscând că sunt false, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani.

(2) Distrugerea ori avarierea unei nave sau a încărcăturii acesteia, a echipamentelor de navigaţie sau perturbarea funcţionării acestora se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 10 ani, dacă fapta nu constituie o infracţiune mai gravă.

(3) Cu pedeapsa prevăzută la alin.(1) se sancţionează distrugerea jurnalelor de bord şi de maşini.

(4) Dacă prin faptele prevăzute la alin.(1)-(3) s-a pus în pericol siguranţa navigaţiei, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi.

    ART. 15

Plasarea pe o navă, prin orice mijloace, a unui dispozitiv, obiect ori substanţă aptă să distrugă nava sau să cauzeze acesteia ori încărcăturii pagube de natură să pună în pericol siguranţa navigaţiei se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi.

    ART. 16

Faptele prevăzute de la art.13-15, săvârşite în scopul devierii navei de la itinerarul său, se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.

    ART. 17

(1) Luarea în stăpânire a unei platforme fixe sau exercitarea controlului asupra acesteia prin violenţă ori ameninţare cu violenţă se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani.

(2) Distrugerea unei platforme fixe sau cauzarea unor pagube de natură să pună în pericol securitatea acesteia se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 10 ani, dacă fapta nu constituie o infracţiune mai gravă.

    ART. 18

(1) Plasarea sau dispunerea de a se plasa pe o platforma fixă, prin orice mijloc, a unui dispozitiv sau a unei substanţe apte să distrugă platforma fixă ori de natură să pună în pericol siguranţa acesteia se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi.

(2) În înţelesul prezentei legi, platforma fixă desemnează o insulă artificială, o instalaţie sau o lucrare ataşată permanent de fundul mării ori de cel al unei ape interioare, în vederea explorării sau exploatării resurselor ori pentru alte scopuri economice.

    ART. 19

Dacă faptele prevăzute la art.13-18 au avut ca urmare consecinţe deosebit de grave, inclusiv scufundarea navei sau a platformei fixe, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi, iar dacă au avut ca urmare moartea sau vătămarea gravă a integrităţii corporale ori sănătăţii mai multor persoane, pedeapsa este închisoarea pe viaţă sau închisoarea de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.

    ART. 20

(1) Tentativa infracţiunilor prevăzute la art.13-18 se pedepseşte.

(2) Se considera tentativă şi producerea sau procurarea mijloacelor ori instrumentelor, precum şi luarea de măsuri în vederea săvârşirii infracţiunilor prevăzute la alin.(1).

    ART. 21

(1) Blocarea şenalului navigabil, a unei dane sau zone a bazinului portuar şi neexecutarea ordinului căpitanului portului privind măsurile de deblocare se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi.

(2) Dacă fapta a avut ca urmare întreruperea navigaţiei ori a activităţii portuare sau punerea în pericol a siguranţei navigaţiei ori a portului, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi.

    ART. 22

Transportul de mărfuri periculoase la bordul navelor în apele naţionale navigabile fără respectarea prevederilor legale cu privire la stivuire, ambalare, etichetare, măsuri de protecţie, dacă a fost pusă în pericol sau s-ar fi putut pune în pericol siguranţa navigaţiei, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani.

    CAP. 3

Infracţiuni contra ordinii şi disciplinei la bordul navelor

    ART. 23

(1) Refuzul de a executa un ordin cu privire la îndatoririle de serviciu privind siguranţa navei şi a navigaţiei se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.

(2) Când fapta este săvârşită de către comandantul navei, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani.

    ART. 24

(1) Lovirea superiorului de către inferior se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an.

(2) Dacă fapta se săvârşeşte asupra comandantului navei, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 2 ani.

(3) În cazul în care comandantul navei se găseşte în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, pedeapsa este închisoarea de la 1 la 3 ani.

(4) Lovirea inferiorului de către superior se pedepseşte cu închisoare de la o lună la un an.

    ART. 25

Fapta pasagerului de a nu se supune în timpul călătoriei unui ordin dat de comandant sau secund ori de un alt ofiţer, pentru salvarea navei, se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 6 luni sau cu amendă.

    ART. 26

(1) Acţiunea penală pentru infracţiunile prevăzute la art.23 alin. (1), art.24 alin. (1)-(3) şi art.25 se pune în mişcare la sesizarea comandantului sau a proprietarului ori a operatorului navei, după caz.

(2) Acţiunea penală pentru infracţiunea prevăzută la art.23 alin.(2) se pune în mişcare la sesizarea proprietarului sau a operatorului navei ori a organelor abilitate ale autorităţii navale, după caz.

(3) Acţiunea penală pentru infracţiunea prevăzută la art.24 se pune în mişcare şi la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

    CAP. 4

Alte infracţiuni

    ART. 27

(1) Folosirea carnetului de marinar, a brevetului sau a certificatului de capacitate aparţinând altei persoane se pedepseşte potrivit art.293 alin.1 din Codul penal.

(2) Încredinţarea carnetului de marinar, a brevetului sau a certificatului de capacitate altei persoane, spre a fi folosit fără drept, se pedepseşte potrivit art.293 alin.2 din Codul penal.

    ART. 28

(1) Arborarea fără drept a pavilionului român ori punerea în exploatare sau navigaţie a unei nave neînregistrate se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi arborarea fără drept a pavilionului unei alte ţări decât cel înscris în actul de naţionalitate, de către o navă străină sau română care trece prin apele naţionale navigabile ale României.

  

 ART. 29

Fapta comandantului ori a altui membru al echipajului care, în urma producerii unui accident de navigaţie, ordonă sau face ca nava să părăsească locul faptei se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 4 ani.

    ART. 30

Folosirea navei sau a încărcăturii navei ori dispunerea de acestea, fără drept, în tot sau în parte, pentru sine sau pentru altul, de către comandant sau un alt membru al echipajului, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani.

    ART. 31

Omisiunea de a denunţa de îndată săvârşirea uneia dintre infracţiunile prevăzute la art.13-15, art.17 şi 18 se pedepseşte în condiţiile prevăzute de art.262 din Codul penal.

    ART. 32

Ultrajul săvârşit împotriva unui inspector de navigaţie civilă ori a personalului operativ al căpităniilor porturilor, aflat în exerciţiul funcţiunii ori pentru fapte îndeplinite în exerciţiul funcţiunii, se pedepseşte potrivit art.239 din Codul penal.

    CAP. 5

Dispoziţii speciale de procedură

    ART. 33

(1) În cazul infracţiunilor prevăzute la art.27-30, cercetarea penală se efectuează de către căpitanii porturilor.

(2) Pentru infracţiunile prevăzute la art.32, urmărirea penală se efectuează în mod obligatoriu de către procuror.

    ART. 34

Cercetarea la faţa locului şi reconstituirea efectuate pe nave sau în incinta porturilor se fac în prezenţa căpitanului portului sau a reprezentantului acestuia.

    ART. 35

Luarea de măsuri şi efectuarea de cercetări la bordul unei nave care arborează pavilionul unui alt stat, cu care statul român a încheiat convenţii, se fac în conformitate cu prevederile acestora.

    ART. 36

Infracţiunile prevăzute la art.2-11, art.22-25, art.27, 28 şi 30 se judecă în primă instanţă de secţiile maritime şi fluviale ale judecătoriilor.

    ART. 37

Infracţiunile prevăzute la art.12-21, art.31 şi la art.32 se judecă în primă instanţă de secţiile maritime şi fluviale ale tribunalelor.