Drept

Suspendarea condiţionată a executării pedepsei (Probaţiunea)

În cazul probaţiunii în sensul §§ 56 şi următoarele din Codul Penal (CP) e vorba de suspendarea condiţionată a unei pedepse privative de libertate. Aceasta înseamnă, că o pedeapsă privativă de libertate pronunţată se suspendă şi persoana condamnată rămîne la libertate. Fundalul probaţiunii este că, persoana condamnată urmează să primească ocazia obţinerii înlăturării pedepsei prin comportare bună în timpul probaţiunii.

Suspendarea pedepsei este posibilă numai pentu pedepsele privative de libertate de pînă la 2 ani (§ 56 CP).

Perioada probaţiunii este cuprinsă între 2 şi 5 ani.

• În cazul pedepselor privative de libertate de pînă la 6 luni, suspendarea pedepsei este indicată obligatoriu, cînd se aşteaptă, că persoana condamnată, şi fără influenţa executării sentinţei penale, nu va mai săvîrşi în viitor infacţiuni.

• În cazul pedepselor privative de libertate mai mari de 6 luni pînă la un an, pedeapsa se suspendă, în principiu; totuşi judecătorul poate refuza suspendarea pedepsei, cînd apărarea ordinii de drept  cere executarea pedepsei.

• Pedepse privative de libertate mai mari pot fi suspendate, cînd nu depăşesc durata de 2 ani şi cînd în realitate şi în personalitatea infractorului sînt prezente circumstanţe deosebite.

Probaţiunea poate fi legată de condiţii (de exemplu: repararea prejudiciului; amenzi în folosul instituţiilor de folos obştesc) şi de indicaţii (de exemplu: angajarea în cîmpul muncii; achitarea întreţinerii), cu atribuirea în continuare a unui asistent al probaţiunii.

Dacă în perioada de probaţiune persoana condamnată nu dă nici un prilej pentru revocarea suspendării pedepsei (cum ar fi, prin comiterea noilor infracţiuni), atunci, după expirarea perioadei de probaţiune, el este eliberat de pedeapsă.

Suspendarea condiţionată a executării restului unei pedepse privative de libertate.

De asemenea este posibilă suspendarea condiţionată a restului unei pedepse privative de libertate, în executarea căreia persoana condamnată a intrat deja. Aceasta, de regulă,

• este posibil după ispăşirea a două treimi, în circumstanţe deosebite deja după jumătate din perioada pedepsei (§ 57 CP).

• În cazul unei pedepse privative de lbertate pe viaţă, suspendarea condiţionată a executării restului pedepsei cel mai devreme după 15 ani (§ 57a CP).

Cînd este posibilă conform legii suspendarea condiţionată a executării pedepsei.

Prevederea § 56 CP (= Codul Penal) reglementează, că, în orice caz, executarea unei pedepse privative de libertate, ce nu depăşeşte doi ani poate fi suspendată condiţionat.

Astfel, conform situaţiei legislative actuale, “deadline”-ul este o pedeapsă privativă de libertate nu mai mare de doi ani, ca suspendarea condiţionată să fie, în general, posibilă.

Pentru admiterea suspendării condiţionate a executării pedepsei, legea pune prin judecător diverse cerinţe mari:

În cazul pedepsei privative de libertate de pînă la un an, deci maximal 12 luni, pentru suspendarea pedepsei este suficient ca instanţa de judecată să aibă aşteptarea, că persoana condamnată, şi fără influenţa executării pedepsei, nu va mai săvîrşi în viitor nici o infracţiune. Aceasta se numeşte prognoză socială pozitivă.

În practică, cel puţin pînă acum, fiecare acuzat fără antecedente penale, în cazul unei astfel de condamnări, are şansa mare de a-i fi suspendată pedeapsa.

În cazul unei pedepse privative de libertate ce depăşeşte 12 luni  (deci 13-24 luni), dimpotrivă, pentru o suspendare condiţionată a executării pedepsei se pune suplimentar condiţia, ca după o apreciere comună a faptei şi făptaşului, să fie prezente circumstanţe deosebite ce justifică o suspendare a pedepsei.

Aici, de exemplu, pe lîngă prognoza socială pozitivă, mai depinde de străduinţa persoanelor condamnate de a repara prejudiciul cauzat de ei.

Condamnarea anterioară şi suspendarea condiţionată a executării pedepsei

Prezenţa unui antecedent penal (condamnarea anterioară) din cauza unei infracţiuni anterioare nu exclude în mod general, că, din cauza unei fapte noi, să fie acordată suspendarea condiţionată a executării pedepsei.

În tot cazul, altfel este, cînd fapta nouă, ce urmează a fi apreciată acum, a fost săvîrşită din cauza unei comportări anterioare greşite în perioada de probaţiune.

Persoana care, fiind în perioada suspendării condiţionate a executării pedepsei, comite intenţionat o infracţiune nouă are în practica judecătorească cu adevărat cărţi rele în mîină atunci, cînd e vorba de suspendarea pedepsei pentru fapta nouă.

Perioada de probaţiune şi condiţiile probaţiunii

Cine este condamnat la o pedeapsă privativă de libertate cu suspendarea condiţionată a executării acesteia, nu va avea nevoie să ispăşească pedeapsa privativă de libertate dispusă contra lui.

Instanţa de judecată determină, odată cu condamnarea, durata perioadei de probaţiune, care trebuie să fie de cel puţin doi ani şi poate fi maximal de cinci ani (§ 56a CP). În cazul încălcărilor mai mici ale condiţiilor probaţiunii, (vezi mai jos) instanţa de judecată poate renunţa la o revocare a suspendării pedepsei şi prelungi perioada probaţiunii pînă la o durată maximă de cinci ani – se calculează întotdeauna de la rămînerea în vigoare a hotărîrii.

Pe lîngă aceasta, instanţa de judecată dispune, conform propriei aprecieri, condiţii şi indicaţii referitoare la modul de viaţă al persoanei condamnate sau, cum ar fi, motivarea obligaţiei de a achita o amendă către o instituţie de folos obştesc.

O măsură importantă posibilă instanţei de judecată este cea a supunerii persoanei condamnate supravegherii şi îndrumării unui asistent al probaţiunii, care supraveghează pentru durata perioadei de probaţiune schimbarea din viitor a vieţii persoanei condamnate.

Desfiinţarea suspendării pedepsei şi executarea pedepsei.

O suspendare condiţionată a executării pedepsei care a fost consimţită, poate să nu mai aibă loc în două situaţii, fapt ce ar duce la executarea pedepsei privative de libertate, care iniţial fusese suspendată condiţionat.

1.

Prin revocarea suspendării pedepsei. În practică de cele mai multe ori e vorba de cazurile, în care o persoană condamnată comite o infracţiune nouă în perioada curentă de probaţiune.

2.

Prin atragerea condamnării într-o pedeapsă totală ce se formează din nou sau ulterior, şi anume întotdeauna atunci, cînd pedeapsa totală formată este mai mare de doi an.

De exemplu: Clientul a fost condamnat din cauza înşelăciunii în mai multe cazuri la o pedeapsă totală privativă de libertate de doi ani şi, anume, cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei. După ce a devenit cunoscută o altă infracţiune, pe care clientul ar fi comis-o înaintea condamnării, procuratura intentează din acest motiv o altă acţiune. În această cauză instanţa de judecată consideră o pedeapsă privativă de libertate de şase luni drept adecvată şi formează, cu condamnarea deja intrată în vigoare de doi ani, o nouă pedeapsă totală privativă de 2 ani şi 3 luni. Suspendarea pedepsei nu mai este posibilă (mai mult de doi ani), astfel clientul “pierde” suspendarea condiţionată a executării pedepsei acordată iniţial.

Suspendarea condiţionată după ispăşirea parţială

• § 57 CP regelementează o particularitate. Chiar dacă iniţial suspendarea condiţionată a executării pedepsei nu a fost consimţită, persoana condamnată fiind astfel citată să-şi execute pedeapsa, se ia în considerare o suspendare condiţionată, în tot cazul abia după ispăşirea parţială a pedepsei privative de libertate dispuse.

Cînd sînt prezente condiţiile deosebite, la cerere, un făptaş, primit pentru prima dată pentru executarea pedepsei, poate fi eliberat condiţionat  cu suspendarea restului pedepsei neispăşite după executarea a jumătate din pedeapsa privativă de libertate (dar cel puţin executarea a şase luni). În practică însă, din cauza cerinţelor mari, aceste cazuri sînt mai degrabă rare.

Înt tot cazul, în practică (în cazul ispăşirilor pentru prima dată, este aproape regulă) suspendarea condiţionată a executării  restului pedepsei după ispăşirea a două treimi din pedeapsa privativă de libertate se întîmplă des atunci, cînd fapta aflată la bază nu a fost săvîrşită în timpul desfăşurării unei suspendări condiţionate anterioare a executării pedepsei, astfel persoana condamnată fiind primită în executarea penală în calitate de aşa numit ratat al probaţiunii.

Căile de atac

Contra deciziilor prin care se revocă o suspendare condiţionată a executării pedepsei deja acordată se va depune recurs imediat, care, în tot cazul – pentru a oferi perspective de success – urmează să fie motivat raţional.

Hotărîrea privind un recurs de acest fel se face în procedura scrisă.

Probaţiunea este o perioadă de timp determinată în care o persoană trebuie să justifice încrederea pusă în el. De regulă, noţiunea se foloseşte în domeniul dreptului penal pentru perioada suspendării unei pedepse privative de libertate. Prin “probaţiune” poate fi înţeleasă şi eliberarea înainte de timp din arest în cazul comportării bune.

În Austria şi în Elveţia se foloseşte expresia “pedeapsă condiţionată”.

Cuprins

• Scopul
• Situaţia juridică în Germania

• Bazele juridice
• Organizarea probaţiunii
• Consecinţele
• Revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei

Scopul

Sensul  probaţiunii este legat de teoriile penale. Probaţiunea porneşte de la aşteptarea, că făptaşul se va servi deja de condamnare în calitate de preîntîmpinare  şi pe viitor, şi fără influenţa executării pedepsei, nu va mai săvîrşi nici o infracţiune. În special în cazul infractorilor penali, care nu indică sau abia indică deficite de socializare, există mai degrabă posibilitatea întreprinderii unei suspendări condiţionate a executării pedepsei. După o ispăşire parţială a pedepsei există, în afară de aceasta, posibilitatea suspendării condiţionate a restului pedepsei. Aşa, de exemplu, în Germania, în cazul infractorilor penali care ispăşesc o pedeapsă privativă de libertate pe viaţă, se verifică regulat după 15 ani de arest, dacă restul pedepsei poate fi suspendat condiţionat., cînd purtarea deţinutului sau gravitatea deosebită a vinei în vederea faptei săvîrşite nu se opune acestui lucru.

Conform cercetărilor empirice s-a arătat, că infractorii penali, care au primit suspendare condiţionată, înclină mai rar spre recidivă decît infractorii penali a căror pedeapsă a fost executată în instituţia penitenciară. În tot cazul, aici trebuie luat în consideraţie faptul, că în practică pedepse privative de libertate fără probaţiune se dispun de cele mai multe ori contra celor făptaşi care, în pofida unei condamnări avute loc anterior la o pedeapsă cu probaţiunea, în consecinţă au comis alte infracţiuni. Chiar dacă, principial, pe lîngă o funcţie de resocializare, probaţiunii îi poate reveni totodată şi o funcţie de evitare a arestului şi astfel a cheltuielilor legate de acesta, numai din acest motiv nu se poate conchide din studiile numite, că dispunerea unei pedepse cu probaţiune duce, în principiu, la un risc mai scăzut de recidivă.

Situaţia juridică în Germania

Bazele juridice

Suspendarea condiţionată a executării pedepsei privative de libertate este reglementată în Germania în § 56 CP. Pot fi suspendate cu probaţiunea doar pedepsele privative de libertate cu o durată de pînă la un an (în mod excepţional pînă la doi ani). Hotărîrea pentru aceasta o ia instanţa de fond, care examinează cazul. Instanţa de fond trebuie să întocmească o prognoză socială despre făptaş. Dacă pedeapsa privativă de libertate este mai mică decît 6 luni şi prognoza socială pare a fi favorabilă, atunci pedeapsa se suspendă obligatoriu cu probaţiunea; în cazul pedepselor privative de libertate mai mari de 6 luni pînă la un an (respectiv doi ani), pedeapsa trebuie să fie executată, cînd apărarea ordinii de drept cere acest lucru. Aici se orientează doar pe idea prevenirii generale.

Suspendarea unui rest de pedeapsă, care nu este pe viaţă, are loc conform § 57 CP, şi în cazul,pedepselor privative de libertate pe viaţă, conform § 57a CP. Hotărîrea o ia camera pentru executarea penală a tribunalului responsabil.

În cazuri de tot speciale poate fi dispus, conform § 59 CP, un avertisment cu rezerva pedepsei. Aceasta corespunde amenzi penale condiţionate.

Organizarea probaţiunii

Perioada de probaţiune (§ 56a CP) este între doi şi cinci ani. Pentru acest timp persoanei condamnate îi poate fi numit un asistent al probaţiunii. În mod regulat se pun de asemenea şi condiţii şi indicaţii, de exemplu, anunţarea fiecărei schimbări a locuinţei, obligaţia de a repara prejudiciul, prestarea orelor de lucru neremunerate în scopuri de folos obştesc, achitări către casa landului sau, cu acordul persoanei condamnate, participarea la o terapie de alcool sau droguri. Persoana condamnată trebuie să dovedească instanţei de judecată îndeplinirea acestor obligaţii.

Dacă indicaţiile şi condiţiile se încalcă într-un mod persistent şi grosolan sau dacă făptaşul comite alte infracţiuni în timpul perioadei de probaţiune, atunci probaţiunea poate fi revocată şi pedeapsa va trebui ispăşită în mărimea ei completă. În alt caz se dispun din nou – condiţii sau indicaţii, dacă e cazul, mai severe - şi în majoritatea cazurilor se prelungeşte perioada de probaţiune.

La expirarea perioadei de probaţiune pedeapsa se înlătură conform § 56g CP.

Consecinţele

Probaţiunea însăşi nu influenţează condamnarea. Persoana condamnată poartă mai departe un cusur penal, fiind de asemenea cu antecedente penale. Condamnarea se trece în Registrul federal central. În aşa fel, în cazul infracţiunilor săvîrşite în perioada de probaţiune, autorităţilor de urmărire penală le este uşurată efectuarea unei verificări. Celor, carora probaţiunea le-a eşuat li se dă, de regulă, o prognoză socială rea pentru alte delicte.

Revocarea  suspendării condiţionate a executării pedepsei

Revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei are loc conform § 56f CP, cînd persoana condamnată comite în perioada de probaţiune o infracţiune şi arată prin aceasta că aşteptarea, care a stat la baza suspendării pedepsei, nu s-a îndeplinit, sau persoana condamnată a încălcat indicaţiile sau condiţiile probaţiunii. Însă, în anumite condiţii, instanţa de judecată poate de asemenea renunţa la revocare.

Înaintea hotărîrii cu privire la revocarea probaţiunii se audiază, conform § 453 CPP, procuratura şi persoana condamnată. În majoritatea cazurilor, de exemplu, cînd persoana condamnată se ascunde (evadare), se renunţă reglementar la audierea persoanei condamnate.