În unele teritorii ale ţării – Transilvania, Banat şi Bucovina – unde s-a aplicat sistemul de publicitate imobiliară prin cărţi funciare prevăzut de Legea nr. 115/1938, uzucapiunea este reglementată diferit.
Legea nr. 115/1938 reglementează în art. 27 şi art. 28 două cazuri de uzucapiune: uzucapiunea tabulară şi uzucapiunea extratabulară.
- Uzucapiunea tabulară. 27 din Legea nr. 115/1938 prevede că în cazul în care s-au înscris drepturi fără cauză legitimă, adică pe baza unui titlu nevalabil, acele drepturi reale pot fi dobândite dacă titularul înscris în cartea funciară a posedat imobilul cu bună-credinţă, potrivit legii, timp de 10 ani.
Acest caz de uzucapiune poartă denumirea de uzucapiune tabulară sau prin convalescenţa titlului. Expresia de uzucapiune tabulară este de natură a evidenţia faptul că dreptul de proprietate sau alt drept real ce se dobândeşte, este deja înscris sau intabulat în cartea funciară pe numele uzucapantului. Se afirmă că se realizează prin convalescenţa titlului, pentru faptul că titlul pe baza căruia s-a făcut intabularea, deşi nevalabil, prin trecerea termenului de 10 ani, se curăţă de viciile sale, se vindecă, devenind pe deplin valabil. Termenul de 10 ani este şi termenul în care se prescriu toate acţiunile de carte funciară prin care s-ar mai putea contesta validitatea înscrierii în cartea funciară. În acest fel, starea de aparenţă tabulară creată prin intabulare, se consolidează punându-se de acord cu realitatea sau starea de fapt. Uzucapiunea produce efecte retroactive, de la data intabulării acelui drept în cartea funciară.
- Uzucapiunea extratabulară. 28 alin. 1 din Legea nr. 115/1938 prevede că posesorul unui bun imobil care l-a posedat, în condiţiile legii, timp de 20 de ani de la moartea proprietarului înscris în cartea funciară, va putea cere intabularea dreptului în favoarea sa, în temeiul uzucapiunii. De asemenea, va putea cere înscrierea dreptului său, cel ce a posedat un bun nemişcător în condiţiunile legii, timp de 20 ani, socotiţi de la înscrierea în cartea funciară a declaraţiei de renunţare la proprietate.
Denumirea de uzucapiune extratabulară este dată de împrejurarea că dobândirea dreptului de proprietate de către posesorul imobilului are loc fără să fi fost intabulat, la începerea posesiei, în cartea funciară.
Condiţiile cerute de lege pentru a putea invoca această uzucapiunii sunt:
- titularul dreptului intabulat în cartea funciară să fie decedat ori să existe o declaraţie de renunţare la proprietate;
- uzucapantul să posede imobilul timp de cel puţin 20 de ani de la moartea proprietarului tabular ori de la data declaraţiei de renunţare la proprietate;
- posesia să fie utilă, indiferent de buna-credinţă sau reaua-credinţă a
Intabularea dreptului real dobândit de uzucapant are loc potrivit procedurii reglementate de art. 130 din Legea nr. 115/1938, la cererea uzucapantului. Cererea de intabulare se adresează Biroului de carte funciară din raza teritorială a judecătoriei de la locul situării imobilului şi va fi publicată prin afişare, pentru ca cei interesaţi să poată face opoziţii. Dacă în termen de o lună, nu s-au făcut opoziţii, registratorul de la biroul carte funciară va dispune, prin încheiere, intabularea dreptului de proprietate dobândit prin uzucapiune. Atunci când s-au făcut opoziţii, ele se notează în cartea funciară şi cauza se va trimite instanţei de judecată spre soluţionare.