Reforma electorală în Republica Moldova a demarat în 1993 o dată cu adoptarea Legii privind alegerea Parlamentului. Scopul reformei a fost substituirea sistemului electoral majoritar cu sistemul proporţional limitat (propunerea listelor de candidaţi într-un şir de circumscripţii cu mai multe date). Din cauza problemei transnistrene, Parlamentul s-a văzut nevoit să opteze pentru instituirea unei singure circumscripţii electorale naţionale, acceptând finalmente sistemul electoral deplin (o ţară – o circumscripţie electorală). Astfel, s-a răspuns sfidărilor legate de imposibilitatea deschiderii secţiilor de votare pe teritoriul din Transnistria, cetăţenilor domiciliaţi acolo oferindu-li-se posibilitatea de a vota în secţiile electorale deschise special pe malul drept al Nistrului.
Până în 1997 cadrul legislativ pentru asigurarea dreptului cetăţenilor la vot a mai cuprins Legea cu privire la referendum, adoptată în 1992, Legea cu privire la alegerile locale, adoptată în 1994, Legea privind alegerile pentru funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova adoptată în 1996.
După declararea independenţei la 27 august 1991, în Republica Moldova s-au derulat opt campanii electorale pe baze de pluripartidism (patru pentru alegerea parlamentului, trei pentru alegerea organelor administraţiei publice locale şi una pentru alegerea Preşedintelui Republicii Moldova). În această perioadă legislaţia electorală a suferit multiple modificări pentru a face faţă diferitelor tipuri de alegeri şi referendumuri.[1]
Un şir de probleme apăreau din cauză că legile menţionate prevedeau proceduri diferite pentru constituirea organelor electorale, pentru organizarea votării etc. Aceste diferenţe nu permiteau desfăşurarea simultană a câtorva tipuri de votare. De asemenea, era subminată însuşirea de către alegători a unor proceduri de votare constante, ceea ce contribuia la fixarea unui număr relativ înalt de buletine declarate nevalabile ca urmare a votării incorecte.
În 1997 adoptat Codul electoral, scopul acestui document fiind standardizarea tuturor procedurilor şi codificarea lor, astfel încât să fie eliminate pe cât se poate problemele şi inconsistenţele menţionate mai sus, precum şi multe altele.
Una dintre inovaţiile cele mai importante din Codul electoral a fost stabilirea unei Comisii Electorale Centrale (CEC) cu statut permanent. Necesitatea instituirii unei Comisii Electorale Centrale cu statut permanent era dictată de înţelegerea faptului că este nevoie de o structură de stat competentă şi specializată care să-şi desfăşoare activitatea în perioada dintre alegeri îndreptată spre: studierea legislaţiei electorale cu scopul de a propune amendamente pentru îmbunătăţirea acesteia; organizarea unor programe de educaţie civică şi electorală pentru alegători; analiza fraudelor electorale cu scopul prevenirii acestora pe viitor; participarea la verificarea şi actualizarea listelor de alegători de comun acord cu autorităţile administraţiei publice locale etc.
În perioada de independenţă a Republicii Moldova, din cele patru campanii electorale pentru alegerea Parlamentului (în 1994, 1998, 2001 şi 2005), două campanii au fost anticipate (în 1994 şi 2001), fiind desfăşurate cu aproximativ un an înaintea expirării mandatului legislaturilor respective. Toate alegerile menţionate s-au desfăşurat în baza aceluiaşi sistem electoral proporţional absolut. Chiar dacă în cadrul lor au fost înregistrate multiple încălcări ale legislaţiei electorale, acestea nu au fost apreciate ca fiind în măsură să aibă un impact semnificativ asupra rezultatelor finale. De aceea, misiunile de observare a alegrilor efectuate de organizaţiile internaţionale şi locale specializate au considerat că alegerile s-au desfăşurat, în principiu, în conformitate cu normele şi standardele internaţionale.
Contextele preelectorale din Republica Moldova manifestă permanent îngrijorări împărtăşite atât de formaţiunile politice, cât şi de organizaţiile locale şi internaţionale, în sensul că caracterul liber şi corect al eventualelor alegeri ar putea fi compromis. Aceste îngrijorări au la bază tendinţele negative înregistrate în procesul electoral din Republica Moldova după alegerile parlamentare din 2001 şi 2005, mai ales în cadrul alegerilor regionale din Unitatea Teritorială Autonomă Gagauz-Yeri în 2002, precum şi în cadrul alegerilor locale generale desfăşurate în mai 2003.[2]
[1] Contextul preelectoral în Republica Moldova: constatări şi recomandări. Analiză efectuată de IFES şi Asociaţia pentru Democraţie Participativă „Adept” – Chişinău, iunie 2004;
[2] www.adept.md –site-ul oficial al Asociaţiei pentru Democraţie Participativă „Adept”;