Desfăşurarea alegerilor precedente in Republica Moldova s-a produs în mod rdonat şi eficient cu abateri sporadice şi incidente nesemnificative în procesul de votare şi numărare a voturilor în ziua alegerilor.
Deşi pot fi întreprinse eforturi in vederea perfecţionării profesionalismului funcţionarilor electorali, protecţia buletinelor şi materialelor electorale, asigurarea transparenţei tabulării rezultatelor votării, totuşi principalele îngrijorări ţin de dezvoltarea democraţiei in Republica Moldova, lucru care nu se manifestă doar în ziua alegerilor, ci ţine mai mult de cadrul legal, instituţional şi civic in care pregătirea şi desfăşurarea procesului electoral are loc.
Astfel a apărut necesitatea instituirii unor instituţii viabile pentru moderarea mecanismului electoral.
Organele electorale
Organele electorale sunt structurate în trei niveluri. Comisia Electorală Centrală (CEC) este organul de stat cu statut permanent şi este responsabil de organizarea şi desfăşurarea generală a alegerilor. Consiliile electorale de circumscripţie răspund de desfăşurarea alegerilor de la înregistrarea candidaţilor până la sistematizarea rezultatelor din zona lor de jurisdicţie. Birourile electorale ale secţiilor de votare organizează votarea şi numărarea voturilor.
CEC are nouă membri. Trei dintre ei sunt numiţi de Preşedinte, trei de Parlament şi alţi trei de Consiliul Suprem al Magistraturii. Parlamentul aprobă candidatura preşedintelui CEC, iar vicepreşedintele şi secretarul sunt aleşi de membrii CEC prin vot majoritar. Preşedintele, vicepreşedintele şi secretarul sunt angajaţi permanenţi ai CEC, in timp ce ceilalţi lucrează activ pentru CEC doar in perioada alegerilor. Membrii CEC pot fi realeşi, dar numai pentru două mandate consecutive, iar termenul de şase ani al preşedintelui CEC expiră in acest an. Deciziile sunt luate cu o majoritate de voturi, iar partidele politice şi blocurile electorale pot numi in componenţa CEC cate un membru cu vot consultativ. După cum a fost observat de către MOA, CEC a activat intr-un mod deschis şi transparent. Reprezentanţii partidelor politice şi ai mass-mediei pot asista la şedinţele Comisiei.
CEC numeşte membrii consiliilor electorale de circumscripţie la propunerea autorităţilor locale executive, coordonează activitatea acestor consilii, le distribuie fonduri şi materiale, publică listele
partidelor şi a blocurilor electorale, şi rezultatele finale.
Consilii electorale de circumscripţie au fost deschise în raioane, municipii şi în UTA Găgăuzia. În componenţa consiliilor electorale de circumscripţie intră de la 7 pană la 11 membri. Membrii comisiilor electorale nu au dreptul să fie membri de partid. Reprezentanţii partidelor politice pot asista la şedinţe, dar nu au drept de vot. Consiliile electorale de circumscripţie se ocupă de întocmirea listelor de alegători, numirea membrilor birourilor electorale ale secţiilor de votare, înregistrarea candidaţilor independenţi, a listelor candidaţilor din partea partidelor politice şi blocurilor electorale, anunţarea rezultatelor din circumscripţie şi emiterea deciziilor executorii pe marginea plângerilor privind activitatea organelor electorale de nivel inferior. Birourile electorale ale secţiilor de votare sunt create cu 20 de zile înaintea alegerilor şi cuprind între 5 şi 11 membri. Fiecare birou electoral deservea minimum 30 şi maximum 3000 de alegători.
Articolul 63 al Codului electoral conţine prevederi clare referitoare la permisiunea candidaţilor, partidelor, organizaţiilor locale şi internaţionale de a acredita observatori. Ultimele alegeri locale şi parlamentare au fost monitorizate pe larg de către observatorii locali şi internaţionali. Misiunea de
observare a alegerilor din partea OSCE a avut pe teren peste o sută de observatori, iar din partea organizaţiilor şi grupurilor locale organele electorale au acreditat câteva mii de observatori.Alegerile parlamentare din 2005 au fost observate de 3500 observatori din partea Coaliţiei – 2005(organizaţie constituită cu scopul monitorizării alegerilor parlamentare-. Tot în cadrul acestor alegeri s-a inserat o nouă metodă de monitorizare electorală: sondajul la ieşire de la urne (Exit Polls), sondaj efectuat de IPP, IMAS-INC, CIVIS, CBS-AXA cu suportul Fundaţiei Soros-Moldova, IPP, PRO TV, NIT, OSCE, Alianţa Franceză şi Jolly Alon la 220 secţii de votare.[1]
Mass-media
În perioada electorală comportamentul mass-media este reglementat de Codul electoral. Activitatea mass-media mai este reglementată şi de două documente: “Regulamentul Comisiei electorale centrale privind reflectarea în mijloacele de informare în masă” şi “Concepţia reflectării campaniei electorale locale de către instituţiile Audiovizualului din Republica Moldova”, aprobate de CEC şi Consiliul Coordonator al Audiovizualului. Experţii locali consideră că aceste două documente conţin contradicţii care au impus mass-media să-şi adapteze comportamentul astfel încât să evite riscul de a fi sancţionate.
Restricţiile excesive impuse în alegerile din 2003 şi 2005 au avut drept efect abţinerea unor instituţii audiovizuale de a reflecta ştirile cu caracter electoral. Acest cru era interzis prin alineatul 22 al Concepţiei care statua: “posturile publice şi private de radio şi televiziune care emit pe cale radioelectronică în timpul campaniei electorale nu vor prezenta concurenţii electorali în buletinele lor de ştiri”. Aceste interdicţii lasă informarea alegătorilor la cheremul publicităţii electorale. Scopul reflectării campaniei electorale in emisiunile de ştiri constă în a oferi alegătorilor un antidot impotriva publicităţii, astfel incât alegătorii să dispună de informaţie obiectivă despre activitatea partidelor politice pentru a putea face o alegere în cunoştinţă de cauză. Este o datorie tradiţională a ziariştilor de a informa, căuta, proba, pune intrebări incomode celor aflaţi la guvernare pentru a-i face responsabili de actul guvernării.
Problemele apar atunci când programele de ştiri sunt folosite pentru alte scopuri decât cele proprii acestui gen de emisiuni şi când standardele etice şi profesionale sunt necorespunzătoare. Anume aceşti factori au motivat temerile CEC atunci când a interzis reflectarea campaniei electorale în emisiunile de ştiri. Dar excluderea ştirilor cu caracter electoral din programele informative nu a eliminat practicile vicioase după cum se poate vedea din activitatea emisiunii “Rezonans” (transmisă de Compania Publică „Teleradio-Moldova”) care pe parcursul campaniilor electorale din 2003 şi 2005 a folosit 81% din timpul de emisie pentru a-l prezenta intr-o lumină negativă pe primarul de Chişinău Serafim Urechean (vezi raportul OSCE), sau care a prezentat deţinătorii unor funcţii publice intr-o lumină pozitivă sau negativă, de o manieră care nu se referea în mod explicit la alegeri, dar care în mod implicit nu putea fi ruptă din contextul electoral.[2]
Rolul presei libere şi nepărtinitoare este vital pentru orice campanie electorală. De aceea, în loc de a interzice ştirile cu caracter electoral pentru informarea alegătorilor, ar fi mai bine să fie create mecanisme credibile de asigurare a informării echitabile şi imparţiale. Acest lucru poate fi atins pe câteva căi: printr-un organ regulator, coduri de etică şi conduită; mecanisme de autoreglementare elaborate de corpul de ziarişti cu suportul CEC în care să fie reprezentaţi promotorii diferitelor interese ca garanţie a aplicării bunelor practici. Aceste cerinţe ar putea fi promovate de reprezentanţii mass-media şi organizaţiile societăţii civile, insă problema, după cum am văzut, constă în faptul că şi aceste organizaţii sunt divizate după criteriul afilierii faţă de guvernare.
[1]www.alegeri2005.md – site realizat de către Asociaţia pentru Democraţie Participativă „Adept”, cu sprijinul Guvernului Marii Britanii, având drept scop informarea cetăţenilor privind Alegerile Parlamentare din Republica Moldova de la 6 martie 2005;
[2] Monitorizarea procesului electoral.Raport nr. 5.Perioada de monitorizare: 16 februarie–2 martie 2005 – Coaliţia pentru Alegeri Libere şi Corecte (Coaliţia – 2005) – Chişinău, 2005;