- STABILITATEA EXECUTIVULUI VS INSTABILITATEA
In republicile prezidentiale (SUA) avem o mare stabilitate a executivului.
Presedintele ales pe 4 ani nu poate fi inlaturat din functie de catre congres, dar numai in conditii exceptionale poate fi inlaturat, si nu pt motive politice.
In schimb executivele din M.Brit. si Germ. Raspund politic in fata parlamentelor din tarile lor, putand sa isi piarda functia, daca majoritatea membrilor legislativului doresc acest lucru.
Se face prin votul de incredere.
Stabilitatea executivului in sist prezidentiale nu este in sine un avantaj.
Ea poate deveni un avantaj doar atunci, cand prestatia administratiei este performantă.
Dinpotriva cand este modesta, inlocuire lui devine o problema.
Specialistii spun ca stabilitatea sefului executivului se traduce in practica politica intr-o rigiditate a sist. prezidential.
In comparatie cu prezidentialismul, regimurile palamentare par sa instituie instabilitatea executivului, dar mergand pa linia teoriei constitutionale, instabilitatea executivului conduce in mod firesc la flexibilitatea sist.parlamentare.
Rigiditatea, respectiv flexibilitatea regimului se vede cel mai bine in timpul crizelor, reflectand modelul in care reuseste sa depaseasca diferitele tipuri de crize.
Ex. Regimurile prezidentiale depasesc foarte grei crizele politice generate de contestarea presedintelui.
Incercarile de schimbare a presedintelui capata accente dramatice (cazum american in 1974-Nixon s-a retras),(Clinton datorita unei aventuri in salonul oval cu Monica Levinsky).
De obicei dureaza f putin, soldandu-se cu alegeri anticipate, sau cu schimbarea cabinetului.(cazul Italiei, unde in ”45, pana in prezent au fost cam 55 de guverne).
- ALEGEREA SEFULUI STATULUI
In republicile parlamentare, seful statului se alege prin vot universal direct sau indirect, respectiv de catre parlament in cazul republicilor parlamentare.
In cazul alegerii pe baza votului, cetatenii stiu pe cine voteaza, insa personalizarea politicii in era televiziunii face ca alegatorii sa fie bombardati cu imagini ale candidatilor confectionate in laboratoarele profesioniste ale unor agentii specializate.
Altfel, in ecuatia votului se introduce multe variabile subiective:notorietatea, carisma candidatului.
Mai intervine forta financioara a grupului de sustinere, pe urma capacitatea stafului de a pune in evidenta punctele tari ale candidatului, si a distruge imaginea contracandidatului.
De partea cealalta, votul in favoarea unor optiuni politice majore, consacrate dpdv doctrinal de ex. Optiunile conservatoare laboriste sau liberal democrate in M.Brit, optiunile crestin democrate, social democrate sau liberala in Germ., da o directie politica bine definita pe durata legislaturii, urmand ca executivul sa puna in aplicare aceasta optiune politica.
In concluzie, rezultatul depinde in mare masura de inspiratia si responsabilitatea cu care partidele americane isi desemneaza candidatii la presedintie, iar in Eu, felulin care marile partide isi aleg din interior liderul, care va prelua dupa alegerile parlamentare, sefia guvernului.
- SEPARATIA PUTERILOR
Separatia puterilor in stat este un principiu fundamental pt definirea unei democratii.
In sist american avem o separatie severa. Prerogativele sunt strict definite, ceace face din America cea mai democratica tara din lume.
In regimurile parlamentare, separatia puterilor este acceptata dpdv constitutional, dar sist. pol. este astfel construit, incat cabinetul si parlamentul sunt puse in situatia de a interfera intens.
- NUMARUL PARTIDELOR
Este in factor important, de care depinde formarea cabinetului, relatia executiv-legislativ si apoi modul in care se realizeaza separatia puterilor.
In sist. bipartidiste, caracteristicile tarilor cu vot majoritar, uninominali, functioneaza regula: castigatorul ia totul.
In sist. pluripartidiste de tipul Germaniei, avem o dispersie a reprezentarii parlamentare.
Aici se formeaza in general guverne de coalitie.