Are loc unirea a două bunuri mobile care aparţin la proprietari diferiţi ori confecţionarea sau obţinerea unui bun de către o persoană, prin munca sa, folosind materialele altuia.
- Adjuncţiunea (art. 504-507). Conform art. 504 Cod civil, adjuncţiunea constă în unirea a două bunuri mobile, având proprietari diferiţi, în aşa fel încât, deşi formează un singur tot, ele pot fi despărţite şi conservate separat, fără a-şi pierde individualitatea. Aşa sunt de pildă, o piatră preţioasă şi inelul în care este fixată, tabloul şi rama în care este încadrat etc. Acest tot, rezultat din celor două bunuri mobile, revine, prin accesiune, proprietarului bunului care reprezintă partea principală. Se face astfel aplicaţia principiului „accessorium sequitur principale”. 505 Cod civil prevede că este considerat principal acela dintre bunuri pentru uzul, ornamentul sau completarea căruia a servit unirea celuilalt bun. Dacă nici unul dintre bunuri nu poate fi privit accesoriu al celuilalt, se consideră principal acela care are o valoare mai mare. În situaţia în care ambele au aceeaşi valoare, va fi considerat principal bunul al cărui volum este cel mai mare.
Proprietarul în favoarea căruia operează adjuncţiunea este obligat a plăti celuilalt preţul bunului unit cu bunul său.
- Specificaţiunea (art. 508-510 Cod civil). Specificaţiunea constă în confecţionarea sau realizarea unui bun nou de către o persoană, prin munca sa, folosind sau prelucrând un material, o materie primă sau un bun aflat în proprietatea altuia. De exemplu, un croitor confecţionează un costum dintr-o stofă proprietatea altuia. Proprietatea bunului astfel obţinut revine, după caz, proprietarul materiei întrebuinţate sau specificatorului. Astfel, dacă valoarea materialului este mai mare decât preţul muncii, bunul realizat revine proprietarului acestuia, cu obligaţia de a-l despăgubi pe cel care a depus munca. Dimpotrivă, atunci când munca are o valoare mai mare decât materialul suspus prelucrării, bunul va reveni specificatorului. El este obligat să plătească fostului proprietar al materialului preţul
- Amestecul sau confuziunea (art. 511-516 Cod civil). Prin confuziune se înţelege unirea a două sau mai multe bunuri mobile, având proprietari diferiţi, în aşa fel încât îşi pierd individualitatea, neputând fi separate (două metale topite împreună, reacţia a două substanţe, amestecul a două lichide). Dacă unul dintre bunuri poate fi considerat principal, după anumite criterii, proprietarul său devine, prin accesiune, proprietar al bunului obţinut în urma amestecului, cu obligaţia de despăgubire. Atunci când nici unul dintre bunurile amestecate nu poate fi considerat principal, bunul astfel obţinut va aparţine în coproprietate, pe cote-părţi