Prin tradiţiune se înţelege remiterea materială sau predarea bunului de la înstrăinător la dobânditor. Un asemenea mod de dobândire a fost preluat în virtutea inerţiei alături de alte moduri de dobândire ce au fost receptate din dreptul roman (avulsiune, ocupaţiune). Se spune că tradiţiunea are o sferă de aplicare foarte restrânsă, cum este cazul darurilor manuale. Ea marchează transmiterea dreptului de proprietate şi în cazul înstrăinării titlurilor la purtător (obligaţiuni CEC, obligaţiuni de stat, acţiuni la diferite societăţi comerciale).