Obiectul de reglementare al dreptului muncii îl constituie raporturile juridice de muncă, care pot fi, individuale sau colective.
Raporturile juridice de muncă pot fi definite ca fiind acele relaţii sociale reglementate de lege, ce iau naştere între o persoană fizică, pe de o parte, şi, ca regulă, o persoană juridică pe de altă parte, ca urmare a prestării unei anumite munci de către prima persoană în folosul celei de a doua, care, la rândul ei, se obligă să o remunereze şi să creeze condiţiile necesare prestării acestei munci.
|
Trăsăturile raportului juridic de muncă
Raportul juridic individual de muncă ia naştere, ca regulă, prin încheierea unui contract individual de muncă. Nu se întemeiază pe un contract individual de muncă ci are caracter extracontractual munca prestată de:
- Persoanele care îndeplinesc serviciul militar în termen, sunt concentrate sau mobilizate;
- Cei ce prestează servicii în temeiul dispoziţiilor legale privind rechiziţiile;
Persoanele care contribuie prin muncă la efectuarea unor lucrări de interes public, în conformitate cu prevederile legii;
Elevii şi studenţii în timpul instruirii practice;
Persoanele care execută prin muncă pedeapsa aplicată pentru unele fapte prevăzute de legea penală în conformitate cu Codul penal precum şi cei condamnaţi la pedeapsa închisorii, aflaţi în detenţie, în conformitate cu prevederile Codului penal.
Raportul juridic individual de muncă are un caracter bilateral, iar persoana care prestează munca este întotdeauna o persoană fizică. Acest raport se poate stabili între o persoană fizică şi o persoană juridică, sau între două persoane fizice dar niciodată între persoane juridice.
Raportul juridic individual de muncă are caracter personal (“intuitu personae). Munca este prestată de persoana fizică, în considerarea pregătirii, aptitudinilor şi calităţilor lor personale; reprezentarea care este posibilă în raporturile juridice civile este inadmisibilă în raporturile de muncă;
Raportul juridic individual de muncă se caracterizează printr-un mod specific de subordonare a persoanei fizice faţă de celălalt subiect în folosul căruia prestează munca.
Acest tip de subordonare implică încadrarea în colectivul de muncă al unei unităţi determinate, într-o anumită structură organizatorică şi într-o anumită ierarhie funcţională.
Subordonarea implică, de asemenea, obligaţia persoanei încadrate în muncă de a respecta disciplina muncii, această obligaţie având ca o componentă esenţială respectarea programului de muncă; desfăşurarea muncii are caracter de continuitate, în cadrul unui număr minim de ore pe zi, într-o perioadă determinată.
Munca trebuie să fie remunerată. Salariul reprezintă contraprestaţia muncii angajatului.O muncă gratuită nu poate constitui obiect al unui raport juridic de muncă în sensul dreptului muncii;
Prin prevederile legii şi ale contractului încheiat se asigură o protecţie multilaterală pentru persoanele care prestează munca, atât cu privire la condiţiile de desfăşurare a procesului muncii cât şi în ce priveşte toate drepturile ce decurg din contract.
Formele raportului juridic de muncă
Raportul juridic individual de muncă se prezintă sub două forme: tipice și atipice.
- A) Formele tipice sunt, în primul rând, cele fundamentate pe contractul individual de muncă. Deci acest contract constituie forma tipică şi clasică a raportului de muncă.
- B) Formele atipice sunt considerate, în special, cele fundamentate pe contractul de ucenicie.
Ucenicul este persoana fizica incadrata in munca în baza unui contract de ucenicie la locul de muncã. Ucenic este o persoanã (tânãrã) care învațã o meserie lucrând în producție sub îndrumarea unui meseriaș sau urmând o școalã profesionalã, iar ucenicie semnificã faptul de a lucra ca ucenic; starea, calitatea, ocupația de ucenic, dar și formare, instruire a cuiva într-un anumit domeniu.Capitolul II din lege tratează Contractul de ucenicie la locul de muncă aupra căruia ne vom opri în cele ce urmează.
Contractul de ucenicie la locul de muncă este un contract individual de muncă de tip particular, încheiat pe durată determinată, în temeiul căruia o persoană fizică, denumită ucenic, se obligă să se pregăteasca profesional şi să muncească pentru şi sub autoritatea unei persoane juridice sau fizice denumite angajator, care se obligă să-i asigure plata salariului şi toate condiţiile necesare formării profesionale.. Contractul de ucenicie la locul de muncă se încheie obligatoriu în formă scrisă, în limba română şi se înregistreaza in termen de 20 de zile la Inspectoratul Teritorial de Muncă judeţean, respectiv al municipiului Bucureşti.
Pot incheia contracte de ucenicie la locul de muncă, în calitate de angajatori, numai persoanele juridice autorizate de Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei precum , persoana fizica autorizată, dacă face dovada că prestează de cel puţin un an activitatea pentru care a fost autorizată precum şi asociaţia familială, prin reprezentantul acesteia, daca face dovada că prestează de cel puţin un an activitatea pentru care s-a constituit Persoana fizica autorizată, respectiv asociaţia familială, pot organiza ucenicie la locul de muncă pentru maximum trei ucenici care se pregatesc concomitent şi numai pentru nivelul I de calificare.
Poate fi incadrată, ca ucenic în muncă, orice persoană fizică ce a împlinit vârsta de 16 ani, dar nu mai mult de 25 de ani, şi nu deţine o calificare pentru ocupaţia în care se organizează ucenicia la locul de muncă. Persoana fizică poate încheia un contract de ucenicie la locul de muncă, în calitate de ucenic, şi la implinirea vârstei de 15 ani, cu acordul scris al părinţilor sau al reprezentanţilor legali, pentru activităţi potrivite cu dezvoltarea fizică, aptitudinile şi cunoştinţele sale, dacă astfel nu îi sunt periclitate sănătatea, dezvoltarea şi pregătirea profesională.
Pe langa elementele obligatorii ale contractului individual de muncă, contractul de ucenicie la locul de muncă cuprinde şi următoarele clauze cu privire la:
- a) calificarea, respectiv compeţentele pe care urmează să le dobândească ucenicul;
- b) numele maistrului de ucenicie şi calificarea acestuia;
- c) locul în care se desfasoară activitatea de formare profesională;
- d) repartizarea programului de pregătire practică şi a celui de pregătire teoretică, dupa caz;
e) durata necesară obtinerii calificării sau competenţelor; - f) avantajele în natură acordate ucenicului.
Drepturile şi obligaţiile angajatorului şi ale ucenicului se stabilesc prin contractul de ucenicie la locul de muncă, ce se completează cu prevederile din cuprinsul contractului colectiv de muncă aplicabil şi prin regulamentele interne, după caz.
Durata contractului de ucenicie la locul de munca nu poate fi mai mare de 3 ani şi mai mică de 6 luni. Ucenicul poate fi supus unei perioade de probă care nu va depaşi 30 de zile lucrătoare. Formarea profesională prin ucenicie la locul de muncă cuprinde pregatirea teoretică şi pregătirea practică sau numai pregătirea practică. Timpul necesar pregãtirii teoretice a ucenicului este inclus în programul normal de muncã.
Salariul de bazã lunar, stabilit prin contractul de ucenicie la locul de muncã, este cel puțin egal cu salariul de baza minim brut pe țarã, în vigoare pentru un program de 8 ore pe zi, respectiv de 40 de ore in medie pe saptãmânã. Pe perioada încadrãrii în muncã în baza contractului de ucenicie la locul de muncã, angajatorul are obligația sã asigure ucenicului care are domiciliul stabil în altã localitate, fara posibilitãți de navetã zilnicã, condiții de cazare și de masã în regim de 3 mese pe zi, în unitãți de profil autorizat.
Condițiile de cazare trebuie sã fie asigurate de cãtre angajator și suportate de ucenic, iar contravaloarea acestora nu poate depași 50% din venitul net salarial realizat de cãtre ucenic la locul de muncã, conform contractului de ucenicie în vigoare.
La incheierea contractului de ucenicie, angajatorul poate solicita absolventului angajarea obligației de a ramâne în unitatea respectivã cu contract de muncã pe o perioada negociatã între pãrți. În caz contrar, ucenicul va rambursa contravaloarea cheltuielilor fãcute de angajator cu formarea sa profesionalã. Statutul de ucenic ii confera acestuia toate drepturile și obligațiile prevãzute de legislația muncii, precum și drepturile și obligațiile prevãzute de prezenta lege. În vederea formãrii profesionale a ucenicului, angajatorul are obligația sã asigure ucenicului accesul la pregatire teoreticã și practicã, precum și toate condițiile necesare pentru ca maistrul de ucenicie sã-și îndeplineascã sarcinile în ceea ce privește formarea ucenicului. Coordonarea activitãții de formare profesionalã a ucenicului se realizeazã de cãtre maistrul de ucenicie. Persoana fizica autorizatã și membrul asociației familiale pregãtesc ucenici în nume propriu, având în acelasi timp și calitatea de maiștri de ucenicie.
Autorizarea angajatorului și atestarea maistrului de ucenicie (precum și retragerea autorizației) se realizeazã de Ministerul Muncii, Solidaritãții Sociale și Familiei, prin Direcțiile de Muncã județene și a Municipiului București, în baza avizului comisiei de autorizare a furnizorilor de formare profesionalã județene, respectiv a Municipiului București, constituite potrivit legii. Autorizarea angajatorului și atestarea maistrului de ucenicie se fac pentru o perioada de 4 ani, cu posibilitatea de prelungire.
Susținerea financiarã a uceniciei la locul de muncã
Angajatorii care incadreaza în muncã persoane, în baza unui contract de ucenicie la locul de muncã conform prezentei legi, primesc lunar, la cerere, din bugetul asigurarilor pentru șomaj, pe perioada derulãrii contractului de ucenicie, pentru fiecare persoanã:o sumã egalã cu 50% din salariul de bazã minim brut pe țarã și o sumã egalã cu contravaloarea lunarã a serviciilor de instruire teoreticã a ucenicului, fãrã a putea depãși 20% din salariul de bazã minim brut pe țarã.Aceste prevederi nu se aplicã pe perioada de probã prevazutã în cuprinsul contractului de ucenicie la locul de muncã, precum și pe perioada în care raporturile de muncã sunt suspendate. Suma lunarã se acordã angajatorilor proporțional cu timpul efectiv lucrat de ucenic, precum și pentru perioada concediului anual de odihnã al ucenicului.
Nu beneficiaza de aceste sume angajatorii care, anterior încheierii contractului de ucenicie la locul de muncã, au avut cu persoana în cauza încheiat un alt contract de ucenicie la locul de muncã. Calificarile sau competentele profesionale pentru care se acorda sumele se stabilesc anual prin ordin al președintelui Agentiei Nationale pentru Ocuparea Forței de Muncã.