Principiile de drept sunt fie idei generale și comune tuturor normelor din sistemul juridic, fie specifice unei singure ramuri de drept.
Ele sunt reguli fundamentale întru-cât reflectã ceea ce este esențial și hotãrâtor în sistemul dreptului respectiv. Principiile de drept pot fi formulate direct, în articole de legi speciale, ori pot fi deduse pe cale de interpretare. Îndeplinind rolul unor linii directoare, ele asigurã concordanța diferitelor norme juridice, coeziunea și anomalia acestora, desprinderea sensului exact și al finalitãților normelor de drept..
În dreptul muncii, ca și în celelalte ramuri de drept, se întâlnesc douã categorii de principii:
- generale (ale întregului sistem de drept român): principiul democrației; principiul separației puterilor în stat; principiul egalitãții în fata legii: principiul legalitãții.
- fundamentale ( proprii dreptului muncii).
Legiuitorul nostru a propus, într-o formã restrânsã, prin intermediul Codului muncii în Capitolul II, art. 3-9, urmãtoarele principii fundamentale ale dreptului muncii:
- Principiul libertãții muncii (art.3 Codul muncii);
- Principiul interzicerii muncii forțate (art.4 Codul muncii);
Principiul nediscriminãrii(art.5 Codul muncii);
Principiul asocierii libere a salariaților și angajatorilor (art. 7 Codul muncii);
Principiul consensualitãții și al bunei-credințe (art.8 Codul muncii);
Principiul libertãții cetãțenilor români de a se încadra în muncã în statele membre ale UE, precum și în oricare stat, cu respectarea normelor dreptului internațional al muncii și a tratatelor bilaterale la care România este parte (art. 9 Codul muncii).