Drept

1. Patronatele. Noţiunea şi importanţa patronatelor în relaţiile de muncă. 

Potrivit art. 227 alin. 1 din Codul muncii, patronatele, denumite şi organizaţii de angajatori „sunt organizaţii ale angajatorilor,autonome, fără caracter politic, înfiinţate ca persoane juridice de drept privat, fără scop patrimonial”.Asemănător, Legea dialogului social nr. 62/2011 defineşte organizaţia patronală ca acea organizaţie a „patronilor, autonomă, fără caracter politic, înfiinţată în baza principiului liberei asocieri ca persoană juridică de drept privat, fără scop patrimonial, constituită în scopul apărării şi promovării drepturilor şi intereselor comune ale membrilor săi, prevăzute de dispoziţiile legale în vigoare,pactele, tratatele şi convenţiile internaţionale la care România este parte, precum şi de statutele proprii” (art. 1 lit. f).“

În relaţiile de muncă, patronul este un partener esenţial al dialogului social, al tripartismului. El are calitatea de negociator şi, deci, de parte în contractele colective şi individuale de muncă. În cadrul raporturilor de muncă, patronul îşi exercită direct prerogativele de care dispune şi subordonează salariaţii. În conflictele de muncă, una dintre părţi o reprezintă patronatul, iar greva se declanşează pentru că acesta nu acceptă revendicările salariaţilor. În calitatea lor de parteneri sociali în relaţiile colective de muncă, participă la tratative şi acorduri cu autorităţile publice şi cu sindicatele, între asociaţiile patronale şi cele sindicale fiind posibile deci şi alte acorduri decât contractele colective de muncă. Angajatorii, în considerarea prerogativelor pe care le au stabilesc structura organizatorică a unităţilor, şi elaborează regulamentul intern. În sfârşit, cele mai reprezentative organizaţii patronale de la nivel naţional îşi desemnează reprezentanţii la conferinţele anuale ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii.”

 2.Constituirea, organizarea şi funcţionarea organizaţiilor patronale

(face obiectul reglementării Capitolului I din Titlul III al Legii dialogului social nr. 62/2011 (art. 54 – 74)

Conform art. 55 alin. 1, organizaţiile patronale se constituie prin asociere liberă, pe sectoare de activitate, teritorial sau la nivel naţional, după cum urmează:

1. a) patronii se pot asocia pentru constituirea unei organizaţii patronale;
2. b) două sau mai multe organizaţii patronale pot constitui o federaţie patronală;
3. c) două sau mai multe federaţii patronale pot constitui o confederaţie patronală.

Organizaţiile patronale îşi pot constitui structuri organizatorice teritoriale proprii, cu sau fără personalitate juridică. Structurile organizatorice teritoriale fără personalitate juridică îşi desfăşoarăactivitatea în baza statutului organizaţiilor patronale din care fac parte (alin. 2)

Federaţiile şi confederaţiile patronale pot constitui din organizaţiile afiliate uniuni patronale teritoriale (alin. 3).Uniunile patronale teritoriale dobândesc personalitate juridică la cererea federaţiilor sau a confederaţiilor patronale care au hotărât constituirea acestora. În acest scop, împuternicitul special al federaţiei sau confederaţiei patronale va depune o cerere de dobândire a personalităţii juridice la tribunalul în a cărui rază teritorială îşi are sediul uniunea patronală teritorială, însoţită de hotărârea federaţiei sau a confederaţiei patronale de constituire a uniunii, potrivit statutului, copiile certificate ale statutelor federaţiilor şi/sau confederaţiilor patronale şi de copiile legalizate ale hotărârilor  judecătoreşti de dobândire a personalităţii juridice de către acestea, rămase definitive şi irevocabile(alin.4).O organizaţie patronală nu se poate afilia decât la o singură organizaţie patronală de rang superior(alin. 5).Organizaţiile patronale constituite la nivel naţional trebuie să aibă în componenţă structurii teritoriale în cel puţin jumătate plus unu dintre judeţe, inclusiv în municipiul Bucureşti (alin. 6).

            În ceea ce priveşte organizarea patronatelor, art. 56 alin. 1 dispune: “Organizaţiile patronale îşi desfăşoară activitatea în baza statutelor şi regulamentelor proprii, potrivit prevederilor prezentei legi”.Este interzis acestor organizaţii de a desfăşura activităţi cu caracter politic (art. 56 alin. 2),fiind, în acelaşi timp independente faţă de autorităţile publice, partidele politice şi sindicate (art. 54).

3. Statutul

Modul de constituire, organizare, funcţionare şi dizolvare a unui patronat se reglementează prin statutul adoptat de către membrii săi, cu respectarea dispoziţiilor legale (art. 57).Statutul trebuie să cuprindă, conform art. 58, sub sancţiunea nulităţii, cel puţin următoarele elemente

1. a) denumirea organizaţiei patronale şi sediul principal
2. b) obiectul de activitate şi scopul
3. c) patrimoniul iniţial, mărimea şi compunerea acestuia;
4. d) sursele de finanţare;
5. e) drepturile şi obligaţiile membrilor;
6. f) organele de conducere;
7. g) criteriul de constituire;
8. h) procedura de dizolvare şi lichidare a organizaţiei patronale.

Pentru dobândirea personalităţii juridice de către organizaţia patronală, împuternicitul special al membrilor fondatori ai organizaţiei patronale, prevăzut în procesul-verbal de constituire, trebuie să depună o cerere de înscriere la judecătoria în a cărei rază teritorială îşi are sediul aceasta (art. 58alin. 3).La cererea de înscriere a organizaţiei patronale se anexează originalul şi câte două copii certificate de reprezentantul legal ale următoarelor acte:

1. a) procesul-verbal de constituire a organizaţiei patronale, semnat de membrii fondatori;
2. b) statutul;
3. c) lista membrilor organului executiv de conducere al organizaţiei patronale, cu menţionarea numelui, prenumelui, codului numeric personal, profesiunii/funcţiei şi domiciliului acestora;
4. d) dovada existenţei sediului.

Personalitatea juridică se dobândeşte de la data înscrierii în registrul special a hotărârii judecătoreşti definitive şi irevocabile de admitere a cererii de înscriere. (art. 59 alin. 3).

4.Drepturile si obligaţiile organizaţiilor patronale

Organizaţiile patronale reprezintă, susţin şi apără interesele membrilor lor în relaţiile cu autorităţile publice, cu sindicatele şi cu alte persoane juridice şi fizice, în raport cu obiectul şi scopul lor de activitate, în plan naţional şi internaţional, potrivit propriilor statute şi în acord cu prevederile prezentei legi.

Art. 62 dispune că în vederea realizării scopului pentru care sunt înfiinţate, organizaţiile patronale:

1. a) reprezintă, promovează, susţin şi apără interesele economice, juridice şi sociale ale membrilor lor;
2. b) promovează concurenţa loială, în condiţiile legii;
3. c) desemnează, în condiţiile legii, reprezentanţi la negocierea şi încheierea contractelor colective de muncă, la alte tratative şi acorduri în relaţiile cu autorităţile publice şi cu sindicatele,precum şi în structurile bipartite şi tripartite de dialog social;2
4. d) elaborează şi promovează coduri de conduită în afaceri;
5. e) promovează principiile responsabilităţii sociale;
6. f) asigură pentru membrii lor informarea, facilitarea de relaţii între aceştia, precum şi cu alte organizaţii, promovarea progresului managerial, servicii de consultanţă şi asistenţă de specialitate,inclusiv în domeniul ocupării şi formării profesionale, precum şi al sănătăţii şi securităţii în muncă;
7. g) la cererea membrilor acestora, au dreptul de a-i asista şi reprezenta în faţa instanţelor de judecată de toate gradele, a organelor de jurisdicţie, a altor instituţii sau autorităţi, prin apărătorii proprii sau aleşi;
8. h) elaborează şi implementează politici de ocupare şi plasare a forţei de muncă;
9. i) elaborează strategii şi politici de dezvoltare economico-socială la nivel sectorial şi naţional, în condiţiile legii;
10. j) înfiinţează şi administrează, în condiţiile legii, în interesul membrilor lor, unităţi sociale, de cultură, învăţământ şi cercetare în domeniul propriu de interes, societăţi comerciale, de asigurări,precum şi bancă proprie

5.Dizolvarea organizaţiilor patronale este reglementată în Capitolului II din Titlul III al Legii dialogului social nr. 62/2011 (art. 69 – 71))

Se prevede că în cazul dizolvării unei organizaţii patronale, patrimoniul acesteia se împarte cu respectarea prevederilor statutului şi ale dreptului comun în materie. În termen de 15 zile de la dizolvare, reprezentantul mandatat al organizaţiei patronale sau lichidatorii patrimoniului sunt obligaţi să solicite instanţei judecătoreşti competente să facă menţiunea dizolvării. După expirarea acestui termen, orice persoană interesată poate solicita instanţei judecătoreşti competente operarea menţiunii.

6.Reprezentativitatea organizaţiilor patronale.

 Potrivit art. 72 din aceeaşi lege, sunt reprezentative la nivel naţional sau de sector de activitate organizaţiile patronale care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:

1. la nivel naţional:
2. a) au statut legal de confederaţie patronală;
3. b) au independenţă organizatorică şi patrimonială;
4. c) au ca membri patroni ale căror unităţi cuprind cel puţin 7% din angajaţii din economia naţională, cu excepţia angajaţilor din sectorul bugetar;
5. d) au structuri teritoriale în cel puţin jumătate plus unu din judeţele României, inclusiv în municipiul Bucureşti;
6. la nivel de sector de activitate:
7. a) au statut legal de federaţie patronală;
8. b) au independenţă organizatorică şi patrimonială;
9. c) au ca membri patroni ale căror unităţi cuprind cel puţin 10% din efectivul angajaţilor sectorului de activitate, cu excepţia angajaţilor din sectorul bugetar;
10. la nivel de unitate, reprezentativ de drept este angajatorul.

Îndeplinirea condiţiilor de reprezentativitate se constată, prin hotărâre, de către Tribunalul Municipiului Bucureşti. Art. 73 dispune că dovada îndeplinirii condiţiilor de reprezentativitate a organizaţiilor patronale se face astfel:

1. la nivel naţional:
2. a) copie a hotărârii judecătoreşti definitive şi irevocabile de dobândire a personalităţii juridice de confederaţie şi a ultimei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile de modificare a statutului şi/sau a componenţei organelor executive de conducere;
3. b) situaţie cumulativă semnată de reprezentantul legal al confederaţiei patronale, cuprinzând lista federaţiilor patronale afiliate, cu specificarea unităţilor membre ale acestora, precum şi a numărului total de angajaţi al fiecăreia, certificat de inspectoratele teritoriale de muncă;
4. c) dovada depunerii la Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale a unei copii a dosaruluide reprezentativitate;
5. la nivel de sector de activitate:
6. a) copie a hotărârii judecătoreşti definitive şi irevocabile de dobândire a personalităţii juridicede federaţie de către organizaţia patronală şi a ultimei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabilede modificare a statutului şi/sau a componenţei organelor executive de conducere;
7. b) situaţie cumulativă semnată de reprezentantul legal al federaţiei patronale, cuprinzândlista unităţilor membre şi numărul total de angajaţi ai acestora, certificat de inspectoratele teritorialede muncă, precum şi copii ale documentelor de aderare a membrilor la federaţie;
8. c) sectorul de activitate şi numărul de angajaţi din cadrul acestuia;
9. d) dovada depunerii la Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale a unei copii a dosarului de reprezentativitate. Anterior depunerii dosarului de reprezentativitate la Tribunalul Municipiului Bucureşti,confederaţiile şi federaţiile patronale trebuie să depună o copie scrisă şi una în format electronic a respectivului dosar la Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, care o va înregistra şi va emite dovadă în acest sens, urmând să îl şi afişeze pe pagina de internet, împreună cu orice alte informaţii cu privire la reprezentativitate, puse la dispoziţie de organizaţiile patronale (art. 74).