Răspunderea disciplinara se caracterizează prin următoarele trăsături:
- a) este de natura contractuala, pentru ca numai încheierea contractului individual de munca are ca urmare statuarea ca obligate a salariatului a cerinţei de a respecta toate regulile care configurează disciplina muncii;
- b) se transpune într-o constrângere materială sau de ordin moral;
- c) are un caracter exclusiv personal; caracterul intuitu personae al contractului de munca face de neconceput o răspundere disciplinară pentru fapta altuia sau o transmitere a acestei răspunderi asupra moştenitorilor salariatului (ca în cazul răspunderii de natura civila);
- d) exercita atât o funcţie sancţionatorie, cât şi una preventiva şi educativa (deoarece apară şi restabileşte ordinea interioara din imitate, atunci când a fost încălcată).
Cauzele de exonerare de răspundere disciplinară se aplica prin analogie cu cele din materie penala, în măsura în care se pliază specificului raportului juridic de munca. Sunt, astfel, cauze de exonerare (sau de neresponsabilitate) următoarele: legitima apărare, starea de necesitate, constrângerea fizica sau constrângerea morala, cazul fortuit, forţa majora, eroarea de fapt, executarea ordinului de serviciu emis în mod legal.Deci, executarea unui ordin de serviciu vădit ilegal, emis cu încălcarea normelor juridice privind competent organului emitent, conţinutul şi forma ordinului respectiv, nu1 exonerează pe salariat de răspunderea disciplinara.