Implicaţiile economice directe şi indirecte ale investiţiilor străine constituie motivaţii puternice pentru statele receptoare care îşi pot astfel duce la îndeplinire obiectivele programelor lor de dezvoltare economică şi socială.
Transpunerea în practică a acestor motivaţii se realizează prin multiple demersuri şi instrumente. Astfel, atragerea investiţiilor străine, ca demers conştient şi deliberat al statelor receptoare presupune definirea unui cadru politic, juridic şi instituţional ce constă din programe, acte normative şi instituţii care reglementează anumite aspecte:
- accesul în economia statului respectiv;
- desfăşurarea de activităţi economice de către investitorii străini;
- tratamentul aplicat filialelor străine;
- modul de funcţionare a pieţelor.
Acest cadru constituie nucleul esenţial al politicilor statelor receptoare faţă de investiţiile străine directe. El poate fi completat de alte politici care afectează în mod direct sau indirect decizia investitorului străin, prin influenţarea gradului de eficienţă a politicilor care privesc în mod nemijlocit investiţiile străine. Aspectele complementare includ, de exemplu, politicile de privatizare, comerciale, de marketing, de management etc.
Politicile ce vizează influenţarea directă a deciziei de amplasare a investiţiei străine constituie aşa – numitul „cerc interior” al politicilor de atragere a investiţiei străine, constituite din politicile specializate, distincte în domeniu.
Politicile care afectează ISD, dar nu sunt concepute cu scopul expres de a atrage aceste investiţii, intră în categoria politicilor generale, constituind „cercul exterior” al politicilor privind ISD.
Politicile care afectează direct sau indirect ISD sunt determinate de contextul specific al fiecărei ţări, prin urmare, conţinutul lor diferă de la o ţară la alta, precum şi în timp, în cazul aceleiaşi ţări.
Nucleul politicilor privind ISD este esenţial deoarece investiţiile străine nu se pot realiza decât acolo unde sunt permise. Modificările acestor politici au efecte multiple asupra deciziilor de localizare a investitorilor străini: favorizarea acestor investitori pot determina o creştere a acestui tip de investiţii în timp ce modificările în sens restrictiv, cum ar fi naţionalizările, determină în mod clar o reducere a intrărilor de investiţii străine.
Începând cu mijlocul anilor '80 marea majoritate a ţărilor au introdus măsuri de liberalizare a cadrului privind investiţiile străine directe, măsuri care au avut efecte pozitive asupra intrărilor de investiţii. Globalizarea şi liberalizarea în domeniul ISD s-au potenţat reciproc, acest fenomen continuând şi în prezent. Acest fapt a oferit firmelor multinaţionale o gamă tot mai largă de potenţiale locaţii pentru investiţii şi le-a făcut să fie mai selective şi mai pretenţioase, ceea ce a crescut competitivitatea internaţională în domeniu.
Ţările acordă o deosebită atenţie ansamblului politicilor privind investiţiile în general şi nu numai cadrului legislativ care se referă în mod expres la acest domeniu.
Elementul cheie al politicilor din „cercul interior” (politicile cu referire strictă la domeniul ISD) îl constituie asigurarea coerenţei politice. Acest aspect este important pentru investitorii străini care pun accentul pe criterii de eficienţă în contextul integrării filialelor străine în reţele internaţionale. În acelaşi timp, separarea între cele două categorii de politici este din ce în ce mai dificilă datorită faptului că cerinţele producţiei internaţionale pun un accent tot mai mare pe eficienţa cadrului politic şi organizaţional în contextul căruia sunt aplicate aceste politici. Astfel, politicile macroeconomice (referitoare la aspecte monetare, fiscale, curs de schimb valutar) precum şi politicile referitoare la aspectele instituţionale şi organizaţionale sunt foarte importante.
Între măsurile politice care pot avea un efect direct asupra investitorilor străini se numără apartenenţa la organizaţii de integrare regională deoarece acest aspect are efecte asupra unui factor economic cheie – mărimea pieţei şi perspectivele de creştere a acesteia. De fapt, datorită acestui factor, apartenenţa la astfel de organizaţii poate fi considerată ca un determinant economic în sine. Organizaţiile de integrare regională pot acoperi un spectru larg de măsuri de integrare, de la eliminarea taxelor vamale între membri până la armonizarea politicilor din diverse domenii.
Măsurile privind promovarea investiţiilor cuprind, de exemplu, acordarea de diverse stimulente, asigurarea de servicii post-investiţie, îmbunătăţirea infrastructurii afacerilor, reducerea costurilor de tranzacţie în realizarea afacerilor etc. Astfel de măsuri nu sunt deloc noi, însă ele reprezintă un mijloc de concurenţă între ţări în domeniul atragerii de ISD. Între aceste măsuri se remarcă serviciile post-investiţie datorită creşterii ponderii profitului reinvestit în totalul fluxului de investiţii, precum şi datorită faptului că investitorii satisfăcuţi sunt cea mai bună reclamă pentru climatul de afaceri dintr-o ţară.
Stimulentele financiare sau fiscale sunt şi ele folosite în multe ţări pentru atragerea de investitori, fiind importante în special atunci când celelalte argumente privind luarea deciziei de a investi sunt deja satisfăcute.