Cadrul legal ce guvernează regimul investiţiilor străine directe este alcătuit din instrumentele internaţionale adoptate de-a lungul timpului de diverse organisme şi organizaţii internaţionale şi din legislaţiile naţionale ale statelor lumii.
Instrumentele internaţionale multilaterale sau bilaterale adoptate pe plan mondial sau regional includ convenţii internaţionale sau regionale, convenţii bilaterale, precum şi un număr mare de instrumente ce nu au forţă juridică, cum ar fi deciziile şi rezoluţiile organizaţiilor internaţionale.
Pe plan regional există o serie de documente ce pot fi menţionate ca făcând parte din cadrul juridic ce se referă la problematica ISD. La acest nivel ISD sunt privite din perspectiva integrării şi cooperării economice.
Acordurile cu caracter bilateral cu referire la regimul investiţiilor străine au cunoscut o amplificare de-a lungul timpului, mai ales în ultima decadă a secolului XX, în perioada de maximă înflorire pe plan mondial. Astfel, se constată o creştere de 5 ori a acestui tip de convenţii în ultimii 10 ani, numărul lor ajungând la circa 2000.
În prezent aceste convenţii acoperă toate regiunile geografice ale lumii şi reglementează tratamentul şi exproprierea investiţiilor dintre cele două state semnatare ale convenţiei, transferurile curente, diferendele referitoare la aceste investiţii, modul de intrare pe piaţă a investiţiilor în ţările respective, problema evitării dublei impuneri.
În ceea ce priveşte intrarea investiţiilor într-o ţară şi admiterea pe o anumită piaţă, aceste convenţii bilaterale prezintă două abordări:
- În convenţiile încheiate de ţările europene se prevede că fiecare stat semnatar va admite pătrunderea pe piaţa naţională a investiţiilor în concordanţă cu legislaţia statului ce primeşte investiţia, existentă la data încheierii convenţiei. Ulterior, dacă legislaţia ţării respective suportă modificări, pot fi renegociate anumite clauze contractuale.
- A doua abordare este întâlnită în convenţiile încheiate de Statele Unite privind regimul investiţiilor străine, care au exercitat de-a lungul timpului o influenţă decisivă în practica convenţiilor bilaterale. Astfel, problematica investiţiilor străine este tratată în capitolul general referitor la standardele tratamentului acordat investitorilor străini, fără existenţa unei clauze separate privind intrarea şi admiterea pe piaţă a investitorilor străini. Aceste convenţii practicate de SUA urmăresc dezvoltarea unui sistem internaţional, bazat pe tratamentul naţional şi pe principiile naţiunii celei mai favorizate, care să permită investiţiilor să răspundă cerinţelor pieţei.
Actualmente convenţiile bilaterale promovează acordarea a două clauze de importanţă majoră privind dezvoltarea şi amplificarea ISD:
- Clauza regimului naţional, prin care statul primitor se angajează să acorde investitorilor străini un tratament egal cu cel acordat propriilor investitori,
- Clauza naţiunii celei mai favorizate – este acea prevedere înscrisă în tratatele de comerţ şi navigaţie potrivit căreia părţile semnatare se obligă să-şi acorde reciproc toate avantajele pe care le-au acordat sau le vor acorda în viitor ţărilor terţe în domeniul relaţiilor comerciale.
De multe ori în convenţiile bilaterale ce conţin aceste două clauze este stipulată şi o a treia prin care se prevede ca investiţiile străine realizate într-o economie să primească din partea statului receptor în orice eventualitate un tratament corect şi echitabil.
În acelaşi timp, în cadrul convenţiilor bilaterale se abordează problema exproprierii în sensul că ISD pot fi expropriate numai pentru o cauză de utilitate publică, iar măsurile luate nu vor fi discriminatorii; totodată se prevăd compensaţii în caz de expropriere.
1.1. Acordul Multilateral privind Investiţiile
În decursul timpului au fost adoptate mai multe instrumente internaţionale care conţin prevederi referitoare la fenomenul investiţiilor străine. Dintre acestea, o parte se referă numai la anumite aspecte ale investiţiilor străine, pe când altele tratează problema în mod global.
Creşterea numărului de instrumente internaţionale, constând în convenţii şi acorduri multilaterale sau regionale, demonstrează amploarea pe care o cunosc în momentul de faţă ISD şi deosebita importanţă ce li se acordă de către toate statele lumii. Acesta este motivul pentru care ţările membre OCDE au iniţiat începând cu 1995 mai multe negocieri referitoare la un Acord Multilateral privind Investiţiile (Multilateral Agreement on Investment - MAI), prin care se dorea fuziunea tuturor reglementărilor existente în domeniu până la acel moment şi crearea unui cadru legal complex, atotcuprinzător care să satisfacă întreaga problematică a amplului domeniu creat în prezent de ISD. Acest document urma să fie „un acord internaţional de sine stătător, deschis tuturor ţărilor membre OCDE şi Comunităţii Europene, cu prevederea posibilităţii de acces şi pentru ţările nemembre OCDE”[1].
Toate ţările membre OCDE au participat la negocieri, iar dintre ţările nemembre au fost invitate ca observatori China, Brazilia, Argentina Chile, Hong-Kong, Estonia, Letonia, Lituania, Slovacia.
Încercarea de a concretiza un asemenea Acord avea ca scop asigurarea „unui cadrul multilateral larg pentru investiţiile internaţionale care să prevadă standarde ridicate pentru liberalizarea regimului investiţiilor, pentru protejarea investiţiilor şi să asigure mecanisme eficiente pentru soluţionarea disputelor”[2].
Negocierile din cadrul Acordului Multilateral privind Investiţiile au dezbătut în mod special următoarele probleme ale regimului ISD:
- a) măsuri de promovare şi protejare a ISD,
- b) abordări noi precum, privatizarea, stimulentele şi facilităţile acordate investitorilor străini, libera circulaţie a persoanelor implicate în proiecte de investiţii internaţionale ce au legătură directă cu fenomenul ISD,
- c) clauza naţiunii celei mai favorizate,
- d) clauza regimului naţional în domeniul ISD,
- e) instrumente de soluţionare a diferendelor.
După trei ani de negocieri în care Acordului i s-au adus suficiente critici, dezbaterile s-au întrerupt. Cele mai importante obiecţii formulate împotrivă au fost:
- Acordul nu ia suficient în considerare problemele economice cu care se confruntă ţările în curs de dezvoltare,
- nu este interesat în mod evident de problemele pe care le creează ISD în ceea ce priveşte ocuparea forţei de muncă,
- nu are caracter democratic,
- este bazat pe principiile globalizării şi, ca atare, ignoră principiul suveranităţii naţionale,
- nu rezolvă şi nu acordă suficientă atenţie serioaselor probleme de mediu existente la momentul actual la nivel mondial,
- conţine un substrat netransparent ce are ca suport negocieri secrete,
- ar acorda companiilor multinaţionale dreptul de a acţiona în instanţă statele receptoare de ISD în cazul în care acestea şi-ar modifica politicile economice în interes naţional, obligându-le la plata de despăgubiri şi compensaţii pentru eventuale efecte negative asupra profiturilor obţinute de aceste companii multinaţionale pe teritoriul acestor state.
Conferinţa Naţiunilor Unite pentru Comerţ şi Dezvoltare (UNCTAD) a asistat la negocierile privind Acordul Multilateral referitor la Investiţii, susţinând poziţia ţărilor în curs de dezvoltare privind problemele cu care se confruntă acestea în domeniul ISD. În continuare UNCTAD militează pentru drepturile şi avantajele acestor ţări cu economie emergentă pe care le pot obţine în urma încheierii de acorduri bilaterale în domeniul ISD, asistă ţările la încheierea acestor convenţii, studiază efectele produse asupra economiilor ţărilor receptoare de ISD. UNCTAD luptă pentru dezvoltarea economică reală a ţărilor în curs de dezvoltare în cadrul unei globalizări cu faţă umană.
La rândul său, Organizaţia Mondială a Comerţului s-a implicat în susţinerea negocierilor pe parcursul celor 3 ani de dezbateri. Directorul general la acea dată la OMC, Renato Ruggerio a definit Acordul Multilateral privind Investiţiile ca fiind „o constituţie pentru economia globală”, menţionând că actualele instrumente referitoare la regimul ISD existente, alcătuite din convenţiile multilaterale şi bilaterale sunt insuficiente pentru rezolvarea tuturor problemelor actualei economii ce se construieşte la nivel mondial.
Astfel, în prezent nu există un cadru legal care să acopere toate problemele şi aspectele referitoare la ISD.
În cadrul OMC au avut loc numeroase dezbateri referitoare la regimul ISD în noul context economic şi la necesitatea unui cadru legal amplu şi complex care să conţină rezolvări (soluţii) la toate problemele în domeniu. De asemenea, s-a dezbătut şi se discută în continuare despre o nouă relaţie ce se construieşte între comerţul mondial şi ISD, relaţie ce implică o nouă abordare a teoriilor comerţului internaţional şi a practicilor comerciale internaţionale.
[1] OECD, A Multilateral Agreement on Investment, May, 1995
[2] Idem