În societate se stabilesc raporturi sociale, fie în cadrul procesului producţiei, repartiţiei sau schimbului de bunuri, fie în procesul conducerii societăţii (relaţii politice), ori în cadrul practicării credinţei (relaţii religioase).
Acest lucru presupune existenţa unor reguli de conduită, exprimate prin intermediul normelor care pot fi economice, politice, religioase etc[1].
Normele sociale devin juridice în situaţia în care determină obligativitatea respectării lor de către membrii societăţii, prin aplicarea forţei de constrângere a statului.
Prof. I. Santai[2] defineşte norma juridică, ca fiind acea categorie a normelor sociale instituite sau recunoscute de stat, obligatoriu de respectat în raporturile dintre subiectele de drept, sub garanţia intervenţiei, la nevoie, a forţei de
constrângere a statului, în situaţia încălcării lor.
Într-o altă definiţie , norma juridică este: o regulă generală şi obligatorie de conduită, al cărui scop este acela de a asigura ordinea socială, regulă ce poate fi adusă la îndeplinire pe cale statală, în caz de nevoie prin constrângere.
[1] M. Stoica, Introducere în studiul dreptului, Tipografia A.S.E., Bucureşti, 1975, p. 8
[2] Ioan Santai, op. cit., p. 49