- Părţile raportului juridic
Sunt indivizi umani luaţi în mod separat sau organizat, ca titulari de drepturi sau de obligaţii. Pentru formarea unui raport juridic este necesară prezenţa a minim două subiecte cu drepturi şi obligaţii, constituite în părţi ale raportului juridic.
Pentru a intra în relaţii ce pot conduce la consecinţe juridice, prin formarea unui raport juridic, subiectele trebuie să dispună de capacitate juridică. Aceasta exprimă opţiunea de a avea drepturi şi obligaţii proprii, executate în cadrul relaţiei la care participă.
Capacitatea juridică poate fi generală şi specială.
În dreptul civil se face distincţia între capacitatea de folosinţă (aptitudinea generală de a dobândi drepturi şi obligaţii) şi capacitatea de exerciţiu (capacitatea de a-şi exercita personal drepturile şi de a-şi asuma obligaţii).
Capacitatea de folosinţă apare de la naşterea copilului sau chiar înainte, cu condiţia ca acesta să se nască viu, dar nu viabil. Capacitatea de exerciţiu se
dobândeşte la majorat (la vârsta de 18 ani), iar între 14 – 18 ani minorii au o capacitate de exerciţiu restrânsă.
Clasificarea subiectelor de drept se face după mai multe criterii.
După natura dreptului sau obligaţiei născute titularului, se distinge subiectul activ sau creditor şi subiectul pasiv sau debitor.
După prezenţa condiţiilor necesare a fi întrunite în persoana subiectului din raportul juridic, distingem: subiecte calificate (ex: organele financiare) şi subiecte necalificate.
După numărul subiecţilor participanţi la raportul juridic, distingem subiecte unice (persoană fizică), subiecte colective (persoana juridică).
- Conţinutul raportului juridic
Este format din drepturile şi obligaţiile privite în conexiune şi interdependenţă.
Dreptul subiectiv – este dreptul recunoscut unei părţi din cadrul unui raport juridic virtual sau posibil a se forma dintr-un raport juridic existent, în mod concret. Obligaţia – este corelativă dreptului subiectiv. Reprezintă îndatorirea stabilită prin lege titularului ei de a avea o conduită determinată, pe care este nevoit să o urmeze corespunzător interesului titularului dreptului subiectiv şi care îi poate
fi impusă, la nevoie, prin forţa de constrângere a statului22.
Clasificarea drepturilor subiective şi a obligaţiilor
După importanţă pot fi: fundamentale (prevăzute de constituţie) şi nefundamentale (consacrate prin diferite acte normative).
După natura lor juridică se clasifică în funcţie de ramura de drept (civil, financiar, administrativ, penal, procesual).
După conţinutul lor, drepturile şi obligaţiile pot fi materiale şi procesuale.
După gradul de opozabilitate pot fi: drepturi absolute şi drepturi relative.
După natura conţinutului, drepturile şi obligaţiile pot fi: patrimoniale (evaluabile în bani) şi personale nepatrimoniale (dreptul la nume, onoare etc.).
- Obiectul raportului juridic
Este conduita pe care trebuie să o aibă părţile din relaţia juridică concret stabilită în conformitate cu drepturile şi obligaţiile ce le revin.
Conduita poate consta dintr-o atitudine activă sau pasivă.